Cabinet avocat Dreptul muncii

• R O M A N I A -

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

DOSAR NR(...)

Format vechi 4037/2009

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.5978/R

Şedinţa Publică din data de 27 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PRESEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulate de către declarat de către recurenta-reclamantă U. (B.) N. împotriva sentinţei civile nr.425/F din data de 07.05.2009, pronunţate de către T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a - Secţia Civilă, în dosarul nr(...) (format vechi nr.803/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. Bank România SA B - având ca obiect „contestaţie decizie concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: recurenta-reclamantă U. (B.) N. prin apărător d-nul avocat F. B. cu împuternicire avocaţială de reprezentare ataşată la fila 19 dosar recurs emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...) din 26.10.2009 şi intimata-pârâtă P. Bank România SA B prin apărător d-nul avocat E. E., cu împuternicire avocaţială de reprezentare juridică ataşată la fila 20 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...) din 27.09.2006.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Părţile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepţii de invocat sau înscrisuri noi de ataşat.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente în susţinerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Recurenta-reclamantă U. (B.) N. prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătoreşti atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu consecinţa anulării deciziei de concediere emisă de către intimata P. Bank România SA B şi obligarea acesteia la achitarea drepturilor salariale începând cu data concedierii până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

Pentru a se pronunţa astfel, recurenta-reclamantă prin avocat, solicită a se avea în vedere faptul că instanţa de fond, în mod netemeinic şi nelegal a constatat că în cauză măsura reorganizării societăţii pârâte a fost reală şi efectivă, măsură care nu a fost fundamentată şi dovedită în nici un fel, ba dimpotrivă, din dovezile administrate de către reclamantă, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că pârâta a obţinut un profit substanţial, situaţie publicată şi pe site-ul instituţiei bancare, depusă la Bursa din Budapesta, înfrângând fundamentul privind criza economică a luării acestei hotărâri.

Mai mult, recurenta-reclamantă prin avocat arată că desfiinţarea locului de muncă al acesteia nu a avut la bază o cauză reală, efectivă şi serioasă întrucât postul nu a fost desfiinţat efectiv, fiind transferată o altă persoană pe acesta, având aceleaşi atribuţii ca şi cele ale reclamantei, pârâta încălcând dispoziţiile art. 65 din Codul muncii.

Recurenta-reclamantă prin avocat, în opinia sa, arată că în cauză nu este vorba de o restructurare în adevăratul sens al cuvântului, şi în acest sens solicită a se avea în vedere extrasul din revista angajaţilor unităţii ce circulă în unităţile bancare.

Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că instanţa de fond nu a apreciat corect probele depuse în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamanta a făcut dovezi în susţinerea afirmaţiilor sale, ori intimata-pârâtă nu a produs dovezi în ceea ce priveşte concedierea unui număr însemnat de persoane.

Faţă de aceste considerente, apreciază cererea ca fiind temeinică şi legală, motiv pentru care concluzionează în sensul admiterii recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris.

Cu cheltuieli de judecată.

Intimata-pârâtă P. Bank România SA B prin avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de către recurenta-reclamantă, cu consecinţa menţinerii hotărârii judecătoreşti recurate pronunţate de către instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art.304 ind. 1 Cod proc. civ.

Astfel, arată că în opinia sa, instanţa de fond corect a apreciat probele administrate în cauză, constatând că măsura concedierii recurentei-reclamante îndeplineşte cerinţele prev. de art. 65 alin.82) Codul muncii, în raport de înscrisurile depuse la dosar - respectiv ştatul de funcţii şi organigrama societăţii înainte şi după restructurare din care rezultă că postul recurentei-reclamante nu mai este menţinut în organigrama instituţiei intimate.

Mai mult decât atât, reclamantei i s-a făcut o ofertă de posturi vacante, pentru care nu şi-a manifestat interesul, necomunicând consimţământul pentru posturile oferite.

Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că recurenta a solicitat sprijinul Agenţiei de Ocupare şi G. Profesională B, cu toate că pârâta a dispus o concediere individuală, au fost aplicate prevederi obligatorii doar în cazul concedierii colective şi anume acest anunţ către instituţia citată, solicitând pentru toţi cei 22 de salariaţi disponibilizaţi redistribuirea acestora, în acest sens existând corespondenţa cu agenţia de redistribuire.

