• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 162 din data 2010-02-12
Pronuntata de Curtea de Apel Iasi
Numar dosar

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

DECIZIE Nr. 162

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de

recurenta T. CFR CĂLĂTORI S.A. B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI I împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 28.10.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimat fiind M. D..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimatul asistat de avocat E. B., lipsă reprezentantul recurentei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Apărătorul intimatului precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul apărătorului intimatului.

Avocat E. B. solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei. Prin motivele de recurs se invocă aceleaşi aspecte care au fost invocate şi la fond. A semnat decizia deoarece i s-a spus că va fi dat afară din serviciu şi a considerat că poate reveni ulterior mai uşor de la funcţia de informator calatori la cea de conductor de tren. Nu există nici o sesizare din partea călătorilor că nu ar fi avut o conduită corectă. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei nr. (...) din 10.01.2010.

Instanţa rămâne în pronunţare.

 

 

CURTEA DE APEL

 

 

Prin contestaţia înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i sub nr. 4102/99/30.06.2009, contestatorul M. D. a chemat în judecată pe intimata T. C.F.R. Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, solicitând anularea deciziei nr. 601/5/35/12.05.2009.

În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a susţinut că a fost convocat de Serviciul Control trenuri şi i s-a prezentat o filmare făcută cu o cameră ascunsă, filmare realizată de către un reporter în trenul 6451, ruta I – P, fiind identificat după ecusonul pe care îl purta, nr. 5036. În urma explicaţiilor şi a discuţiilor purtate, i s-a adus la cunoştinţă faptul că i se va desface contractul de muncă. Ulterior, i s-a adus la cunoştinţă decizia contestată şi i s-a propus un alt post, fiind de acord întrucât i s-a explicat faptul că, în caz contrar, nu va mai primi nici acea funcţie.

Mai susţine contestatorul faptul că organele abilitate ale CFR Călători sunt organele de control şi supracontrol abilitate de T., faptul că nu a fost verificat de către aceste organe de control, precum şi faptul că nu a mai avut nici o altă abatere disciplinară.

Intimata T. C.F.R. Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că salariatul a semnat decizia cu menţiunea că este de acord cu funcţia de informator calatori. Mai susţine intimata că în timpul deservirii trenului 6451 din data de 20.03.2009 pe ruta I – P, contestatorul nu a tratat călătorii fără legitimaţie de călătorie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cu regulamentele de funcţionare ale societăţii, îndemnând călătorii să dea o anumită sumă de bani, pe care să o însuşească, în schimbul facilităţii de a călători fraudulos. În acest sens, există un material filmat cu camera ascunsă de către o echipă de jurnalişti. În urma difuzării acestui material pe un post de televiziune, s-a dispus analizarea materialului probator şi sancţionarea salariaţilor vinovaţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Contestatorul M. D. a fost salariatul intimatei pe postul de conductor tren I la Staţia P. Prin decizia nr. 601/5/35/12.05.2009 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii, fiindu-i propus ca loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională a acestuia postul de informator călători la Staţia S. S-a reţinut prin această decizie că la data de 20.03.2009, la deservirea trenului 6451 pe distanţa I – P, contestatorul nu a tratat regulamentar călătorii depistaţi fără legitimaţii de călătorii, primind foloase necuvenite, nu a purtat ecuson de identificare şi a avut o comportare necorespunzătoare faţă de călători. De asemenea, s-a reţinut prin această decizie că salariatul a încălcat prevederile fişei postului (cap. 6, pct. 6.1, alin. 17, 27, 29, 34, pct. 6.5 alin. 4, pct. 6.6 alin. 1 şi 2) şi prevederile E. nr. 360/1976, cap. III, art. 20, ultimul aliniat.

Potrivit disp. art. 61 lit. d Codul muncii angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în situaţia în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. O. profesională reprezintă o împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obţinerea unor performanţe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aştepta de la salariat. Aceasta trebuie înţeleasă ca o necunoaştere sau o stăpânire insuficientă a regulilor specifice unei funcţii sau meserii, astfel încât angajatorul trebuie să probeze fapte obiective şi repetate de natură să evidenţieze carenţe profesionale, făcându-se delimitarea în acest mod de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligaţiilor de serviciu (situaţie în care poate interveni concedierea disciplinară). O. profesională trebuie înţeleasă sub aspect profesional şi trebuie deosebită de abaterile disciplinare, criteriul de diferenţiere constituindu-l vinovăţia sau culpa.

Ori,în speţă, intimata nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care demonstrează necorespunderea profesională a salariatului. Faptele reţinute în decizia contestată reprezintă încălcări ale sarcinilor de serviciu, respectiv nerespectarea unor atribuţii sau sarcini de serviciu, având caracterul unor abateri disciplinare.

În plus, s-a mai reţinut de către prima instanţă şi faptul că potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii, concedierea salariatului pentru motive de necorespundere profesională se poate dispune numai după evaluarea prealabilă a acestuia, conform procedurii de evaluare stabilită prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern. În art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 este reglementată procedura evaluării prealabile a salariatului pentru necorespundere profesională.

Intimata, căreia îi revenea sarcina probei conform disp. art. 287 Codul muncii, nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 63 alin. 2 Codul muncii şi art. 77 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.

