Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

DOSAR NR(...)

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 330

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2010

Preşedinte - (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- F. (...) (...)

Grefier - E. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de intimata (...) N. T (...), cu sediul în Târgovişte,(...) - 11, judeţul D, împotriva sentinţei civile nr. 1842 din data de 22 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-contestator SINDICATUL LIBER INDEPENDENT D. T, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, în numele salariatei E. F..

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns intimaţii-contestatori E. F., reprezentată de avocat T. D. F., din cadrul Baroului D şi Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, reprezentat de preşedinte U. N., lipsind recurenta-intimată (...) N. T (...).

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că recursul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, a fost declarat în termen şi că recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoziţiilor art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă.

Curtea dispune rectificarea conceptul de citare, precum şi a citativul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 2 februarie 2010 în sensul menţionării corecte a calităţii procesuale a părţilor de contestatori şi intimată.

Reprezentantul intimatului-contestator Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, preşedinte U. N., depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică nr. 50 din data de 22 februarie 2010 şi întâmpinare, însoţită de înscrisuri, respectiv: Informare din data de 23 septembrie 2009, adresa nr. 0120/3407 din data de 25 septembrie 2009 emisă de (...) N. T (...) şi Dispoziţia nr. 454 din data de 13 februarie 2009. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Avocat T. D. F. având cuvântul pentru intimata-contestatoare E. F. arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, având în vedere actele şi lucrările dosarului şi faţă de împrejurarea că recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatului-contestator Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte, preşedinte U. N., arată că prin procesul-verbal şi Protocolul încheiate la data de 1 septembrie 2008 între părţi s-a convenit ca salariaţii concediaţi să beneficieze de o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut înmulţită cu numărul anilor lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Precizează că în baza acestui Protocol încheiat la data de 1 septembrie 2008 au fost emise decizii de concediere până în luna februarie 2009, inclusiv, când ele au fost stopate fără ca între părţi să existe o nouă înţelegere, situaţie recunoscută şi de intimată.

Susţine că negocierile au continuat, părţile aflându-se în conflict de interese, chiar şi după încheierea acestuia, astfel cum rezultă din actele emise în luna septembrie 2009.

Mai arată că, în septembrie 2009 au avut loc negocieri pentru finalizarea CCM, în prezent acesta fiind aproape în faza finală.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală.

Avocat T. D. F. având cuvântul pentru intimata-contestatoare E. F. solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată.

După strigarea cauzei şi încheierea dezbaterilor s-a depus la dosar prin intermediul Compartimentului Registratură o cerere înregistrată sub nr. 2943 din data de 23 februarie 2010 formulată de recurenta-intimată (...) N. T (...) prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare, având în vedere că reprezentaţii societăţii se află în imposibilitatea de a se prezenta la acest termen de judecată, întrucât sunt delegaţi să reprezinte interesele societăţii la alte instanţe din teritoriu în dosare care nu pot suporta o nouă amânare, cererea nefiind dovedită.

C U R T E A:

Deliberând asupra recursului civil de faţă, în baza lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a sub nr(...), contestatorul Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte a solictat în contradictoriu cu intimata (...) N. Târgovişte (...) să se constate nulitatea în parte a dispoziţiei nr. 2340/20.07.2009 de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru salariata E. F..

În motivarea contestaţiei s-a arătat că anularea priveşte art.5 cu referire la cuantumul compensaţiei cuvenite în urma concedierii prin desfiinţarea postului prevăzută în dispoziţia 2340/20.07.2009 şi obligarea intimatei la acordarea către salariată a compensaţiei stabilită de comun acord cu reprezentanţii intimatei şi cei ai T. D. Târgovişte în baza procesului verbal din 01.09.2008 şi al protocolului încheiat în aceiaşi dată.

De asemenea, s-a mai solicitat anularea duratei preavizului stabilit de art. 2 şi 4 din aceiaşi dispoziţie care are o durată de 20 de zile lucrătoare şi să fie obligată intimata să acorde salariatei E. F. un preaviz de 30 de zile calendaristice, să-i plătească salariul cuvenit pentru această durată a preavizului de 30 de zile calendaristice.

