Cabinet avocat Dreptul muncii

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.9/86/2011 la data de 30.12.2010, contestatoarea C. D. a chemat in judecata intimata SC A. U. C.  SA Bucuresti, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata intimata la anularea deciziei de concediere nr.442/2.12.2010, reintegrarea in functia detinuta anterior, cu obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi ce I s-ar fi cuvenit, de la data de 2.12.2010 si pana la reintegrarea efectiva;

 in subsidiar sa se constate ca a operat o concediere colectiva in sensul dispozitiilor art.68 din codul muncii si obligarea intimatei la acordarea drepturilor stabilite conform art.4.100 alin.2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii a aratat contestatoarea ca a fost angajata prin transfer de la fosta SC Electrica SA in cadrul intimatei in urma divizarii SC Electrica SA, fara acordul sau. Considera contestatoarea ca fiind nelegala concedierea intrucat nu corespunde dispozitiilor contractului colectiv de munca art.4.07 pct. B alin. b, societatea avand obligatia de a-i gasi un alt loc de munca compatibil cu pregatirea profesionala. Considera ca indeplinea conditiile pentru a i se oferi alt post in cadrul intimatei, ceea ce nu s-a intamplat.
A mai aratat contestatoarea ca la aplicarea masurii de disponibilizare nu s-a tinut cont de faptul ca avea o vechime de 20 de ani in unitate, in unitate mentinandu-se salariati mult mai tineri, cu o pregatire mai sumara si care initial fusesera angajati pe o perioada determinata.
In drept contestatoarea a invocat dispozitiile art.283 alin.1, 284 art. 279 .
In dovedire contestatoarea a inteles sa invoce proba cu inscrisuri.
Prin intampinarea depusa la dosar intimata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata aratand ca intre aceasta societate si SC EON Moldova Furnizare SA s-a incheiat un contract de mandat comercial in baza caruia a fost imputernicita sa incaseze facturile emise de catre SC Eon Moldova Furnizare SA, contract care a incetat la data de 30.11.2010, astfel incat postul de casier al contestatoarei a devenit inutil, astfel incat desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa si este efectiva, in cadrul societatii nu mai exista postul de casier si nici nu exista un alt loc de munca vacant compatibil cu pregatirea profesionala a contestatoarei. A considerat intimata ca a respectat prevederile legale in materie, iar in cazul de fata nu este vorba de o concediere colectiva fiind vorba de 6 angajati disponibilizati de la punctul de lucru unde isi desfasura activitatea contestatoarea.
In drept au fost invocate dispozitiile art.115 Cod procedura civila.
La termenul de judecata din data de 31.01.2011 contestatoarea a depus la dosar precizari prin care a solicitat ca instanta sa constate ca in realitate a operat o concediere colectiva in sensul art.68 codul muncii.
Prin sentinta civila nr. 1038 din 23 mai 2011 Tribunalul Suceava  a admis contestatia avand ca obiect „contestatie decizie de concediere” privind pe contestatoarea C. D. in contradictoriu cu intimata SC A. U. C. SA BUCURESTI.
A anulat decizia de concediere nr.442/2.12.2010 emisa de intimata.
A reintegrat contestatoarea in functia detinuta anterior si obliga intimata la plata catre aceasta la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat incepand cu data de 2.12.2010 si pana la reintegrarea efectiva.
A obligat intimata sa-i plateasca contestatoarei suma de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Conform contractului individual de munca nr.2691/28.11.2002, contestatoarea a fost salariata intimatei, in functia de operator calculator – casier, incepand cu data de 1.11.2002 pe perioada nedeterminata.
Prin decizia nr.442/2.12.2010, intimata a dispus incetarea contractului individual de munca incheiat cu contestatoarea, incepand cu data de 2.12.2010, conform prevederilor art.65 alin.1 din codul muncii.
Intimata a motivat aceasta decizie prin aceea ca, potrivit adresei nr. 3096/28.10.2010, emisa de E.ON Moldova Furnizare SA, incepand cu data de 30.11.2010, s-a revocat mandatul in ceea ce priveste executarea activitatii de incasare a facturilor prin casieriile din Sucursala Moldova.
Avand in vedere aceasta imprejurare a apreciat intimata ca postul de casier ocupat de contestatoare a devenit inutil si prin urmare a trebuit sa fie desfiintat.
Contestatoarea a sustinut ca desfiintarea postului sau nu a fost efectiva si nu a avut o cauza reala si serioasa intrucat imediat dupa concedierea sa intimata a angajat alte persoane pe postul de operator calculator, postul pentru care ea avea calificarea necesara.
