• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de sanctionare. Recurs

Hotararea nr. 1581/R/2009 din data 2009-06-18
Pronuntata de Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

 

 

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1581/R/2009

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2009

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...) – preşedintele secţiei

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER  : (...) (...)

 

S-a luat în examinare, în vederea pronunţării, recursul declarat de reclamantul S. B. T. şi recursul declarat de pârâta S.C. E. S. FOOD SRL împotriva sentinţei civile nr. 304 din 9 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie împotriva deciziei de sancţionare.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 16 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

C U R T E A :

 

Prin sentinţa civilă nr. 304 din 9 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), s-a admis în parte acţiunea formulată de către reclamantul S. B. T. în contradictoriu cu intimata S.C. E. S. FOOD S.R.L. şi în consecinţă a fost obligată intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, respectiv 09.02.2009.

S-a respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea formulată de reclamantul S. B. -T. împotriva pârâtei S.C. E. S. FOOD S.R.L. T, s-a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să oblige pârâta la plata despăgubirilor băneşti în sumă de 72 lei reprezentând venitul brut, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală începând cu data de 10 februarie 2008 şi până la data efectuării plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat că a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 10% pentru luna ianuarie 2008 întrucât, fiind încadrat pe postul de casier la magazinul Profi 12, a refuzat la plată tichete de masă pentru achiziţionarea unor produse nealimentare.

La data de 14 aprilie 2008, reclamantul a formulat o precizare de acţiune, solicitând instanţei anularea procesului verbal de concediere din data de 08.04.2008, repunerea în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată. În susţinerea poziţiei procesuale, reclamantul a învederat că pârâta nu a respectat prevederile legale privind efectuarea cercetării prealabile şi că a fost concediat printr-un proces verbal din data de 08.04.2008, în baza acestui act fiind împiedicat să se mai prezinte la locul de muncă.

La data de 05 mai 2008, reclamantul a învederat instanţei că a încasat drepturile băneşti solicitate prin acţiunea introductivă, menţinându-şi doar pretenţiile formulate prin precizarea de acţiune.

Acţiunea a fost înaintată la T r i b u n a l u l C l u j la data de 07.04.2008, dosar (...), instanţă care prin sentinţa civilă nr. 1487/11.09.2008 a admis în parte acţiunea, respectiv a obligat intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 şi până la data de 11.09.2008 şi a respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior. Prin decizia civilă nr. 2218/R/2008 Curtea de A P E L C L U J a admis recursurile formulate de reclamant şi de pârâtă şi a casat sentinţa civilă nr. 1487/11.09.2008, trimiţând cauza spre rejudecare la T r i b u n a l u l C l u j.

Tribunalul a constatat că reclamantul a fost angajat în cadrul societăţii pârâte în funcţia de casier, începând cu data de 20.12.2007, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. (...)/08.01.2008 (f.36). La data de 07.04.2008 (f.31), reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător şi agresiv la adresa angajaţilor şi a clienţilor în magazinul Profi 012 C-N, pentru data de 08.04.2008. În urma efectuării cercetării disciplinare prealabile pârâta a întocmit procesul-verbal nr. 259/1 din 08.04.2008 (f.32) comunicat reclamantului, prin care a hotărât încetarea contractului individual de muncă.

Ulterior, intimata a emis Decizia de concediere nr. 8.267 din 17.04.2008 (f.45), pe care însă angajatorul nu a comunicat-o salariatului, potrivit prevederilor art. 268 alin. 3 C. muncii.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării. Potrivit aliniatului 4 art. 268 din C. muncii, comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

Datorită necomunicării deciziei de concediere, instanţa a reţinut că raporturile juridice de muncă nu au încetat, atâta timp cât salariatului nu i-a fost adusă la cunoştinţă o decizie de încetare a contractului individual de muncă, în condiţiile legii.

Este adevărat că din actele depuse la dosarul de recurs (f.5,6) rezultă că a fost efectuată o comunicare prin poşta rapidă, dar aceasta a fost nelegală, semnătura de primire fiind a altei persoane decât reclamantul.

Deoarece raporturile de muncă dintre reclamant şi pârâtă sunt – ca urmare a celor arătate mai sus - în fiinţă, acesta având, din punct de vedere al raportului de muncă cu pârâta, calitatea de salariat şi având în vedere şi calitatea de avocat al acestuia, instanţa a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii. Cum reclamantul a fost în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile stipulate în contractul individual de muncă, respectiv prestarea activităţii de salariat, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 78 C. muncii, apreciind emiterea şi comunicarea unui proces – verbal privind concedierea şi necomunicarea legală a deciziei ca pe o concediere nelegală.

Împotriva sentinţei au declarat recursuri reclamantul şi pârâta.

Recursul reclamantului S. B.-T..

În motivele de recurs reclamantul apreciază sentinţa ca fiind parţial nelegală, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii în întregime a acţiunii.

Concedierea reclamantului a fost atât nelegală cât şi netemeinică. Deşi instanţa a apreciat nelegalitatea concedierii, nu a dispus anularea acesteia şi nici repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior. Pentru repararea integrală a prejudiciului, se impunea obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi reactualizate începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Recursul pârâtei S.C. E. S. FOOD S.R.L. T.

Pârâta a invocat nelegalitatea sentinţei raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.

Reclamantul a contestat procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, iar nu decizia de concediere nr. 8.267/17.04.2008. Faţă de această împrejurare, soluţia apare ca nelegală, Codul muncii sancţionând cu nulitatea absolută doar neîndeplinirea prevederilor cuprinse în art. 268 alin. 2.

