Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2140/R/2009

Şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR  : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR  : (...) N.

GREFIER  : O. O.

S-a luat în examinare, în vederea pronunţării, cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. E. S. FOOD SRL T împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 a Curţii de A p e l C l u j pronunţată în dosar nr(...) privind şi pe intimatul S. B. T., având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie decizie de sancţionare.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor s-au consemnat în încheierea şedinţei publice din data de 20 octombrie 2009, când a fost amânată pronunţarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin decizia civilă nr. 1581 din 18 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr(...) al Curţii de A p e l C l u j s-a respins recursul declarat de pârâta S.C. E. S. FOOD S.R.L. T şi s-a admis recursul declarat de reclamantul S. B. T. împotriva sentinţei civile nr. 304 din 09 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosarul nr(...) care a fost modificată în parte în sensul că s-a admis acţiunea reclamantului S. B. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S. FOOD S.R.L., s-a dispus anularea procesului verbal nr. 259/1 din 08.04.2008, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de casier la Magazinul C 012 şi pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar beneficiat şi pentru perioada de la 09.02.2009 şi până la reintegrarea efectivă.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, din considerentele acestei decizii a rezultat că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat, printre altele, anularea procesului-verbal de concediere emis de pârâtă la 8 aprilie 2008, iar la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de conciliere nr. 8.267/17 aprilie 2008.

Instanţa de recurs a statuat în sensul că „atât procesul-verbal din 8 aprilie 2008 cât şi decizia nr. 8.267/17.04.2008 reprezintă dispoziţii de concediere a reclamantului”.

Aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se cu forţă obligatorie şi în prezenta cauză.

Dezlegarea dată prin decizia de casare în sensul că şi procesul-verbal din 8 aprilie 2008 reprezintă o dispoziţie de concediere, obliga instanţa la analiza legalităţii acestui act.

Procesul-verbal depus la fila 10 în dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i C l u j are următorul conţinut: „Încheiat azi 8 aprilie 2008 cu ocazia cercetării disciplinare făcută lui S. B., angajat la S.C. Profi S. Food D.R.L. PL. N.. 12 C – H. în urma sesizărilor primite de la angajaţi şi a convocatorului trimis în data de 7.04.2008 de care susnumitul a luat la cunoştinţă.

Ca urmare a cercetării disciplinare am hotărât încheierea contractului de muncă începând cu 8 aprilie 2008.”

Potrivit dispoziţiilor art. 62 alin. 1¹ Codul muncii, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prev. la art. 61 lit. a, (în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 263 – 268 Codul muncii.

Decizia se emite în scris şi sub sancţiunea nulităţii absolute trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Detaliind conţinutul deciziei de sancţionare, art. 268 alin. 2 Codul muncii, prevede sub sancţiunea nulităţii absolute, menţiunile obligatorii ale acesteia şi anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile prev. de art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căreia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Analiza conţinutului procesului-verbal încheiat de pârâtă la 8 aprilie 2008 permite concluzia că acesta nu conţine elementele obligatorii prev. de art. 268 alin. 2 Codul muncii, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a acestui act, calificat ca dispoziţie de concediere, apare ca întemeiată, iar prima instanţă în mod greşit a respins acest petit.

Constatându-se nelegalitatea concedierii, anularea concedierii atrage obligaţia angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 alin. 1 Codul muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Prima dintre critici în sensul că reclamantul a contestat doar procesul-verbal din 8 aprilie 2008, iar nu şi decizia de concediere nr. 1.267 din 17 aprilie 2008, a fost inadmisibil a mai fi pusă în discuţie pentru că, astfel cum am învederat, prin decizia civilă nr. 2.218/12.11.2008 a Curţii de A p e l C l u j s-a statut că instanţa a fost legal investită atât cu acţiunea în anulare a procesului-verbal cât şi a deciziei nr. 8.267/2008.

Fiind stabilită nulitatea absolută a procesului-verbal, legat de decizia nr. 8.267/2008, prima instanţă a reţinut corect că acest act nu-şi produce efectele întrucât nu a fost legal comunicat reclamantului.

