Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.274/CM

Şedinţa publică din 14 Aprilie 2008

Complet specializat pentru cauze privind

litigii de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN T, cu sediul în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 1887 din 18 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi E. B., domiciliat în B,(...), judeţul T, T. D., domiciliat în T,(...), judeţul T, O. N., domiciliată în T,(...), judeţul T, T. O., domiciliat în M,(...), judeţul T, I. U., domiciliat în comuna H., judeţul T, H. E., domiciliat în T,(...), judeţul T şi J. J., domiciliat în T,(...), judeţul T, având ca obiect conflict de muncă – contestaţie decizie concediere.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa de judecată din 8 aprilie şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 10 aprilie 2008 şi 14 aprilie 2008, când a dat următoarea soluţie :

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea formulată la Tribunal T contestatorii, E. B., T. D., J. J., O. (...), T. (...), I. U., H. E. au formulat contestaţie împotriva Deciziilor nr. 20, 22, 23, 26, 28 şi 29 emise de Consiliul Judeţean T – Direcţia de Protecţie a E. la data de 15 mai 2006, solicitând anularea acestora şi obligarea intimatului la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorilor, aferente perioadei începând cu data emiterii deciziilor şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti :

-plata obligaţiilor bugetare aferente vechimii în muncă pentru aceeaşi perioadă, în ceea ce priveşte pe contestatori;

-operarea menţiunilor în carnetul de muncă al contestatorilor cu privire la vechimea în muncă:

-predarea efectivă către contestatori a carnetelor de muncă în original, completate cu datele privind vechimea în muncă, până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti;

-plata cheltuielilor de judecată efectuată în cauză către contestatori.

In motivarea cererii contestatorii au arătat că au fost angajaţii Direcţiei Judeţene de Protecţie a E. T, iar prin Hotărârea nr. 47 din 26 aprilie 2006 emisă de Consiliul Judeţean T s-a dispus încetarea activităţii direcţiei în care au lucrat şi preluarea patrimoniului acesteia de către Consiliul Judeţean T.

Pârâtul Consiliul Judeţean T a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes a contestatorilor.

În acest sens, intimatul a arătat că Direcţia de protecţie a E. T şi-a încetat activitatea în baza Hotărârii nr.47/2006, începând cu data de 15 mai 2006, aşa încât contractele individuale au încetat de drept, urmare a desfiinţării acesteia, în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii şi nu în baza deciziilor emise de directorul intimatei. Astfel, prin anularea deciziilor contestate – contestatorii nu vor putea fi reintegraţi în funcţia anterioară, urmare a încetării activităţii persoanei juridice angajatoare.

În speţă, nu există situaţia unei concedieri colective, sens în care susţinerile contestatorilor că nu s-a întocmit un plan de măsuri sociale şi nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege în cazul concedierii colective, apar ca nefondate.

Totodată, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, întrucât deciziile de concediere au fost emise de Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T, excepţia lipsei calităţii procesual active a contestatorului J. J., întrucât deciziile contestate au fost emise chiar de către acest contestator în calitatea sa de director al Direcţiei Judeţene de E. E. T.

Potrivit art.60 Cod civil, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a contestatorului J. J. în calitatea acestuia de director al Direcţiei Judeţene de Protecţie a E. T şi emitent al deciziilor contestate în cauză.

În motivarea cererii de chemare în garanţie, s-a arătat faptul că J. J. în calitatea sa de director al D.J.P.P. T a invocat în mod greşit în deciziile de concediere contestate ca temei juridic art.65 alin.1 din Codul muncii, în loc de art.56 lit.c din Codul muncii.

În situaţia în care Consiliul Judeţean T ar fi obligat să plătească drepturile salariale pentru nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege pentru concedierea colectivă, conform art.78 din Codul muncii, deşi în speţă a fost vorba de încetare de drept, aceasta s-a datorat exclusiv emiterii în mod greşit a deciziilor de concediere de către J. J..

