Cabinet avocat Dreptul muncii

In cazul schimbarii locului de munca si functiei, salariul poate fi diminuat numai daca este rezultatul negocierii, deci intrunirii acordului de vointa al celor doua parti: angajator si salaria

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Iasi sub nr.3714/99/2009, la 04.06.2009, contestatoarea A.M. a chemat in judecata pe intimata S.C. „CET IASI” S.A. pentru a fi obligata la anularea actului aditional nr.10740/06.05.2009 la contractul individual de munca si a deciziei nr.104/04.05.2009 emisa de parata.
In motivare s-a aratat faptul ca din anul 1992 contestatoarea era angajata intimatei, iar la data de 01.02.2007 a fost promovata in functia de inspector resurse umane, acordandu-i-se clasa de salarizare 22B, cu un salariu brut de 1270 lei. La 1.04.2007 a devenit definitiva pe aceasta functie, acordandu-i-se clasa de salarizare 23B, cu un salariu brut de 1319 lei. Pana la 1.06.2008 au intervenit trei majorari de salariu, ajungand la acel moment sa aiba un salariu brut de 1854 lei.
La 05.05.2009, fara a i se aduce la cunostinta modificarea contractului de munca, a primit decizia 104/04.05.2009 emisa de parata, prin care aceasta decisese trecerea din functia de inspector resurse umane, in functia de pregatitor completator. Urmarea acestui act a fost trecerea intr-o clasa de salarizare inferioara. Decizia nu cuprindea termenul in care putea fi contestata si nici instanta competenta a solutiona contestatia. La 06.05.2009, dupa ce i s-a comunicat aceasta decizie, contestatoare a fost chemata pentru a semna un act aditional prin care i se schimba locul de munca, functia, durata concediului de odihna si salariul; a semnat acest act cu obiectiuni, fiind un act abuziv si nelegal incheiat, intrucat a fost emis ulterior deciziei nr.104/04.05.2009 emisa de parata, i s-a schimbat locul de munca, functia, durata concediului de odihna si salariul in mod unilateral.
Intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata pentru urmatoarele motive: prin hotararea nr.3/30.03.2009, Consiliul de Administratie al intimatei a dispus intocmirea unui program de analiza si masuri in vederea reorganizarii si eficientizarii tuturor activitatilor in cadrul societatii. Comisia de analiza a incheiat procesul verbal nr.8110/13.04.2009 prin care s-a hotarat desfiintarea Centrului de Profit URPS Iasi, incepand cu 1.05.2009 si reorganizarea activitatii de reparatii. Urmare a acestei situatii, s-au desfiintat 4 posturi si transformate in muncitori, printre care si postul contestatoarei. Prin adresa 9658/30.04.2009 contestatoarea a fost informata asupra schimbarii functiei si locului de munca conform art.17 C.muncii, adresa semnata de aceasta si necontestata.
Prin sentinta civila nr.1454 din 30.09.2009, Tribunalul Iasi a admis in parte contestatia formulata de contestatoarea A.M. in contradictoriu cu intimata S.C. „CET IASI” S.A., a anulat decizia nr.104/04.05.2009 emisa de intimata, a anulat in parte actul aditional nr.10740/06.05.2009 la contractul individual de munca, numai in ceea ce priveste clauza referitoare la salariul de baza brut lunar.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca in fapt, la 04.05.2009, intimata a emis decizia 104/04.05.2009 prin care a dispus ca, incepand cu 01.05.2009, contestatoarei sa i se schimbe locul de munca din inspector resurse umane, in pregatitor completator, limite 8-23, conform art.4.31 din C.C.M. pe anul 2009.
Ulterior, la 06.05.2009 s-a incheiat actul aditional nr.10740 la contractul individual de munca prin care s-a hotarat, de comun acord, modificarea contractului individual de munca incepand cu 01.05.2009 astfel: schimbarea locului de munca si al functiei in pregatitor completator, clasa 21, treapta B, salariul de baza brut fiind de 1357 lei, iar concediul de odihna fiind suplimentat cu 3 zile. Contestatoarea a semnat cu mentiunea „Salariul de baza a fost hotarat doar de angajator, fara acordul meu”.