Mai arată intimata-pârâtă că instanţa de fond corect a apreciat că singura persoană îndreptăţită să aprecieze asupra oportunităţii luării măsurii de desfiinţare a locului de muncă al salariatului în raport de dificultăţile economice este angajatorul, instanţa neputând să cenzureze aceste motive.

De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea recurentei-reclamante de anulare a deciziei şi plata drepturilor salariale, intimata-pârâtă prin avocat solicită a se avea în vedere faptul că în prezent reclamanta este angajata B.C.R. pe baza recomandării date de către instituţia pârâtă, în acest sens existând dovezi la dosarul cauzei.

Faţă de aceste considerente, intimata-pârâtă prin avocat, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-reclamantă cu consecinţa menţinerii hotărârii judecătoreşti recurate ca fiind temeinică şi legală.

Depune concluzii scrise.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispoziţiilor art.150 Cod proc. civ. şi reţine cauza spre soluţionare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I- Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.425F/7.05.2009, T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a - Secţia Civilă a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta U. (B.) N. în contradictoriu cu pârâta P. Bank Romania SA , având ca obiect anularea deciziei de concediere nr.190/18.02.2009 emisă de pârâtă, cu obligarea acestea la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate de instanţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia nr.190/18.02.2009 emisă de pârâta P. BANK ROMANIA SA B reclamanta U. ( B.) N. a fost concediată pentru motive ca nu ţin de persoana salariatului, la data de 18.02.2009. in art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 55 lit. c din Codul muncii.

Din decizia de concediere rezultă că motivul acestei măsuri este reorganizarea internă a Băncii, determinate de cauze economice şi respectiv limitarea forţei de vânzare , măsuri de susţinere a stabilităţii băncii prin reducerea costurilor operaţionale şi de personal, măsuri financiare de susţinere a lichidităţii.

Măsura reorganizării pârâtei a fost reală şi efectivă şi a fost adoptaţă prin Decizia nr. 1241/17.12.2008 a Directoratului P. BANK ROMÂNIA SA la dosarul cauzei, filele 37-38.

Reorganizarea în sensul art. 65 din Codul muncii nu presupune cu necesitate existenţa unei situaţii economice precare a societăţii angajatoare, ci priveşte modificare a schemei de personal, oportunităţile reorganizării societăţii neputând fi cenzurate de instanţă, angajatorul fiind singurul în măsură să decidă asupra acestui aspect.

Potrivit art. 65 pct. 1 din Codul muncii, se poate dispune concedierea unui salariat atunci când desfiinţarea locului său de muncă este determinată de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau reorganizarea activităţii, iar potrivit pct.2 al aceluiaşi articol, desfiinţarea acelui post trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Deci, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului , ci extern acestuia, şi anume desfiinţarea locului de muncă.

Condiţia de legalitate impusă este că desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează activitatea.

Din înscrisurile administrate în cauza , respectiv organigramele societăţii anterioare restructurării şi statul de funcţiuni şi organigrama pe luna martie 2009 şi statul de funcţiuni după restructurare , rezultă că postul reclamantei nu se mai regăseşte îh organigrama societăţii şi nici în statul de funcţiuni al diviziei din care acesta a făcut parte, astfel că instanţa de fond a apreciat că au fost respectate condiţiile impuse de art. 65 pct. 2 Codul muncii, desfiinţarea postului reclamantei fiind efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă.

De asemenea, pârâta a respectat procedura comunicării deciziei de concediere cu acordarea termenului de preaviz de 20 de zile şi cu înştiinţarea Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă în vederea obţinerii sprijinului corespunzător pentru reîncadrarea contestatoarei într-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, a comunicat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate conform pregătirii profesionale a reclamantei, iar după desfiinţarea postului contestatoarei , nu s-au mai făcut angajări pe postul deţinut de aceasta.

Cu privire la indicarea în cuprinsul deciziei de concediere a T r i b u n a l u l u i U r z i c e n i ca instanţă competentă pentru a soluţiona contestaţia împotriva măsurii luate de către pârâtă, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate atrage nulitatea absolută a deciziei, ci doar o eventuală repunere în termen a reclamantei în vederea efectuării contestaţiei.