În consecinţă, instanţa a constatat că decizia nr.601/5/35 din data de 12.05.2009 emisă de intimată este nelegală, fiind întemeiată contestaţia formulată de contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimata T. C.F.R. Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I. În consecinţă, instanţa a anulat decizia nr.601/5/35 din data de 12.05.2009 emisă de intimată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs T. C.F.R. Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I, considerând-o nelegala si netemeinica.

A invocat recurenta faptul ca in mod eronat tribunalul a considerat ca a avut loc o modificare unilaterala a contractului individual de munca, întrucât contestatorul si-a exprimat acordul cu privire la schimbarea temporara a locului muncii, semnând actul adiţional.

A mai invocat recurenta ca deşi este evident faptul ca M. D. nu si-a respectat atribuţiile de serviciu prevăzute de regulamentul de organizare si funcţionare si de fisa postului,instanţa de fond a anulat decizia de concediere întemeiata pe disp.art.61 lit.d din C.muncii.

Intimatul M. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului si mentinerea hotărârii T r i b u n a l u l u i I a ş i.

In recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate si dispoziţiile legale aplicabile, ca si prin prisma disp.art.304 ind.1 Cod proc.civila, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Împrejurările de fapt, reţinute în mod corect de către instanţa de fond, relevă că intimatul-contestator M. D. a fost salariatul intimatei pe postul de conductor tren I la Staţia P. Prin decizia nr. 601/5/35/12.05.2009 emisă de intimată s-a dispus concedierea contestatorului în temeiul disp. art. 61 lit. d Codul muncii,pentru necorespundere profesionala, fiindu-i propus ca loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională postul de informator călători la Staţia S. Ca motivare în drept a fost reţinută încălcarea prevederilor fişei postului (cap. 6, pct. 6.1, alin. 17, 27, 29, 34, pct. 6.5 alin. 4, pct. 6.6 alin. 1 şi 2) şi prevederile E. nr. 360/1976, cap. III, art. 20, ultimul aliniat.

Potrivit disp. art. 61 lit. d Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului „în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat”.

Concedierea pentru necorespunderea profesională poate fi dispusă, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii „numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern”.

În mod judicios prima instanţă a reţinut regimul juridic distinct aplicabil instituţiilor concedierii disciplinare şi respectiv concedierii pentru necorespundere profesională, diferenţierea fiind dată, în principal, de criteriul vinovăţiei salariatului.

Curtea admite că în practică se pot întâlni deseori situaţii în care, cu ocazia evaluării prealabile, să se constate faptul că necorespunderea profesională se datorează culpei salariatului. Însă, într-o atare situaţie, angajatorul este cel care, în funcţie de dovezile pe care le are, va decide ce măsură va dispune sancţionarea disciplinară sau concedierea pentru necorespundere profesională.

În cauza de faţă, recurenta T. C.F.R. Călători SA B, Regionala de Transport Feroviar de Călători I a decis concedierea pentru necorespundere profesională, apreciind că faptele descrise în decizie conturează o conduită care se înscrie în noţiunea de necorespundere profesională.

Prin urmare, recurenta avea obligaţia să efectueze evaluarea prealabilă a salariatului, potrivit disp. art. 63 alin. 2 Codul muncii şi art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.

Sarcina de a face dovada respectării acestei proceduri reglementate prin norme imperative, îi revine recurentei angajatoare, conform disp. art. 287 Codul muncii.

Întrucât nu a fost făcută dovada efectuării evaluării prealabile, iar potrivit disp. art. 76 Codul muncii „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută”, Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că decizia este nelegală, dispunând anularea acesteia.

Curtea consideră că nu are relevanţă critica recurentei referitoare la aprecierea greşită făcută de către instanţa de fond asupra existenţei şi gravităţii faptelor reţinute în sarcina contestatorului, de vreme ce respectivele fapte au fundamentat decizia de concediere dispusă pe motive de necorespundere profesională, cu omisiunea parcurgerii procedurii evaluării prealabile, reglementată de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Celelalte critici aduse sentinţei recurate, pe motiv că prima instanţă nu ar fi dat eficienţă modificării survenite în privinţa contractului de muncă al contestatorului, cu consimţământul expres al acestuia, sunt, de asemenea, nefondate, din următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 64 alin. 1 Codul muncii „În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c şi d, precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f, angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii”.

Raţiunea textului de lege este, în mod evident, aceea de a proteja salariaţii ce urmează să fie concediaţi pentru cele trei motive, incluzând şi pe cel de necorespundere profesională. Dacă există un loc de muncă vacant şi salariatul îl acceptă – cum este şi speţa de faţă- concedierea nu se mai produce, având loc doar modificarea contractului individual de muncă, prin schimbarea felului muncii. Împrejurarea că, în cauza de faţă, s-a dat eficienţă normei juridice sus-enunţate de protecţie a salariatului, nu poate avea semnificaţia juridică a unei confirmări care să acopere nulitatea absolută reţinută mai sus.

Pentru toate considerentele expuse, potrivit disp. art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat şi va menţine sentinţa recurată ca fiind legală şi temeinică.

Văzând si disp.art.274 Cod proc.civ.

 

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de T. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I împotriva sentinţei civile nr. 1687 din 28.10.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta să plătească intimatului M. D. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Februarie 2010.

 

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

 

 

 

 

Red./Tehnored.P.S.

24.02.2010- 2 ex.-

T r i b u n a l u l I a ş i : D. D. F.;

E. I.

Toate spetele


Sus ↑