Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 55/2008

Şedinţa publică de la 24 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...) (...)

Judecător - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinţei civile numărul 848/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 17 ianuarie 2008 , care face parte integrantă din prezenta decizie.     

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă :

Prin contestaţia înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A l b a sub dosar nr(...) contestatorul D. D. a solicitat să se dispună anularea dispoziţiei nr. 1165/2006 şi deciziei nr.30/2007 emise de intimata SC E. – U. SRL T .

În motivarea contestaţiei a arătat că cele două înscrisuri i-au fost comunicate în data de 25.01.2007, astfel că nu pot produce efecte retoactiv .

Contestatorul şi-a precizat contestaţia solicitând obligarea intimatei la plata despăgubirilor sub formă de daune morale în cuantum de 1.000 lei , dat fiind stresul cauzat prin aceea că nu a putut beneficia de drepturile de angajat. Printr-o nouă precizare , contestatorul a solicitat să fie obligată intimata la plata sumei de 1100 lei pentru fiecare lună începând cu data de 01.01.2007 şi până la finalizarea judecăţii, precum, şi la plata tichetelor de masă , telefonului şi bonusurilor pentru realizarea targhetelor de vânzări .

Pârâta , prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei , arătând că petentul a luat la cunoştinţă despre decizia de concediere încă din data de 25.01.2007, dar nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 01.01.2007 şi a solicitat eliberarea carnetului de muncă. Contestatorul a fost anunţat din luna noiembrie 2006 despre desfiinţarea postului său, iar cu data de 07.12.2006 a solicitat concediu de odihnă.

Prin sentinţa civilă nr.848/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul cu nr. de mai sus , contestaţia a fost respinsă.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut în esenţă , că prin decizia atacată s-a dispus concedierea contestatorului conform art. 65 alin. 1 Codul muncii , decizia îndeplinind condiţiile de conţinut şi formă impuse de lege. Contestatorul a fost încunoştinţat despre reorganizarea societăţii intimate şi implicit despre desfiinţarea postului deţinut de el.

Concedierea a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, societatea intimată respectând dispoziţiile art.65 alin.1 art. 67, art.73 alin.1 şi art. 75 din Legea 53/2003 şi cele ale art.76 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional ,în cauză apreciindu-se că nu sunt incidente dispoziţiile art. 76-78 din Codul muncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul , solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei sale.

În expunerea de motive a arătat că decizia atacată nu respectă prevederile art. 74 Codul muncii, nefiindu-i comunicată în scris şi nu cuprinde motivele concedierii, durata preavizului, lista locurilor de muncă disponibile şi termenul de opţiune.

Decizia , apreciază contestatorul, este tardivă, fiind emisă la 10 zile după concedierea şi nu acordă preaviz. Nelegalitatea deciziei rezultă şi din art. 3 în care se specifică în mod greşit instanţa competentă. Nu sunt respectate nici prevederile art. 75 Codul muncii, în sensul că decizia i-a fost comunicată la 25.01.2007 , astfel că nu putea produce efecte de la 01.01.2007.

Hotărârea instanţei de fond , consideră contestatorul, cuprinde motive străine de natura pricinii , făcând referiri la concediul de odihnă şi eliberarea carnetului de muncă, elemente care nu au nici o legătură cu concedierea sa. Instanţa de fond nu a respectat prevederile art. 77 Codul muncii , permiţând angajatorului să invoce şi alte motive decât cele precizate în decizia de concediere.

În mod nelegal instanţa de fond , arată contestatorul, a apreciat că decizia de concediere realizează condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de lege , deşi nu acordă un preaviz legal , nu prevede motivele concedierii , nu prevede locurile de muncă disponibile în unitate şi nu indică instanţa competentă pentru soluţionarea conflictului de muncă.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform prevederilor art.304¹ cod pr. civilă Curtea constată următoarele :

Contestatorul D. D. a avut calitatea de angajat al intimatei SC E. – U. SRL T , raporturile de muncă dintre părţi încetând ca urmare a deciziei nr.30/10.01.2007 prin care intimata a dispus concedierea contestatorului în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii.

Conform art. 65 alin. 1 Codul muncii , concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, iar conform alin.2, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Contestatorul apreciază că această decizie a fost emisă cu nesocotirea prevederilor art. 74 Codul muncii.