Prin sentinţa civilă nr.2968/7.11.2006 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a s-au respins excepţiile ca nefondate, s-a respins cererea de chemare în garanţie ca inadmisibilă, s-a admis în parte contestaţia, fiind anulate ca nelegale deciziile de concediere.

Totodată, a fost obligat pârâtul Consiliul Judeţean T la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiar contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere şi până la data pronunţării hotărârii.

S-a obligat pârâtul să efectueze viramentele către bugetul de stat pentru reclamanţi şi să efectueze menţiunile în carnetele de muncă ale contestatorilor pentru perioada dintre data emiterii deciziilor de concediere şi până la data pronunţării hotărârii.

Curtea de A P E L C O N S T A N Ţ A prin decizia civilă nr.89/CM/13.03.2007 a casat sentinţa civilă nr.2968/7.11.2006 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, pentru a se pronunţa asupra tuturor capetelor de cerere, inclusiv asupra cererii formulate de J. J., pentru a se pronunţa asupra Hotărârii nr.47/2006, respectiv pentru a analiza nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.47/2006, raportul nr.42/2852/19.04.2006, natura raportului de muncă al reclamantului J. J. şi precizările la acţiune.

După, rejudecare, prin sentinţa civilă nr.1887/18.10.2007, T r i b u n a l u l T u l c e a a admis contestaţiile formulate de reclamanţii J. J., E. B., T. D., O. (...), T. (...), I. U. Şi H. E., în contradictoriu cu Consiliul Judeţean T şi a anulat Dispoziţiile nr. 20, 22, 23, 26, 28 şi 29, toate emise la 15 mai 2006 de către intimat şi Dispoziţia nr. 316 emisă de intimat la data de 12 iulie 2006, ca nelegale şi netemeinice.

A fost obligat intimatul Consiliul Judeţean T la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere şi până la data pronunţării prezentei hotărâri către contestatori.

A fost obligat intimatul Consiliul Judeţean T să efectueze viramentele către bugetul de stat pentru perioada de la data emiterii deciziilor de concediere şi până la data pronunţării prezentei hotărâri pentru contestatori.

A fost obligat intimatul Consiliul Judeţean T să efectueze menţiunile privind vechimea în muncă în carnetele de muncă ale contestatorilor.

S-a dispus repunerea contestatorului J. J. în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere.

S-a respins cererea de chemare în garanţie a lui J. J., formulată de intimatul Consiliul Judeţean T.

A fost obligat intimatul la plata sumei de 1100 lei cheltuieli de judecată către contestatorul J. J. şi la plata sumei de 6000 lei cheltuieli de judecată către toţi ceilalţi contestatori.

În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarele considerente :

Prin Decizia nr. 316 din 12 iulie 2006, Consiliul Judeţean T a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului J. J., începând cu data de 15 mai 2006, în baza dispoziţiilor art. 56 lit. c) din Codul muncii.

In cursul procesului, s-a lămurit care sunt capetele de cerere cu care s-a investit instanţa, neregăsindu-se printre acestea anularea Hotărârii nr. 47/26 aprilie 2006 a Consiliului Judeţean T, pentru a se pune în discuţie o disjungere dar şi faptul că J. J. nu avea calitatea de funcţionar public, conform relaţiilor comunicate de către Consiliul Judeţean T.

Conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

Articolul 56 lit. c) din Codul muncii stipulează că încetează de drept contractul de muncă ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa.

Prin raportul nr. 42 din 19 aprilie 2006 şi nota de fundamentare din aceeaşi dată, se propune, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 37/2006, înfiinţarea S.C. „E. E.” S.A. T, având ca acţionar unic Consiliul Judeţean T, prin reorganizarea Direcţiei Judeţene de Protecţie a E. T.

In acelaşi sens, articolul 6 din Legea nr. 37/2006, forma iniţială stipula că, serviciile publice de protecţie a E., aflate în subordinea Consiliilor Judeţene se privatizează.

