Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONG. DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 22

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECATORI : (...) (...)

: (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

***********************************

La ordine a venit spre soluţionare recursul civil promovat de contestatorul H. N. împotriva sentinţei civile nr.761 din 20.04.2007,pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...). –

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns la a doua strigare şi la sfârşitul şedinţei de judecată, avocat D. G. pentru recurent şi intimata –pârâtă prin consilier juridic B. E. lipsă fiind recurentul. -

Procedura este legal îndeplinită. -

S-a făcut referatul cauzei după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pentru dezbateri. -

Avocat D. G. pentru recurent, având cuvântul arată că nu mai solicită plata celor 4 T.i în totalitate, întrucât recurentul a primit banii - mai puţin cu 680 lei , motiv pentru care solicită admiterea recursului numai sub acest aspect –

Solicită însă a se constata că unitatea trebuie să mai achite recurentului plata tichetelor de masă, bani pe care este îndreptăţit să-i primească şi cere a se admite recursul a se modifica hotărârea în sensul de a fi obligată intimata la diferenţa de 680 lei reprezentând indemnizaţie de concediere şi sumele reprezentând plata bonurilor de masă pe perioada 14.XI.2006 – 14.XI.2007. –

Reprezentantul unităţii având cuvântul a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond, susţinând că aceasta este legală şi temeinică în raport de probele dosarului.

Susţine că recurentul contestator a primit suma de 22.630 lei reprezentând plata celor 4 T.i, cu precizarea că T.ul în sumă de 1796 lei RON a fost stabilit între unitate şi sindicat, că a şi încasat această sumă şi că unitatea nu mai datorează nici o diferenţă acestuia. –

Cu privire la plata bonurilor de masă arată că acesta nu este îndreptăţit a primi bonuri de masă întrucât nu a lucrat în perioada solicitată, iar aceste bonuri se acordă numai pe perioada efectiv lucrată. -

S-au declarat dezbaterile închise. –

C U R T E A

- deliberând –

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.761 din 20.04.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...), s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de H. N. împotriva S.C.E. S. A. B, reţinându-se în esenţă, următoarele:

Prin cererea adresată instanţei reclamantul H. N. solicită în contradictoriu cu pârâta SC E. SA B anularea în parte a deciziei 32013.11.2006 - doar în ce priveşte modalitatea de calcul a indemnizaţiei de concediere-acordată prin această decizie.

Solicită obligarea pârâtei să-i plătească şi cele 4 T.i medii nete conform prevederilor art. 4 din Planul social E. - în valoare reactualizată. Solicită ca la calculul indemnizaţiei să se aibă în vedere T.ul mediu potrivit art. 4 din planul social , de asemeni şi acordarea bonurilor de masă aferente perioadei 14.11.2006-14.01.2007.

In motivare se arată că pentru anul 2006 - T.ul mediu brut a fost majorat la 1850 lei de la 1796 lei cât s-a luat în calcul.

In ce priveşte plata celor 4 T.i se invocă dispoziţiile art. 50 Contractul Colectiv de Muncă conform căruia: pentru concedierea T.aţilor pentru motive ne imputabile, angajatorul plăteşte indemnizaţie minimă de concediere celor cu vechimea de peste 15 ani 4 T.i medii nete.

Susţine reclamantul că este îndreptăţit la acordarea tichetelor de masă întrucât pe perioada preavizului nu-i sunt afectate T.ile şi celelalte drepturi ce decurg din acestea.

Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acţiunii având în vedere dispoziţiile art. 67 Codul muncii, 50 Contractul colectiv de muncă şi planul social din 21.04.2005, amendamentul la planul social încheiat la 09.01.2006 unde se arată că T.ul luat în calcul pentru stabilire indemnizaţie de concediere acordate în anul 2006 este cel rezultat ca medie a tuturor T.ilor brute acordate de E. T.aţilor săi în anul 2005.

În speţă, s-a acordat reclamantului indemnizaţia de concediere în limita a 15 T.i ( calculat la un T.u mediu brut de 1796 lei. unitatea făcând aplicarea dispoziţiilor art. 50 (1) Contractul colectiv de muncă).

În privinţa bonurilor de masă, se arată că reclamantul nu a desfăşurat efectiv activitate - în speţă, nefiind îndeplinite condiţiile prev. în Legea 142/1988 - respectiv un bon masă pe zi lucrată efectiv de angajat.

De asemenea prin decizia de concediere 320/13.11.2006 contestatorului i s-au acordat zile libere pentru căutarea unui loc de muncă . decizia nefiind contestată sub acest aspect.