De altfel, din interogatoriul luat reclamantei U. ( B.) N. reclamantei rezultă că acesta recunoaşte faptul că au fost concediaţi şi alţi salariaţi ai băncii ca urmare a procesului de restructurare, că i s-au plătit 2 salarii de bază –plăţi compensatorii-, precum şi faptul că nu solicită reintegrarea în funcţia deţinută parata P. BANK ROMÂNIA SA B întrucât în prezent este salariată a BCR SA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta , solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta a formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă arătând următoarele:

Instanţa de fond a condiţionat in mod netemeinic si nelegal ca „măsura reorganizării paratei P. BANK ROMANIA SA a fost reala si efectiva si a fost adoptata prin Decizia 1241/17.12.2008, a Directoratului P. BANK ROMÂNIA, aflata la dosarul cauzei.

Recurenta a solicitat instanţei sa constate ca Decizia Directoratului nr. 1241/17.12.2009 prin care a fost luata măsura concedierii este mai mult decât sumara in arătarea motivelor pentru care se ia aceasta măsura.

De fapt, aceasta măsura nu a fost fundamentata si dovedita in nici un fel, ba dimpotrivă dovezile pe care subsemnata le-am administrat la instanţa de fond arătau ca P. BANK ROMÂNIA S.A. a avut profit, (fiind primul an din istoria băncii in care aceasta a avut profit), in realitate aceasta fiind dupa cate se pare o măsura preventiva luata in detrimentul angajaţilor T. pentru ca banca sa-si păstreze profitul substanţial obţinut pana la sfârşitul anului 2008 si nu o măsura necesara luata ca urmare a condiţiilor financiare precare sau pierderilor băncii.

Instanţa de fond a reţinut in mod netemeinic si nelegal ca „reorganizarea in sensul art.65 din Codul N. nu presupune cu necesitate existenta unei situaţii economice precare a societăţii angajatoare ci priveşte orice modificare a schemei de personal oportunităţile reorganizării societăţii neputand fiind cenzurate de instanţa, angajatorul fiind singurul in măsura sa decidă asupra acestui
aspect. "

Recurenta a solicitat instanţei superioare sa constate ca instanţa de fond a reţinut in mod netemeinic ca angajatorul poate face orice modificare de personal dupa bunul sau plac, modificare numita reorganizare, fara ca instanţa sa poată interveni si controla pentru legalitate si temeinicie procedura de reorganizare.

Aceasta libertate absoluta a angajatorului ar da naştere la decizii arbitrare si controversate, situaţii a căror apariţie se evita in fapt prin controlul judiciar pe care ar trebui sa il exercite instanţa de judecata in mod efectiv si nu formal cum a fost in cazul de fata.

Instanţa de fond a reţinut in mod netemeinic si nelegal ca au fost îndeplinite condiţiile de legalitate ca aceasta concediere sa fie efectiva si cu o cauza reala si serioasa.

Condiţiile de legalitate ale deciziei de concediere sunt expres menţionate chiar de către instanţa de fond fara ca aceasta sa U. cont de ele in cauza de fata.

Astfel, „desfiinţarea locului de munca, este efectiva atunci cand el este suprimat din structura angajatorului, are o cauza reala cand prezintă un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizând imbunatatirea activităţii si nu disimulează activitatea."

Recurenta a solicitat Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I sa constate ca de fapt in cauza de fata nu a fost respectata condiţia concedierii efective intrucat locul de munca nu a fost suprimat cu adevărat având in vedere faptul ca in câteva săptămâni de la concedierea subsemnatei a fost transferata o alta persoana de la alt departament pentru a îndeplini atribuţiile respective, necesitatea Ï. respectivelor atribuţii subzistând in fapt si dupa data

concedierii subsemnatei. Dovada transferării unei alte persoane pe postul respectiv fost depusa de către subsemnata la dosarul cauzei, constând intr-un extras din buletinul intern/revista in ediţie electronica a unităţii parate care face menţiuni cu privire la transferul unei alte persoane la data de 01.03.2009 la departamentul in care a lucrat subsemnata.

De asemenea, a solicitat instanţei de control judiciar sa constate ca măsura concedierii nu a avut un caracter obiectiv intrucat aceasta a fost luata ca urmare a punctelor de vedere diferite pe care subsemnata le avea fata de conducătorul de departament in ceea ce priveşte respectarea unui set de valori la locul de munca.

In ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, aceea a existentei unor studii temeinice care sa stea la baza luării acestei masuri, invederează instanţei de control judiciar ca nu exista asemenea studii sau rapoarte financiar-contabile in care sa se concluzioneze ca este necesara luarea unei asemenea masuri de desfiinţare a locurilor de munca in vederea bunului mers in continuare al organizaţiei. Ba din contra, subsemnata am depus extrase de pe site-ul oficial al unităţii parate referitoare la situaţia financiara a acestei societăţi din care reiese faptul ca unitatea a avut profit in anul respectiv si ca a avut o activitate pozitiva, rezultatele financiare publice ducând la concluzia ca de fapt măsura concedierii nu se justifica din punct de vedere tehnico-economic.

In ceea ce priveşte disimularea activităţii, solicita instanţei de control judiciar sa aiba in vedere argumentele indicate la efectivitatea luării măsurii, menţionata cu 3 paragrafe mai sus, idee in completarea cărora trebuie sa se U. seama de argumentul ca necesitatea existentei postului nu a dispărut efectiv intrucat s-a impus tranferarea unei alte persoane pentru îndeplinirea aceloraşi atribuţii pe care le-a îndeplinit recurenta , activităţile in sine definind postul si nu fisa postului sau oraganigrama.

Instanţa a reţinut in mod netemeinic si nelegal ca probele administrate in cauza de faţă fac dovada suficienta a legalităţii hotărârii.

Recurenta a solicitat instanţei de control judiciar sa constate ca de fapt parata in sarcina căreia cade obligaţia de a proba legalitatea masurilor dispuse, nu a probat in mod concludent si efectiv legalitatea si temeinicia masurilor dispuse.

In mod concret, solicită recurenta instanţei sa constate astfel cum a învederat si mai sus ca probele depuse de către intimata - parata P. BANK ROMÂNIA S.A. si menţionate de către instanţa de fond in hotărârea sa — decizia directoratului, statul de funcţii sau organigrama băncii - ca acestea nu probează in nici un fel necesitatea si temeinicia luării măsurii reorganizării - in lipsa unor documente de fundamentare incontestabile, cat si faptul ca statul de funcţii sau organigrama băncii nu fac proba absoluta in ceea ce priveşte desfiinţarea efectiva a postului deoarece suma atribuţiilor postului definesc postul in sine si nu fisa postului, statul de funcţii sau organigrama băncii.

Instanţa a reţinut in mod netemeinic si nelegal ca parata P. BANK ROMÂNIAS.A. a respectat procedura comunicării deciziei de concediere cu acordarea termenului de preaviz de 20 zile si
cu înştiinţarea Agenţiei de Ocupare a Forţei de Munca, in vederea obţinerii sprijinului corespunzător pentru reîncadrarea contestatoarei intr-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, ca a comunicat
lista tuturor locurilor de munca disponibile conform pregatiriii profesionale a reclamantei iar dupa desfiinţarea postului contestatoarei nu s-au mai făcut angajări pe postul deţinut de aceasta.

Referitor la instiintarea Agenţiei de Ocupare a Forţei de Munca, in vederea obţinerii sprijinului corespunzător pentru reincadrarea contestatoarei intr-un post potrivit pregătirii profesionale a acesteia, invederam instanţei de control judiciar ca aceasta comunicare s-a făcut doar pentru un număr de 21 de persoane dintre cele 23 de persoane concediate conform afirmaţiilor si dovezilor depuse la dosar de către parata insasi.

Aceasta neconcordanta reprezintă o dovada elocventa in ceea ce priveşte maniera de lucru a unitarii intimate cat si a lipsei de respect pe care o are aceasta unitate fata de lege si proprii angajaţi.

In ciuda faptului ca instanţa de fond a considerat ca uni ta ta angajatoare a comunicat si a respectat intreaga procedura referitoare la oferirea unui post similar in cadrul unitarii, solicitam instanţei de control judiciar sa constate ca in realitate aceasta a fost o procedura pur formala, subsemnata neavand in realitate posibilitatea de a ocupa unul din acele posturi întrucât nu a primit nici pana in prezent un răspuns la interviul pe care 1-a susţinut cu unul dintre reprezentaţii departamentului de resurse umane ale unitarii angajatoare.