Conform fisei postului, anexei (din 01.02.2007) la aceasta fisa, contestatoare ocupa anterior functia de inspector resurse umane. Din raspunsurile date de intimata la punctele de interogatoriu formulate de contestatoare a reiesit faptul ca acesteia i se acordase grupa de salarizare 23 B, ajungand la un salariu brut de 1854 lei.
Conform art.65 C.muncii, invocat de intimata, „Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.(Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.
Prin prisma dispozitiilor art.41 C.muncii, decizia nr.104/04.05.2009 reprezenta o masura de modificare unilaterala a contractului individual de munca, trecerea contestatoarei pe un alt post constituind o modificare unilaterala a contractului de munca, intrucat implica modificarea conditiilor de munca, a felului muncii si a salariului care a fost diminuat considerabil, ceea ce atragea anularea deciziei.
Potrivit art.37 Codul muncii, drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere, ceea ce presupune acordul si consimtamantul partilor. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca printr-o decizie unilaterala a angajatorului, in sensul trecerii salariatului dintr-o functie de conducere, intr-o functie de executie, cu consecinta schimbarii felului muncii si a diminuarii salariului (in speta, diminuarea clasei de salarizare), este inadmisibila, contravenind art.41 alin.1 Codul muncii si art.72 din C.C.M. pe anii 2007-2010. Mai mult decat atat, conform art.17 alin.4 Codul muncii, orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de munca, prevazute la art.17 alin.2, impune incheierea unui act aditional. In aceste conditii, intimata nu putea proceda la modificarea functiei, locului de munca prin aceasta decizie cu caracter unilateral, ignorand dispozitiile art.37 Codul muncii si a celorlalte dispozitii mentionate. Tocmai din acest motiv, faptul ca in decizie nu se prevedeau termenul in care putea fi atacata si instanta sa solutioneze contestatia, constituie aspecte ce nu au relevanta juridica.
Apararea intimatei, in sensul ca aceasta decizie atacata s-a dat in temeiul art.65 C.muncii, nu a putut fi retinuta pentru urmatoarele motive: din interpretarea sistematica, logica si gramaticala a acestei decizii rezulta faptul ca reprezenta o dispozitie cu caracter unilateral prin care s-a urmarit modificarea contractului individual de munca in baza caruia s-au nascut raporturile juridice de munca dintre partile in litigiu. Insa, regula in aceasta materie este aceea a modificarii prin acordul partilor conform art.41 Codul muncii, si numai prin exceptie, prin vointa unilaterala a angajatorului, in cazurile si conditiile expres prevazute de Codul muncii. In cauza nu s-a pus problema unui acord al partilor (in privinta deciziei nr.104/04.05.2009). In ceea ce priveste dispozitiile art.65 Codul muncii, instanta de fond nu a putut retine din actele depuse la dosar faptul ca desfiintarea locului de munca al contestatoarei a avut o cauza reala, efectiva si serioasa. Caracterul efectiv, real si serios al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat poate rezulta din: programul de restructurare si reorganizare a societatii, proiectul de concediere colectiva, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele si statele de functii ale unitatii. In nici un caz desfiintarea a patru posturi din suprastructura URPS – asa cum a sustinut intimata in cuprinsul intampinarii – nu putea fi incadrata in dispozitiile art.65 Codul muncii. In cauza nu au fost indeplinite nici dispozitiile art.48 Codul muncii, nefiind vorba de o situatie de forta majora, sanctiune disciplinara sau masura de protectie a salariatului.
