A obligat pe parata sa plateasca reclamantului suma de 9306,44 lei reprezentand contravaloare ore suplimentare efectuate in perioada 2007-2009.Neplata orelor suplimentare. Contract colectiv de munca
Prin sentinta civila nr.1060/3.11.2010 Tribunalul Braila a admis in parte actiunea formulata de reclamantul C. T. in contradictoriu cu parata SC TCE 3 B. SRL.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata SC TCE 3 B. SRL criticand solutia instantei de fond sub urmatoarele aspecte:
Instanta de fond a retinut ca reclamantul nu mai este angajatul societatii si a formulat aceasta cerere dupa incetarea raporturilor de munca cu unitatea.
Instanta nu a avut in vedere faptul ca potrivit art.7, 8 din Legea nr.130/1996, Contractul Colectiv de Munca constituie legea partilor, iar sporul de 25% a fost stabilit prin negociere .
Este adevarat ca art.24 al.2 din aceeasi lege prevede ca acele clauze ale , Contractului Colectiv de Munca, negociate cu incalcarea prev.art.8, sunt lovite de nulitate,insa atata timp cat clauzele au fost convenite de partile contractante, care nu le contesta, in nici un caz nu-i revine instantei de judecata obligatia de a interveni ori a constata legalitatea ori nelegalitatea unor clauze ale contractului.
Instanta de fond nu a fost investita sa constate legalitatea sau nelegalitatea negocierii si inserarii in contractul colectiv de munca a sporului pentru timpul de lucru nenormat, respectiv a orelor suplimentare efectuate si sa impusa sau sa retina alt spor, in conditiile in care acesta nu a fost contestat de partile contractante nici la incheierea contractului si nici pe parcursul derularii lui.
Reclamantul avea dreptul si obligatia de a solicita compensarea muncii suplimentare prin ore libere neplatite, in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acestora, iar numai in ipoteza in care compensarea prin ore libere nu era platita, se putea pretinde plata muncii suplimentare, prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator durate acesteia, stabilit prin negociere in cadrul contractului colectiv.
Apreciaza ca angajatul nu avea un drept de optiune intre acordarea unor ore libere platite, in compensarea celor lucrate suplimentare si acordarea unui spor. Ci acesta avea dreptul la ore libere pe care sa le solicite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acestora, conf.art.119 din Codul Muncii si numai in situatia in care aceste ore libere nu puteau fi acordate de catre angajator, acesta putea solicita acordarea sporului prevazut in contract .
Reclamantul a incasat deja spor de 25%, lunar, conf.art.41 lit.g din CCM, pentru timpul de lucru, nenormat asa cum rezulta din acte . Chiar daca art. 24 al.2 din Legea 130/1996 prevede ca, acele clauze din CCM negociate cu incalcarea prev.art.8 sunt lovite de nulitate, in cauza de fata instanta nu a fost investita cu constatarea nelegalitatii vreunei clauze din CCM si a anularii acesteia.
Din raportul de expertiza rezulta ca a fost platit un spor lunar de 25%, fie ca a prestat in acea luna ore suplimentare, fie ca nu. Cu toate acestea instanta a acordat si ea un spor de 100% rezultand astfel un spor total de 125%, mai mult decat prevede legea .
Verificand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate si a celor de ordine publica Curtea retine urmatoarele:
Pentru inceput trebuie sa stabilim campul de aplicare al Contractelor Colective de Munca invocate in cauza pentru a determina si stabili de ce Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National are efecte asupra raporturilor de munca dintre salariat si unitatea-recurenta. Conform art.11 din Legea 130/1996 ``clauzele Contractului Colectiv de Munca produc efecte (lit.d) pentru toti salariati incadrati in toate unitatile din tara, in cazul Contractelor Colective de Munca la nivel national``. Astfel, constatam ca textul legii prevede expres asupra caror salariati se intind efectele Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel National. De asemenea, conf.art.8 din Legea 130/1996 Contractele Colective de Munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele Colective de Munca incheiate la nivel superior.
Incheierea unui Contract Colectiv de Munca la nivel de unitate /grup nu face inaplicabile dispozitiile Contractului Colectiv de Munca la nivel superior, asa cum sustine recurenta. In cauza, chiar daca exista Contract Colectiv de Munca la nivel de grup( sau unitate) aceasta nu inseamna ca au devenit inaplicabile dispozitiile Contractelor Colective de Munca la Nivel National, ci, dimpotriva, ambele sunt aplicabile.