S-a arătat că art. 2 şi 4 din dispoziţie încalcă şi contractul individual de muncă al salariatei E. F., dispoziţie în care are prevăzută o durată a preavizului de 30 de zile calendaristice în cazul concedierii în urma desfiinţării postului, iar potrivit dispoziţiilor art. 17 Codul muncii cu privire la clauzele esenţiale din contractul individual de muncă este obligatorie şi precizarea duratei preavizului atât în cazul concedierii cât şi în cazul preavizului, cât şi faptul că notificarea acestei clauze esenţiale a D. nu se poate face decât prin act adiţional.

De asemenea, s-a mai arătat că în urma expirării D. în luna august 2008 părţile au convenit să acorde, începând cu 02.09.2008, în cazul concedierilor individuale, compensaţii în bani echivalente cu 40% din salariul brut avut în luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul de ani lucraţi în combinat, dar nu mai puţin de 3 salarii brute şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Totodată s-a arătat că înţelegerea a fost asumată de părţi prin procesul-verbal din 01.09.2008 şi protocolul din aceeaşi dată, concedierile efectuate s-au realizat în baza acestor înţelegeri până în luna ianuarie 2009, iar începând cu luna iunie, în mod unilateral conducerea a schimbat condiţiile de concediere prin dispoziţia nr. 876/16.03.2009, acordând o compensaţie de cel puţin un salariu lunar şi un preaviz de 20 de zile.

Intimata a formulat întâmpinare (filele 15-16) prin care a solicitat respingerea acţiunii deoarece la data de 20.08.2008 Contractul Colectiv de Muncă valabil la nivelul societăţii a încetat de drept, expirând perioada pentru care a fost încheiat iar la jumătatea lunii iunie 2008 au început negocierile colective pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă, iar la expirarea perioadei de 60 de zile calendaristice părţile nu au ajuns la un punct de vedere comun, existând divergenţe pe tema clauzelor noului contract, ocazie cu care s-a convenit prelungirea negocierilor peste durata maximă a perioadei de mai sus.

Prelungirea negocierilor s-a realizat în baza unui înscris „protocol din data de 01.09.2008” şi potrivit acestuia negocierile s-au prelungit până la data de 08.09.2008, în această perioadă administraţia s-a angajat ca tuturor celor concediaţi din motive care nu au legătură cu persoana salariatului să le acorde compensaţii băneşti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii. După data de 08.09.2008 părţile nu au mai încheiat nici un alt înscris prin care să cadă de acord pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă şi au intrat în conflict de interese. Ulterior conflictul de interese s-a închis dar contractul colectiv de muncă nu s-a mai încheiat.

Intimata a arătat că în condiţiile în care la nivel de societate nu există un contract colectiv de muncă în vigoare, la nivel de ramură economică nu există un contract colectiv de muncă în vigoare, singurul contract colectiv de muncă în vigoare şi aplicabil este contractul colectiv de muncă valabil la nivel naţional, astfel încât dispoziţia nr. 876/16.03.2009 respectă întru totul prevederile contractul colectiv de muncă la nivel naţional pentru perioada 2007-2010.

S-a mai arătat că salariata a primit ocazia concedierii o compensaţie bănească şi i s-a acordat o perioadă de preaviz de 20 de zile lucrătoare, respectiv din data de 20.07.2009 până în data de 17.08.2009 inclusiv, că în această perioadă se înscriu 28 de zile calendaristice. A rezultat o diferenţă de 2 zile calendaristice care sunt lucrătoare şi pe care societatea este de acord să le compenseze în bani.

T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, prin sentinţa civilă nr. 1842 din 22.10.2009 a admis contestaţia şi a anulat în parte dispoziţia nr. 2340/ 20.07.2009 emisă de intimată, de încetare a contractului individual de muncă al salariatei E. F., sub aspectul cuantumului compensaţiei cuvenite în urma concedierii individuale şi sub aspectul duratei preavizului.