Se arată că acordarea tichetelor de masă nu face parte din categoria drepturilor T.ale.

La dosar s-au depus următoarele acte: decizia 320/ 2006, planul social 21.04.2005 şi amendamentele la acesta. Copie extras Contractul colectiv de muncă 1054/24.02.2006, actul adiţional la decizia de încetare a raporturilor de muncă, adresa 179/06.03.2006- fila 34 , emisă de G. E. B-copii certificate medicale - filele 60,61.

În cauză s-a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către intimată , care a fost respinsă prin încheierea din 04.04.2007.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului a constatat. -

Potrivit deciziei 320/13.11.2006 s-a dispus în temeiul art. 65. 66 Codul muncii, încetarea raporturilor de muncă, în ce priveşte persoana reclamantului urmare a desfiinţării postului.

Potrivit art. 50 (2) Contractul colectiv de muncă, T.aţii concediaţi pe motive ne imputabile beneficiază de indemnizaţie minimă de concediere funcţie de vechime acestora, reclamantul având o vechime de peste 15 ani, i s-au acordat 15 T.i.

De reţinut faptul că valorile acordate au fost negociate cu G. E. fiind concretizate în planul social încheiat la 21.04.2005 fiind stabilite şi criteriile de acordare.

Prin amendamentul din 09.01.2006, la planul social s-a stabilit ca T.ul mediu brut pe E. ce va fi luat în calcul pentru stabilirea indemnizaţiei de concedierea acordate în 2006 să fie stabilit ca medie a tuturor T.ilor brute acordate de E. T.aţilor 2005.

Contestatorul având o vechime de 15 ani , i s-a acordat o indemnizaţie de concediere de 19.933 lei.

În speţă, contractul de muncă al contestatorului nu a încetat până la finele anului 2006 , împrejurare în care în baza actului adiţional încheiat la 09.01.2007 la decizia de concediere , i s-a acordat acestuia, o indemnizaţie de concediere în sumă de 22.630 lei calculată la un T.u mediu brut de 1.796 lei având în vedere adresa 28/05.03.2007 emisă de G. E. - fila 54 dosar.

Instanţa înlăturat susţinerile contestatorului privind neacordarea celor 4 T.i prevăzute la art. 50(1) Contractul colectiv de muncă întrucât potrivit punctului 1 al amendamentului din 13.09.2006 la planul social, punctul 4 a fost completat , fiind stabilit că....voinţa părţilor la data semnării planului social a fost aceea de a se modifica în favoarea T.aţilor indemnizaţiile de concediere stabilite prin art. 50(1) Contractul colectiv de muncă şi nu a se cumula indemnizaţiile de concediere acordate în baza planului social cu cele prevăzute la art. 50 (l)Contractul colectiv de muncă.

Instanţa a apreciat că prevederile art. 50 (1) Contractul colectiv de muncă se referă la o indemnizaţie minimă de concediere de 4 T.i medii nete pentru vechimea de 15 ani.

De asemeni, dispoziţiile alin. 2 ale art. 50 Contractul colectiv de muncă stabilesc formula de calcul iar dispoziţiile alin. 3 arată că valorile ce se acordă urmează a fi stabilite prin negocieri cu G. E. .

In speţă, aşa cum s-a mai arătat, T.ul mediu brut ca bază de calcul pentru indemnizaţiile de concediere acordate T.aţilor disponibilizaţi în anul 2006. 2007 este cel stabilit de SC E. SA şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. România (G.) conform adresei 28 05.03.2007 iar 179/16.03.2007 aflată la fila 34 dosar.

Instanţa a apreciat că în speţă, prevederile art. 50 (alini) Contractul colectiv de muncă al E. SA trebuie corelate cu dispoziţiile alin. 2 art. 50 care stabileşte formula de calcul, cu dispoziţiile alin. 3 care se referă la modul de stabilire al valorilor acordate efectiv prin negocieri şi ale alin. 4 care prevede completarea dispoziţiile art. 50 cu cele ale planului social însuşit de părţi.

Pentru aceleaşi considerente instanţa a respins cererea în ce priveşte reactualizarea sumei întrucât indemnizaţia de concediere stabilită în cazul contestatorului de 22.630 lei - se calculează după expirarea unui termen de 5 zile de la data încetării contractului individual de muncă , contestatorul fiind în concediu medical conform certificatului medical filele 59-61 dosar.