In motivele de recurs 1 si 2 recurenta face vorbire despre incasarea sporului de 25% pentru efectuarea de ore suplimentare, sustinand ca sporul pentru munca nenormata este, de fapt, sporul pentru ore suplimentare. Sporul pentru munca nenormata de 25% este diferit de sporul (cuantumul) cu care este platita ora suplimentara. Sporul pentru munca nenormata, asa cum ii este si denumirea sa, este un spor pentru program instabil, nu fix, cu durata variabila. Sporul pentru ore suplimentare efectuate se refera la sporul ce se acorda peste tariful normal al unei ore normale de lucru, adunate cele doua dand valoarea orei suplimentare. Orele suplimentare efectuate de salariati sunt orele de munca prestate peste durata programului normal de 8 ore prevazut in Contractul Individual de Munca . Faptul ca parata sustine ca orele suplimentare au fost deja platite cu 25% spor nu este retinut de instanta de recurs. Asa cum bine a aratat instanta de fond cele doua sporuri sunt diferite.
Cu privire la cuantumul sporului ce se acorda pentru orele suplimentare instanta retine ca, Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National, care stabileste un spor de 100% este aplicabil. Toate celelalte Contracte Colective de Munca incheiate la nivel inferior nu pot prevedea un spor mai mic de 100% avand in vedere disp.art.8 din Legea 130/1996.
Chiar daca Codul Muncii prevede in art.120 al.2 ca sporul pentru munca suplimentara nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza, aceasta nu inseamna ca prin Contractele Colective de Munca nu se poate prevedea un procent mai mare, asa cum e, in situatia de fata, Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe 2007-2010.
Conform art.7(2) din Legea 130/1996 Contractele Colective de Munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.
Un argument in plus pentru sustinerea teoriei ca sporul pentru munca nenormata este diferit de sporul pentru ore suplimentare este si contractul colectiv de munca la nivel de unitate TCE 3 B.SRL pe anul 2007 unde la art.40 sunt prevazute ca sporuri distincte, la litera K, este prevazut un spor de 75% pentru orele suplimentare si la lit.m) este prevazut sporul de 25% pentru timpul de lucru nenormat pentru conducatorii auto sefi ferma si sectoare.
Nu este retinuta nici apararea conform careia salariatul nu avea decat optiunea de a cere ore libere platite in urmatoarele 30 de zile, avand in vedere ca dispozitiile din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National prevad alte dispozitii decat cele invocate de art. 44 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate, invocate de recurent, respectiv angajatorul trebuie sa plateasca orele suplimentare efectuate de salariat. Chiar daca salariatul nu a solicitat ulterior, in termenul prevazut ore libere platite, aceasta nu inseamna ca reclamantul nu mai poate solicita plata acestor drepturi sau ca si-a pierdut dreptul la plata orelor efectuate peste programul de lucru.
Nu este retinuta nici critica recurentei conform careia o clauza dintr-un contract colectiv de munca produce efecte atat timp cat nu a fost anulata, respectiv clauza privind sporul de 25% pentru munca nenormata, pentru ca asa cum s-a aratat clauza aratata se refera la alt spor, iar, pe de alta parte, teza invocata nu este corecta. Pentru aplicarea unui Contract Colectiv de Munca la nivel superior nu e necesara anularea clauzei din Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate .
De asemenea, nu este retinuta nici teza recurentei conform careia sporul de 25% a fost primit lunar, indiferent daca a prestat sau nu ore suplimentare, indiferent daca e conducator auto sef ferma sau nu. Aceasta este strict problema angajatorului privind modul de calcul al salariilor. Daca a inteles sa le dea tuturor soferilor un spor de 25% lunar aceasta este strict o problema separata de cea de fata si nu exonereaza pe angajator de plata orelor suplimentare.
Cu privire la compensarea solicitata de recurenta in recurs aceasta nu poate opera intrucat banii sunt dati pentru considerente diferite. Compensarea este un mod de stingere a datoriilor reciproce pana la concurenta celei mai mici dintre ele. Compensarea legala intervine atunci cand obligatiile sunt reciproce, privesc bunuri fungibile, datoriile reciproce sunt certe, (adica nu se pune in discutie existenta lor), sunt lichide (determinate ca valoare) si sa fie exigibile, adica ambele sunt ajunse la scadenta. In cauza nu sunt indeplinite conditiile pentru compensarea legala, deoarece creanta recurentei nu are un caracter cert si nu este lichida. Intr-un viitor recurenta ar putea cere obligarea angajatilor sai la restituirea sporului de 25% pentru munca nenormata pentru ca ea considera ca acest spor soferii l-au incasat necuvenit, fara temei legal. La acest moment insa nu are recurenta insa un titlu care sa ateste aceasta creanta . Nici compensarea judiciara nu poate fi solicitata de recurenta pentru ca la acest moment, recurenta nu are o creanta impotriva reclamantului.