In aparare, intimata a aratat ca nu a putut sa o angajeze pe un alt post respectiv „operator intretinere preluare date” intrucat presupune o calificare pe care aceasta nu o poseda incat a fost nevoita sa angajeze o persoana calificata.
Apararile intimatei nu au fost primite insa pentru urmatoarele argumente:
Incepand cu data de 1.06.1998 contestatoarea a indeplinit functia de operator calculator casier iar in cadrul societatii intimate a continuat sa ocupe aceasta functie incepand cu data de 1.11.2002 cand a fost angajata prin transfer.
Prin actul aditional la contractul individual de munca (f.85), intimata a modificat functia/meseria contestatoarei din operator calculator – casier in cea de casier incasator, incepand cu data de 1.05.2009 insa fisa postului si salariul au ramas neschimbate.
Motivat de faptul ca incepand cu data de 30.11.2010 SC E.ON Moldova Furnizare SA a revocat contractul de mandat comercial incheiat cu societatea intimata in ceea ce priveste executarea activitatii de incasare a facturilor prin casieriile din Sucursala Moldova, intimata a luat masura concedierii contestatoarei.
Din cuprinsul contractului de munca si al actului aditional la acesta nu a rezultat insa ca durata raporturilor de munca dintre parti este conditionata de perioada de valabilitate a contractului de mandat comercial nr.49/3.03.2009 incheiat intre intimata si SC E.ON Moldova Furnizare SA.
Pe de alta parte, din Organigrama punctului de lucru Suceava (f.81, 82), a rezultat ca dupa disponibilizarea celor 5 persoane, printre care si contestatoarea, care au ocupat initial functia de operator calculator si ulterior pe cea de casier (prin schimbarea denumirii functiei/meseriei), in perioada 3.01.2011 – 1.02.2011, intimata a angajat un numar de 10 persoane pe postul de functionari administrativi.
Din compararea fisei postului contestatoarei cu cele ale persoanelor nou incadrate inclusiv cu persoanele care au ocupat functia de operator validare date, nu a rezultat ca activitatea desfasurata de acestea din urma presupune o calificare pe care contestatoarea nu ar fi avut-o fiind vorba de aceleasi studii medii si cunostinte de operare calculator.
De altfel, in cuprinsul deciziei de concediere intimata nu a invocat acest motiv ci doar prin intampinarea depusa la dosar, or, potrivit dispozitiilor art.77 din codul muncii, angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt sau de drept decat cele mentionate in decizia de concediere.
Art.65 din codul muncii reglementeaza concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezentand incetarea contractului de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat.
La alin.2 al celuiati articol se arata ca „desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza serioasa aceasta insemnand ca locul de munca este suprimat din structura angajatorului cand nu se mai regaseste in organigrama ori statul de functii.
Aceasta nu este efectiva daca este urmata de reinfiintarea dupa scurt timp, a aceluiasi loc de munca si nici schimbarea denumirii postului nu poate fi considerata o desfiintare efectiva a locului de munca.
Cauza este reala cand prezinta un caracter obiectiv adica este impusa de dificultatile economice sau transformari tehnologice si este serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii angajatorului.
Caracterul efectiv, real si serios al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat rezulta din: programul de restructurare si reorganizare a societatii, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii anterioare si ulterioare concedierii.
In speta, chiar daca in structura intimatei, la punctul de lucru Suceava, localitatea Gura Humorului, conform noii organigrame, nu mai exista nici un post de casier, contestatoarei i se putea oferi un nou post – operator validare date.
Sustinerea intimatei ca aceasta functie „presupune o calificare pe care contestatoarea nu o poseda”, nu este sustinuta de probe, or, contestatoarea, dimpotriva a dovedit ca anterior schimbarii denumirii functiei/meseriei sale in cea de casier a indeplinit atributii specifice functiei de operator calculator – casier, fisa postului sau ramanand neschimbata pana in momentul concedierii.
Asadar, demersul intimatei de a angaja pe postul de operator validare date, alte persoane venite prin transfer formeaza convingerea instantei in sensul nelegalitatii masurii concedierii contestatoarei.
Nu poate fi vorba de o reorganizare reala a societatii intimate in conditiile in care numarul de posturi se suplimenteaza dupa concedierea salariatului iar atributiile personalului angajat ulterior concedierii sunt aceleasi ca cele ale contestatoarei.
Sustinerea contestatoarei in sensul ca in speta este vorba de o concediere colectiva nu este fondata urmand a fi respinsa ca atare, conditiile prevazute de art. 68 din codul muncii nefiind indeplinite.
Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art. 78 alin.1,2 din codul muncii instanta a dispus anularea masurii concedierii si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere cu obligarea intimatei la plata catre aceasta la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat incepand cu data de 2.12.2010 si pana la reintegrarea efectiva.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata SC A. U. C. SA Bucuresti invocand motive de netemeinicie si nelegalitate.
In dezvoltarea acestor motive intemeiate pe dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila se arata ca prima instanta se afla in eroare atunci cand  retine ca societatea intimata avea posibilitatea mentinerii pe posturi a celor cinci angajati deoarece contractul de mandat comercial incheiat cu SC EON  Furnizare MOLDOVA a incetat.
Mai arata ca in art. 279 nu este reglementata o astfel de situatie in care daca un contract de mandat inceteaza angajatii care au lucrat in derularea acestuia sunt angajati pe alte posturi din unitate.
Sustine ca angajarea altor 10 persoane la scurt timp dupa concedierea reclamantei se justifica deoarece in urma licitatiei cu S.C. EON  Furnizare MOLDOVA S.A. intimata recurenta a obtinut un contract.
Recurenta considera ca in cazul contestatoarei sunt indeplinite conditiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii , concedierea avand o cauza reala efectiva si serioasa.
Prin intampinare, contestatoarea intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea ca durata raporturilor de munca dintre parti nu a fost conditionata de perioada de valabilitate a contractului de mandat nr. 49/3.03.2009 si ca acestea trebuie analizate prin prisma contractului colectiv de munca ce-i impune angajatorului obligatia de a-i gasi angajatului caruia i s-a desfiintat locul de munca un alt loc de munca compatibil cu pregatirea sa profesionala.
Ori recurenta nu a procedat conform prevederilor contractuale ci a angajat mai multe persoane dupa desfiintarea locului sau de munca.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca este nefondat.
Potrivit dispozitiilor art. 65 alin. (2) codul muncii, desfiintarea locului de munca in cazul concedierii pentru motive ce nu tin de  persoana salariatului prevazuta la alin. 1 al aceluiasi articol, trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Cauza reala si serioasa se refera la desfiintarea locului de munca si concedierea salariatului ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii.
Ori, asa cum rezulta din decizia contestata concedierea intimatei C. D. a survenit ca urmare a revocarii partiale a contractului de mandat comercial nr. 49/3.03.2009 incheiat intre S.C.EON  Furnizare MOLDOVA S.A. si S.C. A. U. C. 2002 S.A., situatie care nu reprezinta o cauza reala si serioasa asa cum prevad dispozitiile art. 65 alin. 2 art. 279 .
Revocarea partiala a contractului de mandat comercial mai sus amintit nu poate reprezenta un motiv care sa duca la incetarea contractului de munca al contestatoarei intimate asa cum sustine recurenta atat timp cat aceasta a fost angajata cu mult timp inaintea inceperii derularii contractului de mandat, respectiv la data de 28.11.2002, contractul de mandat fiind incheiat abia la 3.03.2009.
Mai mult, asa cum rezulta din contractul individual de munca al contestatoarei intimate, acesta s-a incheiat pe perioada nedeterminata si nu determinata, doar pe timpul derularii contractului de mandat incheiat intre  S.C. EON  Furnizare MOLDOVA S.A. si S.C. A. U. C. 2002 S.A.
Fata de aceasta situatie, instanta de recurs apreciaza ca societatea recurenta nu a dispus concedierea contestatoarei in mod legal, nefiind respectate conditiile impuse de concedierea individuala prevazuta de art. 65 art. 279 , in sensul ca desfiintarea locului de munca nu a avut o cauza reala si serioasa.
Nu se poate retine ca incetarea contractului de munca al reclamantei ar fi fost impusa de vreo masura de eficientizare a activitatii societatii atat timp cat societatea avea nevoie de personal deoarece a facut angajari, fiind lipsit de relevanta aspectul ca angajarea nu s-a facut pe postul detinut de contestatoare.
Or reducerea activitatii, motivata de revocarea partiala a contractului de mandat comercial nr. 49 din 3.03.2009 nu poate fi doar un pretext pentru indepartarea unui salariat.
Reorganizarea nu poate fi reala atat timp cat desfacerea contractului de munca al unui salariat este urmata de  incadrarea altuia din afara unitatii, indiferent pe ce post.
Fata de cele ce preced, constatand ca sentinta atacata este legala si temeinica, in baza art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
In baza art. 272 Cod procedura civila, recurenta a fost obligata la plata cheltuielilor  de judecata constand in onorariu avocat.