Totodată, intimata a fost obligată să acorde salariatei E. F. compensaţia stabilită de comun acord de către reprezentanţii sindicatului şi ai societăţii, în baza procesului-verbal din data de 01.09.2008 şi protocolului din aceeaşi dată şi să acorde salariatului un preaviz de 30 de zile calendaristice, stabilit prin aceleaşi documente încheiate între părţi precum şi salariul corespunzător preavizului de 30 de zile calendaristice.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 2340/20.07.2009 emisă de intimată, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă conform art. 65, 66 din Legea nr. 53/2003, acordându-se salariatei E. F. un termen de preaviz de 20 de zile lucrătoare conform dispoziţiei nr. 876/16.03.2009. La art. 5 din dispoziţia atacată se arată că în baza dispoziţiei nr. 876/16.03.2009 la încetarea D. salariatul va beneficia de o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi. Prin salariu lunar se înţelege salariul din luna iunie stabilit în contractul individual de muncă, pentru program normal de lucru.

Art.65 din Legea 53/2003 prevede că în cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului are loc încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de munca trebuie sa fie efectivă şi sa aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin. 1.

Prin dispoziţia nr.876/16.03.2009 s-a stabilit că la calculul plăţilor compensatorii acordate salariaţilor la desfacerea D. pentru desfiinţarea postului se vor avea în vedere prevederile art.78 din D. adică angajatorul va acorda salariatului o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi. Art.1, pct.1.2 prevede că angajatorul este obligat să acorde un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Prin procesul verbal încheiat la data de 01.09.2008 între reprezentanţii pârâtei şi cei ai T. D. Târgovişte cu ocazia rundei a II a negocierilor pentru încheierea unui D. s-a stabilit că ”în condiţiile în care se doreşte continuarea negocierilor atunci este necesar acordul sindicatelor ca începând cu data de 02.09.2008, administraţia să poată proceda la concedieri individuale pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, chiar dacă negocierile continuă”. Părţile au mai convenit ca salariaţii concediaţi să beneficieze de o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul anilor lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Acest fapt este atestat şi de Protocolul încheiat între cele două părţi la 01.09.2008 cu ocazia celei de a 11 a runde a negocierilor pentru încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Reprezentanţii celor două părţi au hotărât de comun acord prelungirea negocierilor până la data de 08.09.2008, sindicatele exprimându-şi acordul pentru efectuarea concedierilor individuale, chiar şi în condiţiile prelungirii negocierilor colective, salariaţii concediaţi, beneficiind de drepturile stabilite prin procesul verbal din 01.09.2008.

Tribunalul nu a reţinut apărarea pârâtei potrivit căreia drepturile salariaţilor concediaţi sunt valabile numai pentru perioada 1.09-8.09.2008, iar ulterior devin aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel Naţional pentru următoarele argumente:

Din chiar procesul-verbal rezultă că negocierile au continuat şi ulterior datei de 08.09.2009, această dată având doar semnificaţia stabilirii următoarei runde a negocierilor. Astfel, în privinţa art.90 din D., părţile au convenit amânarea negocierii lui până la finalizarea clauzei similare din CCM la nivel de ramură, având deci o durată nedeterminată.

Tribunalul nu a reţinut susţinerea intimatei potrivit căreia drepturile salariaţilor concediaţi sunt valabile numai pentru perioada 01 - 08.09.2008, iar ulterior devin aplicabile prevederile D. pentru următoarele argumente:……

Din chiar procesul-verbal rezultă că negocierile au continuat şi ulterior datei de 08.09.2009, această dată având doar semnificaţia stabilirii datei următoare runde a negocierilor. Astfel, în privinţa art. 90 din D., părţile au convenit amânarea negocierii lui până la finalizarea clauzei similare din CCM la nivel de ramură, având deci o durată nedeterminată.

Un alt argument în favoarea contestatorului, este faptul că societatea a continuat să efectueze concedieri şi după 08.09.2008, dovadă fiind dispoziţia de concediere nr. 266/26.01.2009 privind pe salariatul H. N.(fila 5) concediere ce a fost efectuată cu respectarea drepturilor prevăzute în cuprinsul procesului verbal şi protocolului din 01.09.2008.

Un alt protocol, care să îl modifice pe cel din 08.09.2008 nu a mai fost încheiat între părţi, lucru recunoscut de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, în care arată că după data de 08.09.2008 părţile nu au mai încheiat nici un alt înscris prin care să convină prelungirea negocierilor, iar după această dată au intrat în conflict de interese.