In ceea ce priveşte proba cu interogatoriul luat recurentei-reclamatente instanţa de fond acorda o importanta deosebita acesteia, respectivul interogatoriu nu aduce nicio informaţie importanta care sa conducă la aflarea adevărului, facandu-se referire de fapt
la aspecte irelevante - plata unor salarii compensatorii prevăzuta la nivel de ramura si de unitate sau la incadrarea subsemnatei in cadrul unei alte unitari angajatoare, trecandu-se cu vederea interogatoriul propus de către subsemnata in cadrul căreia întrebărilor pertinente si utile adresate de către subsemnata s-au dat răspunsuri care nu au nicio
legătura cu întrebarea pentru a evita probele spinoase sesizate.

Completarea argumentării criticilor aduse sentinţei atacate; motive ce ţin de fondul cauzei invocate in vederea admiterii acţiunii astfel cum a fost formulata.

Desfiinţarea locului de munca ocupat de subsemnata nu a avut o cauza reala si serioasa in conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.

Astfel cum s-a indicat atat in cererea de chemare in judecata cat si pe parcursul intregii judecaţi in fata instanţei de fond, in conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, desfiinţarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Cauza reala si serioasa care sta la baza concedierii subsemnatei reclamante indicata in mod neîntemeiat de care parata P. BANK ROMÂNIA SA. este cri^a financiara mondiala generalizata care a afectat unitatea angajatoare astfel începând cu sfârşitul anului trecut de încât a fost nevoita sa ia măsura concedierii reclamantei ca urmare a acestei crize.

Recurenta a solicitat instanţei sa constate ca existenta crizei financiare mondiale este de notorietate insa acesta nu o indreptateste pe parata P. BANK ROMÂNIA S.A ca, inca de la începutul acestei crize si fara sa fie afectata cu adevărat de aceasta criza, sa fie nevoita sa ia măsura concedierii angajaţilor T..

Mai degrabă se poate spune ca parata a luat o asemenea măsura in mod neintemeiat deocamdată si mai mult din precauţie in detrimentul angajărilor T. pentru a putea sa-si păstreze profitul substanţial obţinut pana la sfârşitul anului 2008.

In dovedirea afirmaţiilor de mai sus recurenta a invederat instanţei ca parata P. BANK ROMÂNIA S.A nu a fost afectata in mod dramatic de criza financiara mondiala dupa cum reiese din concluziile financiare postate de către aceasta pe site-ul oficial al P. BANK ROMÂNIA S.A. la rubrica "Despre noi" si din Raportul in limba engleza a exerciţiului financiar ale grupului bancar P. pe anul 2008, documente depus spre informare la Bursa de Acţiuni din Budapesta, si depuse si de către subsemnata in cadrul dosarului de fata.

Recurenta a mai aratat instanţei de control judiciar ca aceste documente au fost scoase la imprimanta de pe site-ul oficial al unitarii angajatoare parate si ca subsemnata l-a depus in intregime in limba engleza si in extras in limba S. - traducerea legalizata a segmentului referitor la P. BANK ROMÂNIA S.A

Din rezultatele financiare prezentate in mod punctual pe site-ul oficial al paratei P. BANK ROMÂNIA S.A si depuse de către subsemnata reclamanta la termenul din data de 05.05.2009, termen la care cauza s-a judecat pe fondul sau, nu putem decât concluziona ca aceasta nu a fost afectata in mod dramatic de criza financiara mondiala ba dimpotrivă, in trimestrul III al anului 2008 si-a crescut poziţia pe piaţa si si-a mărit profitul cu 80° o fata de anul anterior, fapt care ne dovedeşte ca reorganizarea prin desfiinţarea locului de munca ocupat de către subsemnata U. (B.) N. nu a avut o cauza reala si serioasa atâta timp cat unitatea angajatoare realizase in perioada precedenta un profit substanţial.

In acest sens s-a pronunţat si jurisprudenta, care a reţinut intr-o Decizie1 de speţa ca "In situaţia in care reorganizarea unităţii nu este efectiva, desfiinţarea locului de munca de natura celui ocupat de contestatoare face ca măsura de concediere sa nu fie legala."

Desfiinţarea locului de munca ocupat de subsemnata nu a avut o cauza reala si serioasa intrucat postul pe care subsemnata 1-a ocupat in cadrul Departamentului Trezorerie E. P. nu a fost desfiinţat efectiv, parata incalcand dipozitiile art. 65 din Codul muncii, deoarece la scurt timp dupa concedierea subsemnatei, mai precis de la data de 1 martie 2009 a fost transferata o alta persoana de la un alt departament in departamentul unde subsemnata am fost angajata.