Greşit a reţinut instanţa de fond că decizia de concediere nu ar fi fost legal comunicată. Interpretarea dată de instanţă art. 268 alin. 4 Codul muncii este greşită, raportat la starea de fapt pârâta a făcut dovada comunicării deciziei prin depunerea chitanţelor şi a borderoului de predare a scrisorii.

Recursul reclamantului este întemeiat.

Prin decizia civilă nr. 2.218/R din 12 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr(...) de Curtea de A P E L C L U J s-au admis recursurile declarate de reclamantul S. B.-T. şi pârâta S.C. Profi S. Food S.R.L. T împotriva sentinţei civile nr. 1.487/11 septembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j care a fost casată în întregime fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Din considerentele acestei decizii rezultă că prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat, printre altele, anularea procesului-verbal de concediere emis de pârâtă la 8 aprilie 2008, iar la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de conciliere nr. 8.267/17 aprilie 2008.

Instanţa de recurs a statuat în sensul că „atât procesul-verbal din 8 aprilie 2008 cât şi decizia nr. 8.267/17.04.2008 reprezintă dispoziţii de concediere a reclamantului”.

Aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se cu forţă obligatorie şi în prezenta cauză.

Dezlegarea dată prin decizia de casare în sensul că şi procesul-verbal din 8 aprilie 2008 reprezintă o dispoziţie de concediere, obliga instanţa la analiza legalităţii acestui act.

Procesul-verbal depus la fila 10 în dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i C l u j are următorul conţinut: „Încheiat azi 8 aprilie 2008 cu ocazia cercetării disciplinare făcută lui S. B., angajat la S.C. Profi S. Food D.R.L. PL. N.. 12 C – H. în urma sesizărilor primite de la angajaţi şi a convocatorului trimis în data de 7.04.2008 de care susnumitul a luat la cunoştinţă.

Ca urmare a cercetării disciplinare am hotărât încheierea contractului de muncă începând cu 8 aprilie 2008.”

Potrivit disp. art. 62 alin. 11 Codul muncii, în cazul în care concediere intervine pentru motivul prev. la art. 61 lit. a, (în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea disp. art. 263 – 268 Codul muncii.

Decizia este emite în scris şi sub sancţiunea nulităţii absolute trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.

Detaliind conţinutul deciziei de sancţionare, art. 268 alin. 2 Codul muncii, prevede sub sancţiunea nulităţii absolute, menţiunile obligatorii ale acesteia şi anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condiţiile prev. de art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căreia sancţiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Analiza conţinutului procesului-verbal încheiat de pârâtă la 8 aprilie 2008 permite concluzia că acesta nu conţine elementele obligatorii prev. de art. 268 alin. 2 Codul muncii, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a acestui act, calificat ca dispoziţie de concediere, apare ca întemeiată, iar prima instanţă în mod greşit a respins acest petit.

Constatându-se nelegalitatea concedierii, anularea concedierii atrage obligaţia angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 alin. 1 Codul muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Recursul pârâtei este nefondat.

Prima dintre critici în sensul că reclamantul a contestat doar procesul-verbal din 8 aprilie 2008, iar nu şi decizia de concediere nr. 1.267 din 17 aprilie 2008, este inadmisibil a mai fi pusă în discuţie pentru că, astfel cum am învederat, prin decizia civilă nr. 2.218/12.11.2008 a Curţii de A P E L C L U J s-a statut că instanţa a fost legal investită atât cu acţiunea în anulare a procesului-verbal cât şi a deciziei nr. 8.267/2008.

Fiind stabilită nulitatea absolută a procesului-verbal, legat de decizia nr. 8.267/2008, prima instanţă a reţinut corect că acest act nu-şi produce efectele întrucât nu a fost legal comunicat reclamantului.

Pentru a reţine legalitatea comunicării, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. 4 Codul muncii, pârâta ar fi trebuit să facă dovada comunicării deciziei de sancţionare prin scrisoare recomandată la domiciliul reclamantului. Simpla comunicare prin poştă a deciziei nu este suficientă pentru că scopul scrisorii recomandate este acela de a fi predată nemijlocit destinatarului. Cum pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei prin scrisoare recomandată, concluzia primei instanţe în sensul că decizia nu-şi produce efectele nefiind legal comunicată este corectă.

Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 – 3 C.pr.civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă şi a se admite recursul declarat de reclamant, în sensul modificării în parte a sentinţei, admiterii acţiunii reclamantului, anulării procesului-verbal din 8 aprilie 2008, reintegrării reclamantului în funcţia de casier la magazinul C 012 şi obligării pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada 9 februarie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. E. S. FOOD S.R.L. T şi admite recursul declarat de reclamantul S. B. T. împotriva sentinţei civile nr. 304 din 09 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosarul nr(...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acţiunea reclamantului S. B. T. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S. FOOD S.R.L., dispune anularea procesului verbal nr. 259/1 din 08.04.2008, dispune reintegrarea reclamantului în funcţia de casier la Magazinul C 012 şi obligă pârâta la plata drepturilor salariale indexate, majorate şi reactualizate de care ar beneficiat şi pentru perioada de la 09.02.2009 şi până la reintegrarea efectivă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţă publică din 18 iunie 2009.

 

 

PREŞEDINTE JUDECATORI GREFIER

(...) (...) Pt.(...) (...) Pt.(...) (...) (...) (...)

plecată în concediu de plecat în concediu de odihnă, semnează odihnă, semnează

vicepreşedintele instanţei vicepreşedintele instanţei

H. E. H. E.

 

 

 

 

 

Red.Ş.L.

Dact.H.C./3 ex./28.07.2009

Jud.fond:E.E. şi C.E..

Toate spetele


Sus ↑