Cu privire la perioada de preaviz si drepturile băneşti ale salariatului menţionate în dispoziţia de concediere, aşa cum este prevăzută în art. 5, instanţa de fond a reţinut că aceasta încalcă protocolul stabilit de comun acord de reprezentanţii angajatorului şi ai salariaţilor, prin care se prevede că salariaţii concediaţi vor beneficia de o indemnizaţie de concediere egală cu 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii înmulţită cu numărul anilor lucraţi în combinat şi de un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Având în vedere concursul dintre prevederile CCM la nivel naţional şi cele din protocolul încheiat între părţi pe parcursul negocierii unui nou contract colectiv de muncă, protocol al cărui rol este tocmai acela de a suplini lipsa contractului colectiv la nivelul societăţii, instanţa a apreciat că cele stabilite în cuprinsul protocolului reprezintă o clauză mai favorabilă salariaţilor.

Totodată, instanţa de fond a reţinut că art. 8, alin. 2 din Legea nr. 130/1996 prevede că, contractele colective de muncă, nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior.

S-a apreciat de către instanţa de fond că în situaţia în care s-ar da eficienţă D. drepturile salariaţilor ar fi stabilite la un nivel inferior faţă de prevederile constatate prin înscrisuri încheiate la nivelul societăţii, situaţie ce ar contraveni scopului de protecţie a drepturilor salariaţilor, considerente pentru care a admis contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal intimata a declarat recurs (filele 4-8).

Invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6-9 Cod pr.civilă recurenta a susţinut în esenţă că sentinţa este nelegală pentru următoarele motive:

- procesul-verbal al rundei 11 de negociere a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nu este izvor de drepturi pentru salariaţi, valabilitatea clauzelor negociate fiind condiţionată de încheierea şi înregistrarea legală a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.

În aceste condiţii, instanţa de fond a interpretat greşit acest înscris şi a pronunţat o sentinţă nelegală.

- singurul înscris care a reprezentat o înţelegere între sindicat şi administraţie îl constituie Protocolul din 1 septembrie 2008, conform căruia negocierile pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate s-au prelungit până la data de 8 septembrie 2008, perioadă în care, în caz de concediere, administraţia s-a obligat să plătească salariaţilor compensaţii băneşti egale cu 40% din salariul brut din luna anterioară înmulţită cu numărul anilor lucraţi în combinat şi un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Cum negocierile au continuat până în luna martie 2009, prin dispoziţia nr. 876/16 martie 2009 administraţia a anunţat concedieri ce nu ţin de persoana salariaţilor, iar înţelegerea consemnată în Protocol are valabilitate numai pentru perioada 1-8 septembrie 2008 când negocierile părţilor au fost prelungite.

În aceste împrejurări, instanţa de fond, folosind argumente străine de natura pricinii, a invocat art. 90 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Unitate care nu au legătură cu cauza de faţă.

- cu privire la perioada preavizului, potrivit dispoziţiei nr. 2340/20 iulie 2009 salariata E. F. a fost concediată de la 20.07.2009, acordându-i-se un drept de preaviz de 20 zile lucrătoare între 20.07.2009-17.08.2009 inclusiv, însă instanţa de fond pronunţându-se asupra unui lucru care nu i s-a cerut, a obligat recurenta la acordarea unui preaviz de 30 zile calendaristice conform procesului-verbal şi protocolului din 1 septembrie 2008 deşi cererea cu care a fost învestită a fost aceea de anulare a duratei preavizului şi plată a salariului cuvenit pentru un preaviz de 30 zile calendaristice.

- o ultimă critică a recurentei vizează greşita evocare şi aplicare a art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, care nu este aplicabil în cauză, prima instanţă reţinând că nu se poate da eficienţă Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional care este de nivel inferior celui de la nivel de unitate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

Curtea, verificând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse, a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi în raport de probele administrate dar şi sub toate aspectele, astfel cum impune art. 304¹ Cod pr.civ., constată că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Prin dispoziţia nr. 2340 emisă de (...) N. Târgovişte (...) la data de 20 iulie 2009 (fila 4 dosar fond) s-a dispus concedierea salariatei E. F. în temeiul art. 65 din Codul muncii, prin desfiinţarea postului de operator calculator, activitatea de introducere date în calculator, în cadrul Serviciului Sistem HP, ocupat de acesta, acordarea unui drept de preaviz de 20 zile lucrătoare în conformitate cu dispoziţia nr. 876/16 martie 2009 şi beneficiul unei compensaţii de cel puţin un salariu lunar (la nivelul lunii iunie 2009) în afara drepturilor cuvenite la zi.