Cu privire la existenta orelor suplimentare, dat fiind ca recurenta contesta ca reclamantul ar fi efectuat aceste ore suplimentare, instanta constata ca aceste ore suplimentare sunt dovedite. Chiar daca din foaia de prezenta rezulta ca reclamantul a lucrat 8 ore, din fisa activitatii zilnice a autovehiculului condus de acesta rezulta, asa cum a constatat si expertul ca in perioada iulie 2006- iunie 2009 reclamantul a muncit in jur de 10 ore pe zi. Aceasta concluzie la care a ajuns expertul rezulta din numarul de km parcursi. Recurenta nu a explicat cu un argument logic si care sa inlature concluzia expertului, astfel ca retinem ca fiind dovedite orele suplimentare.
Avand in vedere toate aceste considerente, apreciem ca nefondat recursul declarat si ca fiind corecta si legala solutia instantei de fond .
Conform art.312 C.pr.civ. urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat impotriva sentintei civile nr.1060/3.11.2010 pronuntata de Tribunalul Braila.Citeste mai multe despre:
Tipurile de greva a salariatilor. Procedura si conditiile de declansare sa grevei
Emiterea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului ocupat de salariat. Procedura care trebuie urmata pentru emiterea unei decizii de concediere legala si temeinica
Motivele de nulitate a notificarii prin care s-a dispus incetarea contractului de munca pe parcursul sau la sfarsitul perioadei de proba. Cazuri de nulitate
Procedura care trebuie respectata pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare in mod legal si temeinic
Salariatul are dreptul de a formula contestatie impotriva deciziei de santionare disciplinara emisa de catre angajator. Elementele esentiale ale unei astfel de contestatii.
Cuprinsul contestatiei impotriva deciziei prin care angajatorul a hotarat desfiintarea postului ocupat de salariat. Ce poate solicita prin contestatie salariatul care a fost concediat
Elementele obligatorii ale deciziei de concediere determinata de desfiintarea postului prin eliminarea din organigrama societatii. Ce trebuie sa cuprinda decizia de concediere
Elementele obligatorii pe care trebuie sa le curpinda decizia de santionare disciplinara (cu desfacerea contractului de munca, diminuarea salariului s.a.)
Elementele obligatorii si esentiale ale deciziei de concediere determinate de desfiintarea locului de munca. Caracterul real si serios al problemelor angajatorului care determina desfiintarea efectiva a locului de munca
Procedura prin care angajatorul verifica competentele profesionale ale salariatului si aplica una dintre masurile prevazute de Codul Muncii sau Regulamentul Intern
Instanta competenta, din punct de vedere material si teritorial, sa judece contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de salariatul caruia i-a fost desfiintat postul
Suspendarea contractului individual de munca al salariatului in situatia in care angajatorul declanseaza cercetarea disciplinara pentru presupuse abateri disciplinare
Intampinarea formulata impotriva contestatiei prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere ca urmare a desfiintarii postului
Care sunt consecintele admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere? Drepturile si obligatiile salariatului si angajatorului fata de hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de concediere
Suspendarea contractului individual de munca ca urmare a trimiterii in judecata a salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta
Prin anularea deciziei de santionare disciplinare instanta poate dispune reintegrarea salariatului pe postul ocupat anetrior, plata unor despagubiri s.a.
Elementele esentiale ale intampinarii impotriva contestatiei impotriva deciziei de santionare disciplinara formalata de catre salariat
Mentiunile necesare si obligatorii ale deciziei de concediere pentru necorespundere profesionala pentru ca aceasta sa fie legala si temeinica
Apararile si exceptiile formulate de angajator impotriva contestatiei formulata de salariat impotriva deciziei de concediere pentru necorespundere profesionala
Contestatia impotriva deciziei de concediere emisa de angajator in urma evaluarii profesionale a salariatului
Admiterea contestatiei impotriva deciziei de concediere pentru necorespundere profesionala are ca efect reintegrarea salariatului si plata unor despagubiri.