Acest aspect reiese in mod indubitabil din articolul publicat in numărul 43 din luna martie 2009 al P. Magazin, revista angajaţilor unităţii, la pagina 4 si din intranet, reţeaua informatica interna a tuturor angajaţilor băncii de pe care au fost depuse extrase de către subsemnata la acelaşi termen de judecata, respectiv. 05.05.2009.

N. faptul ca aceste informării au fost imprimate pe hârtie de pe site-ul unitarii parate, reţeaua interna, astfel incat se poate spune ca informaţia originala se afla in format electronic si nu scriptic, pentru a exista posibilitatea conformării cu originalul.

In ceea ce priveşte probele depuse de către unitatea angajatoare solicitam instanţei de judecata sa le privească pe acestea cu rezerve intrucat acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza de fata, concluziile care se desprind din acestea fiind chiar contradictorii cu cele care se desprind din înscrisurile depuse de către subsemnata si care emana, in proporţie covârşitoare, de la societatea parata.

Cu titlu de exemplu recurenta a evidentiat concluziile contradictorii care se desprind din depunerea Adresei paratei de luare in evidenta a tuturor persoanelor concediate - 21 de persoane trimisa către Agenţia de Ocupare a Forţei e Munca B, cu toate ca din celelalte documente depuse de către unitatea parata (decizii de concediere, evidente ale persoanelor concediate, etc.) reiese ca au post concediate 23 si nu 21 de persoane, astfel cum am prezentat in detaliu situaţia la capitolul precedent.

Revenind la preluarea atribuţiilor subsemnatei de către o alta persoana desi acest post "se desfiinţase" invederam instanţei ca este vorba de d-ra T. E., care a fost transferata din funcţia de Credit P.r din cadrul Departamentului E. Credite in funcţia de U. T. P.r in Departamentul Trezorerie E. P., reinfiintandu-se cu aceasta ocazie postul pe care l-am deţinut subsemnata anterior in cadrul aceluiaşi departament, la numai câteva zile de cand acesta fusese desfiinţat si subsemnata concediata.

Este astfel evidenta nevoia unităţii angajatoare de ocuparea respectivului post de către o persoana, desfiinţarea acelui post nefiind decât un pretext pentru concedierea subsemnatei.

Aşadar, Decizia nr. 1241 a Directoratului P. BANK ROMÂNIA S.A din data de 17 E. 2008 (emisa intr-o perioada in care nici nu se încheiase cea mai profitabila perioada din istoria P. România SA) nu reflecta realitatea si necesităţile adevărate ale băncii atat din punct de vedere financiar, in sensul ca dificultăţile economice de care se fac vorbire in întâmpinare nu sunt nici pe departe reale astfel cum am dovedit mai sus, cat si din punct de vedere al forţei de munca in sensul ca nu era necesara restructurarea departamentului de Trezorerie E. P. prin desfiinţarea postului subsemnatei având in vedere ca. cele doua persoane ramase in departament nu au putut sa faca fata cerinţelor si drept urmare la puţin timp de la concedierea subsemnatei a fost necesara reinfiintarea postului pe care parata il desfintase inainte cu doua săptămâni.

In concluzie, astfel cum s-a dovedit cu prisosinta mai sus, recurenta a solicitat instanţei sa constate ca desfiinţarea postului subsemnatei nu a fost reala si nici efectiva, incalcandu-se in mod evident si flagrant dispozitiile art. 65 din Codul muncii.

In ceea ce priveşte aspectul angajării unei alte persoane pe postul ocupat de fostul angajat care a fost concediat, recurenta a cerut instanţei sa constate ca in jurisprudenta si in doctrina juridica se arata in mod expres faptul ca nu se justifica desfiinţarea postului de munca si in consecinţa, concedierea salariatului, atunci când angajatorul angajează ulterior, la un interval scurt de timp, un alt salariat care sa indepiinesca atribuţii similare celui care a post concediat.

Or în cauza de faţă solicită instanţei de control judiciar- sa constate ca la puţin timp dupa ce subsemnata fusesem concediata a fost transferata o alta persoana, respectiv T. E.. având aceleaşi atribuţii ca si cele ale subsemnatei in cadrul Departamentului de Trezorene.

