Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin contestatia inregistrata la Tribunalul B.  sub nr. ...X reclamanta DIRECTIA JUDETEANA P. S. SI T., a solicitat in contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. B. anularea partiala a procesului verbal de contraventie  nr. 8691/31.10.2014 precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, se arata ca in perioada cuprinsa intre 23-31 octombrie 2014 inspectorii de munca au efectuat un  control  de fond la institutia reclamanta privind respectarea  dispozitiilor legale in  domeniul relatiilor de munca .

Controlul a fost finalizat prin  incheierea procesului verbal de control nr. 8691/31.10.2014 in care au fost consemnate neconformitatile constatate si masurile obligatorii dispuse cu  termene de aducere la indeplinire.

P. deficientele constatate s-au aplicat prin  acelasi   proces verbal trei avertismente verbale.

Prin  prezenta contestatie, reclamanta contesta constatarea nr. 3 din  procesul verbal de control  si masura dispusa la pct. 3. 1.

In concret, la pct. 3 din procesul verbal de control s-a retinut ca  salariatilor F. A. G. si G.  Visinel  care presteaza activitatea in baza detasarii pe functii contractuale temporar  vacante de „ functionar” li s-au stabilit salarii cu  nerespectarea dispozitiilor art. 162 (3) din  codul muncii  prin  deciziile nr. 1596/21.10.2014 si respectiv nr. 1454/30.09.2014.

D. urmare intimata a dispus  ca institutia reclamanta sa ia masuri pentru respectarea dispozitiilor legale in  vigoare privind salarizarea  personalului din  institutiile publice.

Reclamanta sustine ca atat constatarea cat si masura dispusa de intimata sunt nelegale intrucat dispozitiile art. 162 (3) nu reglementeaza  stabilirea  drepturilor banesti in caz de detasare,  ci stabilirea intregului sistem de salarizare national din domeniul bugetar.

In  speta cele doua persoane au fost detasate de la un  alt angajator  si, in conformitate  cu dispozitiile art. 47 din cod. muncii, drepturile salariale cuvenite se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.

Astfel ca, pe durata detasarii  conform dispozitiilor art. 47 alin. 2 cod. muncii salariatii beneficiaza de drepturile care le sunt mai favorabile,  respectiv  fie de cele avute la angajatorul care a dispus  detasarea, fie de cele de la angajatorul  la care este detasat.

Sustinand ca intimata se afla in eroare privind temeiul de drept invocat, reclamanta a solicitat admiterea contestatiei si anularea procesului verbal de control  in ceea ce priveste  constatarile facute la pct. 3 si  masurile dispuse la pct. 3. 1. din acest  act.  

Legal citata intimata a formulat intampinare  prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata  intrucat drepturile  de care beneficiaza salariatii din  sistemul bugetar platiti din fondurile publice, sunt doar acele             drepturi recunoscute si stabilite prin  lege conform dispozitiilor art. 163 din  Legea 53/2003 si art. 1 alin. 2 din  Legea 284/2010.

Or, detasarea celor doua persoane din cadrul unor unitati private in cadrul unei institutii publice cu pastrarea salariilor negociate, incalca dispozitiile legii  privind salarizarea in sectorul bugetar.

P. aceste considerente intimata sustinand legalitatea si temeinicia celor constatate si a masurilor dispuse prin procesul verbal  de control atacat, a solicitat respingerea  actiunii ca nefondata.

In cauza a fost administrata proba  cu inscrisuri depunandu-se la dosar  procesul verbal de control atacat, decizia nr. 74/3.12.2014 (fila 11)  prin  care a fost respinsa plangerea prealabila ;  adresa nr. 2513/10. 1. 2014; deciziile nr. 1454 din   30.09.2014 si nr. 1596/20.10.2014 si statele de personal.

Prin sentinta nr. 155/Fca/2015 din data de 3 martie 2015 pronuntata in cauza, Tribunalul B. a respins actiunea ca nefondata, cu urmatoarea motivare:            

Stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un  drept si o obligatie a legiuitorului care, in exercitarea acestui drept si indeplinirea acestei obligatii, a adoptat Legea nr. 284/2010, lege care stabileste un sistem  unitar de salarizare pentru  personalul  din sectorul bugetar platit din  bugetul general consolidat  al statului.

Asa fiind, personalul din sectorul bugetar, cum  este cazul celor doi salariati detasati - este platit din fonduri publice, ceea ce inseamna ca deciziile de numire prin care este stabilit salariul acestora  trebuie emise cu respectarea si in temeiul prevederilor legii.

In speta, dandu-se o interpretare eronata dispozitiilor legii, reclamanta a mentinut salariul celor doi salariati detasati din  sectorul privat - unde  erau remunerati in functie de alte criterii - si dupa ce si-au inceput activitatea in sectorul bugetar.

Procedand astfel, reclamanta a ignorat si incalcat dispozitiile legale, dar a creat si o situatie inegala si discriminatorie intre salariatii aceleiasi institutii incadrati pe functii similare si care presteaza aceeasi activitate, dar care au salarii mai mici cuprinse intre 900 si 1013 lei.