Această dispoziţie a fost atacată cu contestaţie în termenul legal de 30 zile de Sindicatul Liber Independent D. Târgovişte (denumit în continuare T. D. Târgovişte) în numele şi pentru membrul său-salariata E. F., astfel că părţile litigiului sunt contestatorul sus-citat şi intimata societate angajatoare (...) N. Târgovişte (...).

Contestatorul a solicitat anularea unor clauze ale dispoziţiei sub aspectul termenului de preaviz şi al drepturilor cuvenite salariatului, cu susţinerea că acestea au fost greşit stabilite şi acordate, fără a se ţine seama de procesul-verbal şi protocolul încheiate la 1 septembrie 2008 care prevăd o durată a dreptului de preaviz de 30 zile calendaristice iar nu de 20 zile lucrătoare, respectiv o compensaţie echivalentă cu înmulţirea procentului de 40% din salariul brut avut în luna anterioară concederii cu numărul anilor lucraţi în combinat, iar nu cel puţin un salariu lunar la nivelul lunii anterioare concedierii.

Instanţa de fond a dat eficienţă celor două înscrisuri invocate de contestator, denumite proces-verbal şi protocol, ambele încheiate la 1 septembrie 2008 şi a stabilit incidenţa clauzelor acestora cât priveşte durata termenului de preaviz şi drepturile cuvenite ca şi plăţi compensatorii către salariatul concediat din motive ce nu ţin de persoana sa.

Soluţia astfel pronunţată, cu motivarea de fapt şi de drept criticată prin recursul de faţă, este greşită, atrăgând incidenţa cazului de recurs prev. de art.304, pct.9 Cod pr. civilă.

Prin procesul-verbal încheiat şi semnat la 1 septembrie 2008 între reprezentanţii (...) N. Târgovişte (...) şi cei ai T. D. Târgovişte cu ocazia rundei 11 a negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate(filele 7-8 dosar fond) părţile contractante au stabilit un acord materializat în Protocolul întocmit în aceeaşi zi (fila 17 dosar fond) referitor la:

- prelungirile negocierilor pentru încheierea unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate până la data de 8 septembrie 2008, adică pe durata încă unei săptămâni, sindicatele semnatare exprimându-se ferm pentru efectuarea de concedieri individuale, chiar şi în condiţiile prelungirii negocierilor;

- cuantumul indemnizaţiei de concediere a salariaţilor împotriva cărora această măsură va fi luată pe perioada prelungirii negocierilor colective, constând în

echivalentul sumei rezultate din înmulţirea procentului de 40% din salariul brut din luna anterioară concedierii cu numărul anilor lucraţi în combinat precum şi un drept de preaviz de 30 zile calendaristice.

La expirarea termenului convenit din 8 septembrie 2008, părţile nu au mai prelungit negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate prin vreun alt înscris, dar nici nu au semnat şi înregistrat un contract colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că nu există actualmente un asemenea contract, cel anterior-încheiat pentru perioada 2004-2008 expirând, potrivit art.12 (filele 23-24 dosar fond) la 1 septembrie 2008.

În aceste împrejurări, începând cu data de 1 aprilie 2009 conducerea societăţii, prin dispoziţia nr. 876 emisă la 16 martie 2009 a dispus ca la concedierea pentru desfiinţarea postului, salariaţii să primească o compensaţie de cel puţin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi, în conformitate cu art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional (denumit în continuare D.) iar dreptul de preaviz al salariatului astfel concediat, reglementat de art. 74(2) din acelaşi D., să fie de 20 de zile lucrătoare.