In ceea ce priveste actul aditional nr.10740/06.05.2009 emis de intimata, tribunalul a retinut faptul ca acesta prevedea, pe langa modificarea functiei, locului de munca, si scaderea cuantumului salariului (diminuarea clasei de salarizare de la 23B, la 8-23), ori contestatoarea a semnat actul aditional cu o obiectie: „Salariul de baza a fost hotarat doar de angajator, fara acordul meu”. In aceste conditii, nici actul aditional nu respecta dispozitiile art.17, 37, 41 Codul muncii in ceea ce priveste salarizarea, astfel incat doar din acest punct de vedere a fost anulat, restul prevederilor nefiind contestate de contestatoare (aceasta semnand doar cu o singura obiectie privind cuantumul salariului).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs S.C. „CET IASI” S.A., considerand-o nelegala si netemeinica, motivand ca prin hotararea nr.3/30.03.2009, Consiliul de Administratie dispus intocmirea unui program de analiza si masuri in vederea reorganizarii si eficientizarii tuturor activitatilor in cadrul societatii. Comisia de analiza, desemnata prin hotararea nr.72/06.04.2009, a incheiat procesul verbal nr.8110/13.04.2009 prin care s-a hotarat desfiintarea Centrului de Profit URPS-Iasi, incepand cu 1.05.2009, si reorganizarea activitatii de reparatii. Prin hotararea nr.4/28.04.2009 a Consiliului de Administratie s-a hotarat desfiintarea Centrului de Profit URPS-Iasi, incepand cu 1.05.2009. Urmare a acestei situatii, salariatii ai caror posturi au fost desfiintate nu au fost concediati, asa cum prevad dispozitiile art.65 din Codul muncii. In ceea ce o priveste pe contestatoare, aceasta a fost trecuta conform pregatirii profesionale pe postul detinut anterior, acela de pregatitor completator, cu renegocierea salariului in functie de atributiile competentele si raspunderea pentru noul loc de munca.
A mai motivat recurenta ca prin adresa nr.9658/30.04.2009 contestatoarea a fost informata asupra schimbarii functiei (aceea de pregatitor completator, pe care a detinut-o inainte de cea de inspector resurse umane), asupra clasei de salarizare si locului de munca conform art.17 C.muncii, adresa semnata de aceasta si necontestata. Recurenta a solicitat a se avea in vedere faptul ca A.M. nu mai are atributiile, competentele si raspunderea pentru functia de inspector resurse umane, conditii necesare pentru pastrarea clasei de salarizare, prin raportare la dispozitiile art.4.26 alin.1 si 2 din C.C.M. pe anul 2009.
Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si hotararea primei instante, prin prisma criticilor formulate de recurenta, curtea de apel a constatat urmatoarele:
Contestatoarea a intrat in raporturi juridice de munca cu intimata in anul 1992, pe functia de pregatitor completator. De la 1 martie 2007, prin decizia nr.110/05.03.2007 aceasta a fost numita in perioada de proba in functia de inspector resurse umane, cu clasa de salarizare 22 B, ca prin decizia nr.155/02.04.2007, aceasta sa fie numita in functia de inspector resurse umane, definitiv, cu clasa de salarizare 23B.
Consiliul de Administratie al societatii a dispus, prin hotararea nr.3/30.03.2009, intocmirea unui program de analiza si masuri in vederea reorganizarii si eficientizarii tuturor activitatilor in cadrul societatii. In acest sens, prin hotararea nr.72/06.04.2009 s-a numit o comisie de analiza, rezultatele activitatii acesteia fiind consemnate in procesul-verbal nr.8110/13.04.2009. Comisia a concluzionat asupra necesitatii desfiintarii Centrului de Profit URPS-Iasi, incepand cu 1.05.2009 si a reorganizarii activitatii de reparatii. Prin hotararea nr.4/28.04.2009, Consiliului de Administratie a hotarat desfiintarea Centrului de Profit URPS-Iasi, incepand cu 1.05.2009.
In cadrul Centrului de Profit URPS-Iasi si-a desfasurat activitatea si intimata contestatoare A.M., pe functia de inspector resurse umane. Prin decizia nr.92/29.04.2009, ca urmare a desfiintarii centului, conducerea a hotarat ca personalul din suprastructura acestuia sa fie trecut in cadrul altor compartimente, in functie de necesitatile de productie si de calificarea profesionala.