De asemenea, se mai arata cu aceeaşi ocazie ca nu se justifica desfiinţarea postului de munca si, in consecinţa, concedierea salariatului in situaţia in care un alt salariat, încărcat excesiv este însărcinat sa execute şi atribuţiile de serviciu a le celui concediat. In acest caz, in realitate locul de munca nu a dispărut ca necesitate funcţionala.

Recurenta a mai solicitat instanţei de control judiciar sa constate faptul ca in doctrina juridica se indica in mod expres faptul ca se săvârşeşte un abuz de drept in situaţiile in care concedierea nu se face respectând dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii, respectiv desfiinţarea locului de munca nu are o cauza serioasa si reala, abuz de drept care duce la anularea deciziei de concediere si, implicit, a întregii proceduri care a fost făcuta in mod netemeinic si nelegal.

Mai mult decât atat, s-a cerut instanţei sa constate ca in practica judecătoreasca din mai muie state europene, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului nu este posibila decât daca angajatorul care are interes legitim a făcut eforturi rezonabile pentru a evita concedierile sau a le diminua, sau a negociat cu reprezentanţii salariaţilor.

Având in vedere cele arătate mai sus, nu se poate vorbi de o concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului ca urmare a desfiinţării locului de munca pentru ca desfiinţarea locului de munca trebuia sa aiba o cauza efectiva, reala si serioasa.

Mai degrabă putem vorbi de un abuz de drept având in vedere ca. desfiinţarea locului de munca nu a avut o cauza efectiva, reala si serioasa in conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 2 din Codul muncii.

Recurenta a învederat instanţei ca parata a organizat un program de disponibilizare a angajaţilor T. care se desfăşoară in termen de 6 luni pentru a evita cu rea-credinta concedierea colectiva si indeplinirea procedurilor legale aplicabile in acest caz, aspect ce duce la concluzia ca in cauza de fata a fost săvârşita o frauda la lege.

S-a solicitat instanţei sa constate si in aceasta privinţa ca principiul răsturnării sarcinii probei care este aplicabil in dreptul muncii se justifica in mod deplin in aceasta privinţa deoarece numai parata poate face dovada ca a fost o concediere individuala si nu colectiva.

In acest sens recurenta a a invederat instanţei ca parata a depus o serie de documente printre care se afla si "Decizia nr. 1241 a Directoratului P. Bank România SA din 17 E. 2008". document in care instituţia parata isi asuma anumite termene pentru reducerea personalului, numărul de persoane din fiecare direcţie ce urmează a fi concediate indicandu-se in paranteze.

S-a solicitat instanţei, sa constate ca instituţia parata a eşalonat concedierile pe o perioada de câteva luni tocmai pentru a evita concedierea a 30 de angajaţi intr-o perioada de 30 zile ceea ce ar fi dus la procedura concedierii colective.

Recurenta a învederat instanţei ca la sfârşitul reducerii personalului propusa de către instituţia parata prin aceasta Decizie 1241/17.12.2008 urmează a fi disponibilizate 67 de persoane, număr ce depaste cu mult valoarea prag indicata de art. 68 alin. 1 litera c) din Codul muncii insa nu in perioada de 30 de zile indicata de respectivul act normativ pentru a fi concediere colectiva.

Din modul de a acţiona in general al unităţii parate se desprinde intenţia D. de a evita aplicarea prevederilor legale referitoare la concedierea colectiva folosindu-se de prevederile art. 68 din Codul muncii in sensul concedierii eşalonate a angajaţilor, nu mai mult de 30 de angajaţi in 30 de zile.

Acest procedeu prin care un subiect de drept se foloseşte de anumite prevederi legale pentru a evita aplicarea altor prevederi legale este cunoscut in doctrina juridica ca si "frauda la lege", procedura care este sancţionată in mod evident cu lipsirea de efecte juridice a documentului contestat.

Procedura impusa de concedierea individuala de munca pentru motive care nu ţin persoana salariatului, ca urmare a restructurării postului de munca,nu a fost realizata in conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. 1, alin. 3 si alin.4 din Codul muncii.

Astfel, solicita recurenta instanţei sa constate ca la data de 23.01.2009, a primit comunicarea numărul 2270 prin care i se aducea la cunostinta posibilitatea de a opta pentru ocuparea unui post compatibil cu pregătirea profesionala potrivit dispoziţiilor art. 64 alin 1 si art. 67 din Codul muncii.