Pentru a reţine legalitatea comunicării, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 4 Codul muncii, pârâta ar fi trebuit să facă dovada comunicării deciziei de sancţionare prin scrisoare recomandată la domiciliul reclamantului. Simpla comunicare prin poştă a deciziei nu este suficientă pentru că scopul scrisorii recomandate este acela de a fi predată nemijlocit destinatarului. Cum pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei prin scrisoare recomandată, concluzia primei instanţe în sensul că decizia nu-şi produce efectele nefiind legal comunicată este corectă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâta SC E. S. FOOD SRL T, solicitând desfiinţarea hotărârii cu admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile nr.304/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j cu respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii a arătat că cu toate că reclamantul investise prima instanţă doar cu controlul judiciar asupra procesului verbal de cercetare disciplinară, prima instanţă s-a pronunţat şi asupra deciziei de concediere nr.8267/17.04.2008.

În recurs, din eroare, instanţa a considerat că în rejudecare trebuie să facă analiza ambelor acte (atât procesul-verbal din 08.04.2008,. cât şi decizia nr.8267/17.04.2008) având în vedere doar considerentul instanţei de casare, neţinând cont de dispoziţia ce urma acestui considerent.

Referindu-se la ambele acte ca fiind dispoziţii de concediere, apreciind şi că este necesară analiza raportului dintre cele două înscrisuri, instanţa de casare a avut în vedere împrejurarea că ambele înscrisuri au fost emise în cadrul unei proceduri mai largi care, pentru a permite angajatorului să ia o decizie, include anterior emiterii deciziei, activitatea de cercetare prealabilă a angajatului cu privire la o eventuală comitere a unei abateri disciplinare.

Instanţa a apreciat că procesul verbal din 08.04.2009 este o dispoziţie de concediere şi a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.268 alin.2 C.muncii, iar decizia de concediere nr.8267/14.04.2008 nu a fost comunicată potrivit dispoziţiilor art.268 alin.3 C.muncii.

Pronunţându-se asupra deciziei de concediere nr.8267/2008, deşi nu a fost investită, instanţa de trimitere a făcut să devină incidente prevederile art.322 pct.2 C.proc.civ. Deşi s-a pronunţat asupra ei, instanţa nu a dispus cu privire la decizia de concediere, astfel încât nefiind anulată, ea este în fiinţă, fiind în fiinţă paralel atât contractul individual de muncă dar şi decizia de concediere.

Prin întâmpinarea de la f.13, reclamantul S. B. T. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Analizând cererea de revizuire formulată, curtea, deliberând, reţine următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de revizuire, şi anume acela că instanţa s-a pronunţat ultra petita, dispunând cu privire la decizia de concediere, cu toate că nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere, se reţine că acesta este neîntemeiat.

Astfel instanţa se pronunţă asupra cererilor cu care a fost investită prin dispozitivul hotărârii, acesta reprezentând, restrictiv vorbind, soluţia dată de judecători litigiului cu care ei au fost investiţi. Prin dispozitiv trebuie să îşi găsească rezolvarea toate cererile părţilor, principale, incidentale sau accesorii. Dispozitivul hotărârii este aşadar cel care leagă instanţa şi poate fi pus în executare, şi nicidecum considerentele acesteia, aşa cum în mod greşit apreciază revizuienta. Faptul că, în considerente, instanţa apreciază că un act nu poate produce efecte juridice nu constituie o dezlegare dată unei cereri cu care nu a fost investită, ci un considerent ce a stat la baza dezlegării pricinii, în speţă obligarea revizuientei la plata unor despăgubiri băneşti.

În ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de recurs asupra cererii de suspendare, acesta nu poate constitui motiv de revizuire. Astfel , conform art. 322 alin. 1 C.pr.civilă, revizuirea poate privi hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul. Or, o hotărâre prin care se dispune- sau se omite a se dispune – asupra unei cereri de suspendare a executării unei hotărâri atacate prin recurs nu este nicidecum o hotărâre prin care instanţa de recurs ar evoca fondul. Ca atare, sub acest aspect cererea de revizuire apare ca inadmisibilă.

În consecinţă, faţă de cele de mai sus, nefiind îndeplinite condiţiile art. 322 C.pr.civilă, curtea va respinge cererea de revizuire formulată de pârâta SC E. S. FOOD SRL împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 a Curţii de A p e l C l u j pronunţată în dosar nr(...)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de revizuire formulată de pârâta SC E. S. FOOD SRL împotriva deciziei civile nr. 1581/R din 18 iunie 2009 a Curţii de A p e l C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 octombrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N.

GREFIER

O. O.

Red.D.C.G./20.11/2009

Dact.M.Sz./4 ex.