Conform prevederilor acestui articol de lege decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi numai în cazul concediilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condiţiile art. 64.

Contrar susţinerilor contestatorului, decizia atacată conţine motivele care au determinat concedierea sa, fiind întemeiată pe prevederile art. 65 alin.1 Codul muncii, respectiv desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator.

Desfiinţarea locului de muncă a avut la bază Hotărârea Consiliului de Conducere al societăţii intimate nr.1165 din 20.12.2006. Intimata a făcut dovada cu e-mailul depus în faza procesuală a recursului, că petentul avea cunoştinţă de iminenţa desfiinţării postului său ca urmare a redistribuirii zonei sale de competenţă la alte zone, încă din data de 18.12.2006, solicitând şi primind adeverinţă pentru completarea dosarului de şomaj.

Contestatorul a solicitat instanţei de fond să dispună anularea Hotărârii nr.1165/20.12.2006, capătul efectiv de cerere fiind disjuns şi transpus spre soluţionare Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a T r i b u n a l u l u i A l b a, care a luat act de renunţarea acestuia la judecată.

Pe cale de consecinţă este M. de relevanţă susţinerea contestatorului că desfiinţarea locului său de muncă este rezultatul unei atitudini subiective a conducerii societăţii şi nu ar avea o cauză reală şi serioasă.

De asemenea, contrar susţinerilor contestatorului decizia de concediere atacată menţionează acordarea preavizului de 15 zile calendaristice şi nu lucrătoare aşa cum prevăd dispoziţiile art.73 alin.1 Codul muncii.

Acest lucru, însă, nu este de natură să atragă nulitatea deciziei atacate, deoarece petentul are posibilitatea să obţină pe cale amiabilă sau prin acţiune judecătorească formulată corect, drepturi băneşti aferente unui preaviz de 15 zile lucrătoare. Aceasta cu cât, aşa cum corect a susţinut, conform art.75 Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, respectiv data de 25.01.2007.

Intimata nu avea obligaţia, aşa cum greşit apreciază contestatorul, să-i pună la dispoziţie lista tuturor locurilor de muncă disponibile în societate şi termenul în care urma să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, obligaţie pe care o are angajatorul în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit.c şi d precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art.56 lit.f Codul muncii ceea ce nu este cazul în speţă.

În acest context este reală concluzia instanţei de fond în sensul că decizia de concediere în discuţie îndeplineşte condiţiile de fond şi formă impuse de lege. Nici faptul că instanţa competentă pentru contestaţie a fost menţionată ca fiind T r i b u n a l u l T i m i ş şi nu T r i b u n a l u l A l b a nu este un motiv de nulitate a deciziei, aflându-ne doar în prezenţa unei erori pe care, aşa cum a procedat adresându-se T r i b u n a l u l u i A l b a, contestatorul a corectat-o printr-o simplă consultare a legii (Legea 53/2003 şi Legea 168/1999).

În mod neîntemeiat contestatorul apreciază că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, aceasta permiţând angajatorului, contrar prevederilor art.77 Codul muncii, să invoce şi alte motive decât cele precizate în decizia de concediere.

Societatea intimată acceptă, aşa cum rezultă din întâmpinare, faptul că decizia în discuţie produce efecte din data de 25.01.2007, aprecierile referitoare la concediul de odihnă şi la neprezentarea contestatorului la locul de muncă după expirarea concediului având relevanţă cu privire la întinderea drepturilor salariale solicitate de petent în contestaţie, aspect sub care nu pot fi apreciate ca fiind fapte care nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.

M. de relevanţă este şi susţinerea contestatorului în sensul că o persoană angajată la societatea intimată, fără drept de decizie i-a cerut să-şi prezinte demisia, fapt de natură a dovedi că nu a fost concediat ca urmare a desfiinţării postului. Pe de altă parte prezenţa la interogator a consilierului juridic de la societatea intimată nu poate fi încuviinţată câtă vreme, conform prevederilor art.305 Codul muncii, în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor.

Capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pecuniare fiind accesoriu capătului principal de cerere vizând anularea deciziei de concediere, este nefondat în acest context conform principiului accesoriul urmează cale principalului.

Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. D. împotriva sentinţei civile numărul 848/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

Fără cheltuieli de judecată

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Ianuarie 2008.   

Red.C.V.

Tehnored.E.T. 28 Ianuarie 2008

Jud. fond.I.M., L.E.