S-a menţionat faptul ca in vederea ocupării posturile indicate in respectiva comunicare se dădea concurs pe post sub forma unui interviu in cazul in care respectivele posturi erau vizate de mai mulţi participanţi si ca posturile indicate intr-o prima faza ca sunt vacante au fost următoarele: U.-Agentia E. B, Client B.-Agentia E. B, U. (perioada determinata)-Sucursala Targu T., U. (perioada determinata)-Sucursala S, E.. Manager-Canale alternative de distribuţie, Manager Recuperare creanţe persoane fizice-HO/E. risk.

Recurenta a învederat instanţei faptul ca in chiar aceeaşi zi in care am primit aceasta comunicare de la Departamentul de Resurse Umane, am dat curs invitaţiei si am mers la interviu.

Pentru postul de teller (casier) care ramasase liber si care nu necesita o experienţa deosebita in domeniul bancar, am susţinut interviu urmând sa mi se aducă la cunostinta in cel mai scurt timp rezultatul.

Acest rezultat nu i-a fost comunicat niciodată desi aveam dreptul legal de a—l cunoaşte si de a acţiona in cunostinta.

S-a învederat instanţei ca din succesiunea evenimentelor mai sus indicate se trage concluzia ca respectiva oferta de posturi in cad nil aceleiaşi instituţii a fost pur formala si doar pentru a respecta in aparenta prevederile legale incidente deoarece rezultatul, pozitiv sau negativ al respectivului interviu nu mi-a fost comunicat in nici un fel nici pana la data prezentei.

In ceea ce priveşte angajarea sa la Banca Comerciala S. SA, invederează instanţei ca aceasta sunt aspecte conexe care nu fac obiectul litigiului de fata si cu care recurenta sau partea adversa printr-o cerere reconventionala nu au investit instanţa.

Cu privire la obligarea paratei la plata derpturilor salariale cuvenite recurentei de la data concedierii pana la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii , recurenta a solicitat instantei sa constate ca acesta reparare este pe deplin justificata fata de prevederile art 78 al 1 din Codul muncii, determinata de masura concedierii care este ilegala

În drept, recurenta a invocat disp. art.304 ¹ Cod procedură civilă , art.65 şi următoarele din Codul muncii, art.76 Codul muncii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I- Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deşi motivele de recurs sunt amplu dezvoltate, în esenţă recurenta critică sentinţa primei instanţe pentru faptul că T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a a reţinut cauză reală şi serioasă a desfiinţării efective a postului deţinut de recurentă, deşi acest lucru este infirmat în opinia acesteia de transferul unui alt salariat de la alt departament pentru a îndeplini atribuţiile ce-i reveneau recurentei.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că din analiza comparativă a statului de funcţii şi a organigramei elaborate de angajator înainte şi după reorganizare, rezultă că postul ocupat de recurentă a fost în mod efectiv desfiinţat, alături de alte două posturi, reorganizarea având o cauză reală şi serioasă , constând în eficientizarea activităţii societăţii. Aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, pentru a ne situa în ipoteza reorganizării, reglementata de dispozitiile art 65 din Codul muncii, nu este absolut necesarsa existe o situatir economica precara a societatii angajatoare, prin reorganizare înţelegându-se orice modificări ale schemei de personal, fiind prerogativa angajatorului să decidă asupra oportunităţii unor astfel de modificări în raport de necesităţile firmei şi de posibilităţile de optimizare a activităţii acesteia.

Faptul că ulterior, atribuţiile de serviciu ale recurentei-reclamante au fost preluate de un alt salariat, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, în conditiile in care din statul de funcţii şi din organigrama emise ulterior reorganizării rezulta ca postul a fost efectiv desfiinţat, ceea ce a condus, astfel, la o reaşezare a atribuţiilor de serviciu intre salariati.

Pentru toate aceste considerente, faţă de disp. art.312 Cod procedură civilă , Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I- Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale va respinge recursul ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă U. ). N. împotriva sentinţei civile nr.425/F/7.05.2009, pronunţată de către T r i b u n a l u l I a l o m i ţ a - Secţia Civilă, în dosarul nr(...) ,în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. BANK ROMÂNIA SA B.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.: I.S.

Dact.: Z.G.

2 ex.

2.12.2009

Jud.fond: A.E.

E.T.