Intimata-contestatoare a fost informata prin adresa nr.9658/30.04.2009, despre hotararea nr.4/28.04.2009 a Consiliului de Administratie, prin care s-a decis desfiintarea Centrului de Profit URPS-Iasi, incepand cu 1.05.2009 si ca de la aceasta data va fi trecuta pe functia de pregatitor completator, limite 8-23, cu clasa de salarizare 21 treapta B, corespunzatoare unui salariu de incadrare lunar de 1357 lei, la atelierul de reparatii cazane si turbine, cu atributiile stabilite prin fisa postului. Dupa informare, conducerea societatii a dat decizia nr.104 din 04.05.2009 prin care a hotarat schimbarea contestatoarei din functia de inspector resurse umane, in functia de pregatitor completator, limite 8-23, la atelierul de reparatii cazane si turbine, in conformitate cu art.4.31 din C.C.M. pe anul 2009.
Urmare a acestor decizii s-a intocmit actul aditional la contractul individual de munca, nr.10740/06 mai 2009, prin care s-a hotarat, de comun acord, modificarea contractului individual de munca incepand cu 01.05.2009 astfel: schimbarea locului de munca si al functiei in pregatitor completator, clasa 21, treapta B, salariul de baza brut fiind de 1357 lei, iar concediul de odihna fiind suplimentat cu 3 zile. Contestatoarea a semnat cu mentiunea „Salariul de baza a fost hotarat doar de angajator, fara acordul meu”. In aceasta circumstanta, curtea de apel a retinut ca modificarea locului de munca si a functiei a avut loc cu acordul salariatei, prin act aditional, astfel incat sunt incidente dispozitiile art.41 alin.1 din Codul muncii, care prescriu: „Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor”. Prin urmare, in mod gresit, a anulat prima instanta decizia nr.104 din 04.05.2009 emisa de conducerea unitatii.
In ceea ce priveste, insa, modificarea contractului de munca, sub aspectul salariului, curtea a retinut ca nu a existat acordul contestatoarei.
Este adevarat ca potrivit art.4.26 din C.C.M. pe anul 2009 „Salariul de incadrare, prevazut in contractul individual de munca, reprezinta un drept castigat, atat timp cat sunt respectate conditiile avute in vedere la stabilirea lui si salariatul respectiv isi indeplineste in mod corespunzator sarcinile proprii conform fisei postului. La negocierea salariului de incadrare, la schimbarea postului, acesta poate fi mentinut, majorat sau diminuat in functie de mentinerea, majorarea sau diminuarea atributiilor si competentelor stabilite”. Curtea a retinut astfel ca, in cazul schimbarii locului de munca si functiei, salariul putea fi diminuat numai daca era rezultatul negocierii, deci intrunirii acordului de vointa al celor doua parti: angajator si salariat. Ori, in cauza, acest acord nu s-a realizat.
In plus, nu exista nici o justificare obiectiva din partea angajatorului, in sensul incadrarii salariatei in clasa de salarizare, diminuata, 21 B, cata vreme pentru functia de pregatitor completator, in care a fost incadrata contestatoarea, erau prevazute clase de salarizare intre 8 si 23, deci si clasa de salarizare ce o dobandise anterior aceasta.
Pentru aceste considerente, curtea a retinut ca in mod legal prima instanta a dispus, pe temeiul art.41 alin.2 din Codul muncii, anularea in parte a actului aditional nr.10740/06.05.2009 la contractul individual de munca, numai in ceea ce priveste clauza referitoare la salariul de incadrare lunar. Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art.304 ind.1 combinat cu art.312 C.pr.civ., curtea a admis recursul declarat de S.C. „CET IASI” S.A., a modificat in parte sentinta recurata in sensul respingerii capatului de cerere privind anularea deciziei nr.104/04.05.2009, mentinand dispozitia privind anularea in parte a actului aditional nr.10740/06.05.2009 la contractul individual de munca, numai in ceea ce priveste clauza referitoare la salariu.