Impotriva susmentionatei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticand-o pe motive de nelegalitate, sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond nu a motivat inlaturarea ca argument a prevederilor art. 47 alin. (1) si (2) din art. 279 , potrivit carora:

(1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.

(2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat.

(3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.

(4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus detasarea.

(5) In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu isi indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si (2), salariatul detasat are dreptul de a reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.

Or, acest text de lege este menit sa protejeze drepturile salariatilor detasati, intrucat detasarea este un act de dispozitie unilaterala a angajatorului.

In caz contrar, orice angajator ar dispune detasarea unui salariat, devenit incomod, la un alt angajator care plateste un salariu inferior fata de cel avut la primul angajator.

Mai mult, detasarea se face pe o durata de timp limitata, astfel ca nu se poate vorbi despre „stabilirea unui salariu” la noul angajator-instanta de fond fiind in eroare-deoarece salariul se stabileste numai pentru persoanele cu care un angajator incheie un contract individual de munca.

In situatia detasarii, nu se poate vorbi de stabilirea unui salariu, deoarece acest salariat are deja stabilit unul, la angajatorul care a dispus detasarea sa.

In cazul institutiei reclamante, plata celor doi salariati detasati s-a efectuat cu respectarea bugetului de salarii si cu aprobarea lunara a ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Sportului si Tineretului.

Un alt argument il regasim si in Legea nr. 284/2010, care stabileste sistemul de salarizare al personalului bugetar, si care la art. 36 dispune:

Prevederile din actele normative referitoare la detasare, delegare si mutare, acordarea concediilor, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare.

Asadar, in materia detasarii, singurul act normativ special sunt prevederile art. 42-47 din art. 279 , alte reglementari in legislatia muncii neexistand.

In privinta sferei de aplicabilitate a Codului muncii, edificatoare sunt prevederile art. 2 din acest act normativ, potrivit carora:

Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:

a) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in Romania;

b) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca si care presteaza activitatea in strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului in care legislatia statului pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai favorabila;

c) cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;

d) persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;

e) ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul de munca;

f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;

g) organizatiilor sindicale si patronale.

P. motivele redate mai sus recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului si reformarea sentintei criticate cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata. A mai solicitat recurenta obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Recursul nu a fost motivat in drept, nefiind subsumate criticile formulate vreunui temei legal de reformare.

Intimata-parata ITM B. nu a formulat intampinare in cauza, insa a fost prezenta la dezbaterea in fond a recursului, cand prin reprezentant conventional a pus concluzii de respingere a recursului, sens in care a formulat si note de concluzii scrise.

Recursul de fata se apreciaza nefondat, din perspectiva urmatoarelor consideratiuni:

Inexistenta in legislatia aplicabila raporturilor de serviciu a unor dispozitii expres privitoare la institutia detasarii, reclama, potrivit disp. art. 117 ale Legii nr. 188/1999, recurgerea la dreptul comun in materie, respectiv la dispozitiile din dreptul muncii .

Potrivit disp. art. 45 din art. 279 , detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.

Potrivit disp. art. 46 din acelasi act normativ,

(1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.

(2) In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor parti, din 6 in 6 luni.

(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si pentru motive personale temeinice.

(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil.

In ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului  detasat, potrivit disp. art. 47 alin. (1), acestea se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea.

Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat(2).

Problema de drept ridicata in speta este aceea a cuantumului indemnizatiei de detasare a doi salariati din mediul privat intr-o functie publica.

Potrivit dispozitiilor precizate, obligatia de plata a indemnizatiei de detasare incumba angajatorului la care s-a dispus detasarea, in speta ITM B. .

Avand in vedere ca scopul detasarii a fost acela al ocuparii temporare a unor functii publice vacante, dar si sursa bugetara a drepturilor banesti aferente, a primi punctul de vedere al recurentei in sensul indreptatirii salariatilor detasati la plata drepturilor banesti negociate cu angajatorul care a dispus detasarea excede spiritului cadrului legal afectat retribuirii functionarilor publici si, mai ales, principiilor care disciplineaza acest domeniu, respectiv transparenta, egalitatea in drepturi, nediscriminarea etc. Asa fiind, se apreciaza ca posibilitatea acordarii, ca drepturi mai favorabile, a drepturilor banesti negociate cu angajatorul care a dispus detasarea, vizeaza detasarea catre un angajator privat, iar nu catre o institutie bugetara ca cea din speta supusa in exclusivitate exigentelor Legii nr. 284/2010 care, asa cum a apreciat si instanta de fond,  stabileste un sistem  unitar de salarizare pentru  personalul  din sectorul bugetar platit din  bugetul general consolidat  al statului.

P. motivele mai sus expuse, Curtea apreciaza drept nefondate criticile aduse de recurenta, urmand a le respinge ca atare, cu consecinta mentinerii ca legala a hotararii primei instante, dand astfel eficienta disp. art. 496 C. pr. civ.

P. ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECTIA JUDETEANA P. S. SI T., cu sediul in B.,, parter, impotriva sentintei civile nr. 155/3.03.2015 pronuntata de Tribunalul B. in dosarul nr. ...X.