În privinţa tichetelor de masă, instanţa a constatat că nu i se cuvin din următoarele considerente:

- potrivit dispoziţiilor art. 6(1) Legea 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă - T.atul poate utiliza lunar un număr de tichete de masă cel puţin egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate.

- potrivit art. 11(1) din H.G. 5/1999 de aprobarea normelor de aplicare a Legii 142/1998, tichetele de masă se acordă pentru fiecare zi de lucru din luna pentru care se face distribuirea.

În accepţiunea acestei legi, nu sunt considerate zilele lucrate conform art. 11 H.G. 5/1999, perioadele în care sau zilele libere acordate conform Contractului colectiv de muncă concedii medicale, când T.aţii lipsesc de la serviciu sau în alte situaţii stabilite de părţi.

Legea 142/1998 stabileşte o condiţie imperativă pentru acordarea tichetelor de masă - zile lucrate , nefiind acordate şi pentru timpul când T.atul beneficiază de zile libere concediul medical.

În speţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 contractul colectiv de muncă al E. SA coroborate cu dispoziţiile de la punctul 3 alin. 6 din Planul social încheiat la 21.04.2005 s-a convenit cu G. E. acordare de zile libere în perioada de preaviz pentru căutarea unui loc de muncă.

Împotriva sentinţei civile nr.761 din 20.04.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...) în termen legal a formulat recurs contestatorul H. N. criticând-o pentru următoarele motive: - modalitatea de calcul a îndemnizaţiei de concediere trebuia să respecte adresa nr.3578 din 17.05.2006, emisă de E. şi art.4 din Planul Social E. ;

- bonurile de masă trebuiau acordate pentru perioada de timp lucrată şi nu pentru perioada în care acesta s-a aflat în concediu medical aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.

Recursul este nefondat. –

În fapt, prin decizia nr.320 din 13.11.2006 s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă a T.atului H. N., în temeiul art.65 şi art.66 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului ocupat. –

Potrivit dispoziţiilor art.67 teza finală din Codul muncii, T.aţii concediaţi din motive care nu ţin de persoana lor „…pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil” …

Potrivit art.50 din CCM al E. SA , la concediere din motive care nu ţin de persoana T.atului, Angajatorul îi plăteşte funcţie de vechimea acestuia în unitate o indemnizaţie minimă de concediu funcţie de vechimea acestuia în unitate.-

La alin.2 al aceluiaşi articol se precizează ca în cazul concedierilor colective, se va porni de la formula de calcul utilizată în situaţia similară

E., iar la alin.3 se menţionează că „ valorile acordate efectiv vor fi stabilite prin negociere cu G. E. ” .-

Aceste negocieri s-au concretizat în Planul social încheiat la data de 21.04.2005 între E. SA şi Sindicatul G. E.. –

Cuantumul T.ului mediu brut stabilit de S.C. E. S.A. şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria E. Română (G.) ,pentru anul 2005,stabilit şi utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizaţiile de concediere acordate T.aţilor disponibilizaţi în anul 2006, este de 1582 RON . –

Întrucât contestatorul a avut o vechime în muncă de peste 15 ani,prin decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006 i s-a acordat în mod legal o indemnizaţie de concediere în sumă de 19.933 lei. –

Îndemnizaţia de concediere în sumă de 19.933 lei prevăzută în Decizia nr.320 din 13.11.2006, ce urma a fi plătită în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării contractului individual de muncă, rezultă din următorul calcul:

- 1582 lei (T.u mediu brut stabilit şi utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizaţiile de concediere acordate T.aţilor disponibilizaţi în anul 2006) - x 15 T.i = 23.730 lei

23.730 lei x 16% = 3.797 lei

23.730 lei – 3.797 lei = 19.933 lei

Potrivit art.7 din Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, contractul individual de muncă înceta la data expirării termenului de preaviz. –

Deoarece contractul individual de muncă nu a încetat până la sfârşitul anului 2006 (perioada de preaviz s-a extins şi în anul 2007) în consens cu prevederile Planului social, s-a emis Actul adiţional din 09.01.2007 la Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, prin care contestatorului i s-a acordat legal o indemnizaţie de concediere în sumă de 22.630 lei,corespunzător vechimii în muncă, plătibilă în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării contractului individual de muncă şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă pe anul 2007. –

Îndemnizaţia de concediere în sumă de 22.630 lei,prevăzută în Actul adiţional din 09.01.2007,la Decizia de concediere nr.320 din 13.11.2006, rezultă din următorul calcul:

- 1796 lei ( T.u mediu brut stabilit şi utilizat ca bază de calcul pentru îndemnizaţiile de concediere acordate T.aţilor disponibilizaţi în anul 2007 ) x 15 T.i = 26.940 lei

23.730 lei x 16 % impozit venit = 4.310 lei

26.940 lei - 4.310 lei = 26.630 lei .-

Potrivit art.7 din Decizia de concediere nr.320/13.11.2006 contractul individual de muncă înceta la data expirării perioadei de preaviz, iar potrivit art.49 alin.2 din CCM, invocat şi de recurent, contractul individual de muncă poate înceta şi înainte de terminarea perioadei de preaviz, la solicitarea T.atului. –

Întrucât perioada de preaviz s-a extins şi în anul 2007 şi neexistând o cerere a contestatorului de încetare a contractului individual de muncă în perioada de preaviz, prin Actul adiţional din 09.01.2007 s-a acordat îndemnizaţia de concediere acordată T.aţilor disponibilizaţi în anul 2007. –

- Conform art.3 din decizia de concediere nr.320 din 134.11.2006, T.atului i s-a acordat zile libere, respectiv dreptul ca în perioada de preaviz să absenteze de la program pentru a-şi căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să afecteze T.ul şi celelalte drepturi, conform art.49 din D. coroborate cu dispoziţiile de la punctul 3 alin.6 din Planul social încheiat la data de 21.04.2005, postul fiind desfiinţat. –

În perioada 14.11.2006 – 05.01.2007 contestatorul nu a lucrat, conform foilor colective de prezenţă din luna noiembrie, decembrie şi ianuarie.

Perioada 06.01.2007 – 07.01.2007 este aferentă zilelor de sâmbătă şi duminica. –

În perioada 08.01.2007 – 06.02.2007 contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, conform certificatelor de concediu medical nr.(...)/17.01.2006 – (...) /17.01.2006.-

Or, tichetele de masă, nu sunt venituri T.ale şi se acordă numai în baza prevederilor Legii nr.142/1998 – privind acordarea tichetelor de masă, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor imperative prevăzute de legiuitor. -

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.6 (1) din Legea nr.142/1998 – privind acordarea tichetelor de masă „ T.atul poate utiliza, lunar, un număr de tichete de masă cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate „ .-

De asemenea dispoziţiile art.11 (1) din H.G. nr.5/1999 - aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă stipulează că tichetele de masă„ se acordă pentru fiecare zi lucrată din luna pentru care se face distribuirea”…

În accepţiunea legii speciale a tichetelor de masă, nu sunt considerate zile lucrate următoarele perioade, conform dispoziţiilor art.11 din H.G. nr.5/1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. –

- perioadele în care T.atul se afla în concediu de odihnă, alte concedii potrivit contractelor colective de muncă, beneficiază de zile libere în cazul unor evenimente familiare, sau alte zile libere acordate conform contractelor colective de muncă, detaşaţi, delegaţi se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă sau sunt absenţi de la locul de muncă sau se afla ori se află în alte situaţii stabilite de angajator împreună cu organizaţiile sindicale sau,după caz cu reprezentanţii T.aţilor. –

J. prevăzute de art.11 din H.G. nr.5/1999, reprezintă excepţii de strictă interpretare şi de aplicare a Legii nr.142/1998 – privind acordarea tichetelor de masă conform cărora T.aţii nu beneficiază de tichete de masă şi corelativ Angajatorul nu are dreptul de a deduce din impozitul pe profit, c/val tichetelor de masă. -

În conformitate cu prevederile art.49 din CCM a E. SA, coroborate cu dispoziţiile de la punctul 3 alin.6 din Planul social încheiat la data de 21.04.2005, E. S.A. a convenit cu G. E., acordarea de zile libere în perioada de preaviz pentru căutarea unui loc de muncă,motiv pentru care în rigoarea dispoziţiilor art.11 din H.G. nr.5/1999, aceste zile nu pot fi considerate zile efectiv lucrate ci dimpotrivă exced legii speciale de acordare a tichetelor de masă. –

Faţă de considerentele expuse, se va respinge recursul ca nefondat. –

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul ca nefundat, promovat de contestatorul H. N. împotriva sentinţei civile nr.761 din 20 aprilie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...). –

Irevocabilă.-

Pronunţată în şedinţă publică azi 16 ianuarie 2008.-

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

K. H. T. S. F. H.

D. E.

Red.sent.E., T.

Red.dec.S.R. /1 febr.2008

Tehn.red.EG/4 febr.2008 ex.2