Acestea sunt dispoziţiile contractuale aplicate şi în cazul salariatei E. F. prin dispoziţia nr. 2340 din 20 iulie 2009, căreia i s-a stabilit durata preavizulu de 20 de zile lucrătoare calculate de la data comunicării dispoziţiei adică 20 iulie 2009, respectiv în perioada 20.07.2009-17.08.2009 inclusiv (fila 4 dosar fond).

Sub un prim aspect Curtea constată că atât procesul-verbal cât şi protocolul încheiate şi semnate la 1 septembrie 2008 de părţile în litigiu privesc numai situaţia concedierilor individuale din motive ce nu ţin de persoana salariaţilor dispuse pentru perioada prelungirii negocierilor convenită între 1 şi 8 septembrie 2008, termenii folosiţi în ambele înscrisuri, aşa cum au fost citaţi în cele ce preced, fiind clari şi neechivoci.

Nu există nici un motiv pentru care convenţia intervenită între reprezentanţii (...) N. Târgovişte (...) şi cei ai T. D. Târgovişte cu ocazia rundei 11 a negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate consemnată în procesul-verbal şi protocolul ce i-a urmat, să opereze şi dincolo de perioada pentru care a fost stabilită, adică în luna iulie 2009 când a fost emisă dispoziţia contestată.

Contestatoarea pe de o parte şi instanţa de fond pe de alta, au reţinut în mod greşit schimbarea condiţiilor de concediere prin Dispoziţia nr. 876/16 martie 2009, ceea ce ar atrage anularea dispoziţiei de concediere nr. 2340/2009.

În realitate, în lipsa unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate valabil încheiat şi înregistrat după 1 septembrie 2008, când cel anterior a încetat ajungând la termen, pe perioada negocierilor repetate pentru un nou contract, prelungite între 1-8 septembrie 2008, părţile au convenit asupra unor condiţii speciale şi derogatorii privind cuantumul plăţilor compensatorii şi durata dreptului de preaviz pentru salariaţii disponibilizaţi exclusiv în această perioadă de negocieri, iar după data de 8 septembrie 2008, singurele clauze aplicabile sunt cele ale art. 74 şi 78 din D., care sunt valabile până la încheierea şi înregistrarea conform legii a unui nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

Pe de altă parte, Curtea constată justificată şi critica referitoare la incidenţa art. 90 din D. şi art. 8 alin. 2 din Legea nr. 139/1996, greşit evocate, interpretate şi aplicate de prima instanţă.

Art. 90 din D. 2004-2008 nu operează începând cu data de 1 septembrie 2008 când întregul contract, ajuns la termenul pentru care a fost încheiat, şi-a încetat valabilitatea.

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective la nivel superior, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţă în care, aşa cum s-a arătat în lipsa unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate după expirarea celui anterior, reglementarea raporturilor dintre salariaţi şi angajator este guvernată de singurul contract în vigoare, cel de la nivel naţional şi ale cărui clauze au fost corect respectate de societatea intimată la data concedierii salariatei E. F. în luna iulie 2009.

În egală măsură, din considerentele sentinţei nu rezultă care sunt motivele ce atrag nulitatea dispoziţiei contestate, în condiţiile în care dispoziţia nr. 876/16 martie 2009 cu privire la indemnizaţiile de concediere şi durata dreptului la preaviz pentru salariaţii ale căror contracte de muncă încetează prin desfiinţarea posturilor ocupate, nu a fost contestată pe căile legale de organizaţiile sindicale.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea va admite ca fiind fondat recursul exercitat de societatea intimată şi în temeiul art. 312 Cod pr.civ. constatând că sentinţa primei instanţe a fost dată cu greşita aplicare a legii, o va modifica în totalitate cu consecinţa respingerii contestaţiei ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de intimata (...) N. T (...), cu sediul în Târgovişte,(...)-11,judeţul D împotriva sentinţei civile nr. 1842 din data de 22 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-contestator SINDICATUL LIBER INDEPENDENT D. T, cu sediul în Târgovişte,(...)-11, judeţul D, în numele salariatei E. F..

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2010.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) F. (...) (...)

Grefier,

E. E.

Operator de date cu caracter personal

Nr.Notificare 3120

Red. T./DV-5 ex./12.03.2010

d.f. nr(...) – T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a

j.f. H. D.

S. N.