Cabinet avocat Dreptul muncii

Conform Codului muncii, salariul reprezinta contravaloarea muncii prestate de salariat in baza contractului individual de munca si el se plateste direct salariatului sau persoanei imputernicite de acesta.

Nici o retinere din salariu nu poate fi efectuata decat in cazurile si conditiile prevazute de lege, iar retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila.
Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu are semnificatia unei renuntari din partea salariatului la plata drepturilor salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor contractului de munca.
In speta, se retine ca recurenta, in calitate de angajator nu i-a achitat integral drepturile aferente muncii depuse de reclamanta pe lunile aprilie 2002, iunie–iulie 2002 si pe perioada 1–19 septembrie 2002, si desi sustine ca plata s-a realizat, nu a facut dovada temeiniciei acestei sustineri, conform art.1169 Cod civil, statele de plata fiind nesemnate de reclamanta, iar parata nu a facut dovada platii printr-un alt mijloc de proba.
Sustinerile recurentei, in sensul ca a operat o compensare a drepturilor banesti cuvenite reclamantei cu despagubirile datorate de reclamanta pentru pagubele create prin deficitara gestionare a magazinului nu pot fi retinute ca fondate, in conditiile in care reclamanta nu a convenit in acest sens cu parata, iar procesul-verbal semnat de mama acesteia, in care face vorbire si despre o compensare a drepturilor salariale cu pagubele produse paratei prin munca desfasurata, nu a fost semnat si de reclamanta, iar unitatea recurenta nu face dovada ca PFM a avut mandatul reclamantei TM pentru a renunta sau pentru a efectua compensari intre salariul cuvenit reclamantei si eventuale pagube aduse unitatii.
In consecinta, in conditiile in care recurenta nu a facut dovada ca retinerile din salariu s-au efectuat cu respectarea dispozitiilor legale, si nici ca plata s-a efectuat prin semnarea de catre reclamanta a statelor de plata sau in baza altor documente justificative, se retine ca prima instanta in mod corect a obligat recurenta la plata drepturilor salariale restante.