• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 2728 din data 2009-05-28
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2728

Şedinţa publică de la 28 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE -(...) (...) - Judecător

-(...) (...) - Judecător

-(...) (...) - Judecător

Grefier -N. H.

 

X X X X

 

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcţia Publică De Patrimoniu, împotriva sentinţei nr. 289 din data de 28 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă N. E..

La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcţia Publică De Patrimoniu şi intimata reclamantă N. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul a fost declarat şi motivat în termen legal.

S-a arătat că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 pct.2 c.p.c.

Curtea, apreciind cauza în stare de soluţionare, trece la deliberări:

 

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 289 din 28.01.2009 T r i b u n a l u l G o r j a admis acţiunea formulată de reclamanta N. E., împotriva pârâtei Direcţia Publică de Patrimoniu.

A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile băneşti ce reprezintă suplimentul postului şi cel corespunzător treptei de salarizare fiecare în procent de câte 25% din salariul de bază pentru perioada 01.06.2007 – 07.11.2008 în suma actualizată la data plăţii efective.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamanta este funcţionar public al pârâtei şi drepturile solicitate au fost iniţial reglementate prin Legea nr. 188/1999 în art. 29 al.1 lit. c şi d, cu 1 ianuarie 2007 în temeiul art. I pct. 30 şi art. XIII din Legea nr. 251/2006. art. 29 lit. d devenind „suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.

În forma actuală, republicată a Legii nr. 188/1999, art. 29 a devenit art. 31, pentru activitatea desfăşurată salariaţii publici având dreptul la un salariu care se compune din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul gradului, fără ca cele din lit. c şi d să fie cuantificate.

Conform art. 44 din OUG 92/2004, aplicarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 188 R, cu modificările ulterioare a fost suspendată şi în baza art. 48 din OG 2/2006, începând cu 23 ianuarie 2006, s-a suspendat aplicarea aceloraşi dispoziţii până la 31 dec. 2006.

Având în vedere prevederile textului enunţat – art. 29 al. 1 lit. c şi d (în prezent art.31) din Legea nr. 188/1999 funcţionarii publici au dreptul să primească prin efectul legii suplimentul postului şi cel al gradului, chiar dacă prin ordonanţe de urgenţe acordarea dreptului a fost suspendată temporar. Dreptul subzistă deci şi după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

Obligativitatea plăţii, după încetarea suspendării rezultă şi din principul general constituţional prevăzut în art. 1 al. 5 din Constituţie conform căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei legilor este obligatorie întrucât în ipoteza contrarie drepturile băneşti ar rămâne o simplă ficţiune şi aceasta ar echivala înlăturării lor, ori în speţă drepturile fac parte din categoria celor reglementate în privinţa muncii şi protecţiei sociale, conform art. 41 din Constituţie, ele fiind suspendate şi nu înlăturate.

Pe de altă parte, drepturile prev. în art. 29 din Legea nr. 188/1999 trebuie să fie acordate reclamanţilor întrucât legea produce efecte de la data publicării ei în Monitorul Oficial şi până la abrogare, printr-un act normativ cu putere identică.

Conform art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziţia afectată reintră de drept în vigoare .

Continuând expunerea s-a reţinut că prin OG 6 din 24 ianuarie 2007 s-au reglementat drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al Legii de salarizare şi altor drepturi ale funcţionarilor publici, suplimentul postului şi cel corespunzător treptei de salarizare făcând parte din noţiunea de sporuri (art. 31 al.1 din Legea nr. 188/1999, R.)

Dispoziţiile acestui act normativ (OG 6/2007) nu a abrogat Legea nr. 188/1999, făcându-se menţiune în cuprinsul art. 48 că ordonanţa se completează cu Legea nr. 188/1999.

Cu motivarea expusă, se concluzionează că drepturile solicitate de reclamanţi sunt componente ale salariului de bază al funcţionarului public şi refuzul plăţii acestora încalcă dispoz. art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, suspendarea succesivă a plăţii lor privându-i pe funcţionarii publici de drepturile licite şi legitime dobândite prin efectul legii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Publică De Patrimoniu, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivele de recurs s-a arătat că suplimentul postului şi suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, deoarece prevederile art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999 au fost suspendate în mod expres prin art.44 din OUG 92/2004 şi art.48 din OG 2/2006.

Examinând motivele de recurs, legislaţia aplicabilă în speţă şi situaţia de fapt, se reţin următoarele:

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c şi d din legea 188/1999.

A precizat reclamanta că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 şi 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 şi 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acţiune.

Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantei privind acordarea suplimentului postului şi al treptei de salarizare.

În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Prevederea legală privind compunerea salariilor funcţionarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispoziţiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31) , cu modificările ulterioare.

Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c şi d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.

Prin Ordonanţa Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare şi altor drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi drepturile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi.

Suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noţiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcţionarilor publici, aşa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 R.

OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunţat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispoziţiile ordonanţei se completează cu dispoziţiile Legii 188/1999 R.

Astfel fiind, Curtea reţine că în componenţa salariilor funcţionarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Aşadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menţionate încetându-şi aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.

Alături de argumentele deduse din legislaţia naţională, Curtea arată că în speţa de faţă sunt incidente şi prevederile art.1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.

Textul menţionat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale şi că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudenţa sa o noţiune autonomă specifică sistemului Convenţiei, pe care a dezvoltat-o din noţiunea iniţială a textului:” orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale”.

În hotărârea Gasus E. – V. G. H. împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noţiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificaţie autonomă şi în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi şi interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate şi deci bunuri în sensul acestei dispoziţii.

CEDO a arătat că noţiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conţinut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv şi licit să le dobândească.

În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislaţia naţională care reglementează compunerea salariului funcţionarilor publici, şi s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcţionarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Aceste două elemente au conţinut economic şi, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv şi licit sumele aferente suplimentelor.

Prin suspendarea periodică, reclamanta a fost privată de un drept constituit prin lege şi ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.

Curtea constată că a avut loc o încălcare şi a art.1 din Primul protocol adiţional, motiv pentru care, în baza art.11 şi art.20 din Constituţia României, se va da prioritate reglementării internaţionale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenţiei.

Având în vedere motivele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul, întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Publică De Patrimoniu, împotriva sentinţei nr. 289 din data de 28 ianuarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l G o r j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă N. E..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 28 Mai 2009.

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

N. H.

 

 

Red. Jud. D U

Ex.2/J./4.06.2009

Jud. fond M E.

Toate spetele


Sus ↑