După cum reiese şi din înscrisurile arătate, dar şi din însăşi denumirea Legii nr. 37/2006, respectiv lege privind reorganizarea activităţii de protecţie a E. şi carantină fitosanitară este în discuţie o reorganizare a activităţii la nivelul acestui sector, aşa încât temeiul de drept indicat în cuprinsul deciziilor de concediere a fost corect menţionat, cu excepţia contestatorului J. J., unde s-a invocat alt text de lege.

Pornind de la dispoziţiile legale menţionate, s-a invocat şi faptul că angajatorul nu a parcurs procedura prevăzută pentru concedierile colective, având în vedere că au fost concediaţi 13 salariaţi, nu a fost notificat şi consultat sindicatul, nu a fost notificat inspectoratul t e r i t o r i a l d e muncă şi agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă, nu s-au luat măsuri active de combatere a şomajului şi de acordare de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil iar pârâtul nu a probat îndeplinirea acestor obligaţii, deşi sarcina probei îi revenea.

In ceea ce-l priveşte pe contestatorul J. J., este de relevat că acesta a încheiat contractul individual de muncă cu Consiliul Judeţean T, motiv pentru care nu se putea recurge la varianta încetării de drept a contractului ca urmare a dizolvării angajatorului – persoană juridică pentru că angajatorul nu s-a dizolvat, ci doar un serviciu din cadrul Consiliului Judeţean T s-a reorganizat.

Având în vedere cele dispune, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 78 alin. 1 şi art. 40 lit. f) din Codul muncii, urmând a obliga Consiliul Judeţean T la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii, începând cu data emiterii deciziilor de concediere şi până la data pronunţării hotărârii, dar şi la efectuarea tuturor viramentelor pentru această perioadă către bugetul de stat şi a menţiunilor privind vechimea în muncă în carnetele de muncă ale contestatorilor relativ la acelaşi interval de timp.

Pentru contestatorul J. J., se va dispune şi repunerea în situaţia anterioară, pentru că a solicitat expres, pe când ceilalţi contestatori au menţionat că nu doresc reintegrarea.

Relativ la cererea de chemare în garanţie este de relevat că nu se poate antrena răspunderea fostului director al Direcţiei Judeţene pentru E. E. T, întrucât Consiliul Judeţean T trebuia să hotărască şi asupra situaţiei angajaţilor, din moment ce au decis desfiinţarea respectivei direcţii, reorganizarea şi crearea unei societăţi comerciale pe acţiuni, cât timp, aşa cum s-a arătat prin lege nu se prevede că se vor desfiinţa locurile de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Consiliul Judeţean T.

În motivare s-au invocat următoarele motive de recurs:

Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că în ceea ce îi priveşte pe contestatori a avut loc o concediere colectivă, când în fapt s-a produs o încetare de drept a contractelor individuale de muncă, în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii ca urmare a desfiinţării instituţiei.

Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T şi-a încetat activitatea la data de 15 mai 2006, conform Hotărârii Consiliului Judeţean T nr.47/26.04.2006.

Potrivit dispoziţiilor art.56 lit.c) din Codul muncii, text în vigoare la data de 15 mai 2006, contractul individual de muncă încetează de drept ca urmare a dizolvării angajatorului persoană juridică de la data la care persoana juridică îşi încetează existenţa.

În speţă, neavând loc o concediere colectivă ci o încetare de drept a contractelor individuale de muncă – în temeiul art.56 lit.c) din Codul muncii, angajatorul nu avea obligaţia respectării dispoziţiilor art.69 – 73 din Codul muncii, valabile doar în cazul concedierilor colective.

Consiliul judeţean T a apreciat că soluţia reorganizării Direcţiei Judeţene de E. E. nu este oportună din considerente de natură economică şi a dispus încetarea activităţii acesteia.

Contestatorii cu excepţia d-lui J. J. au avut contractele de muncă încheiate cu Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T, care avea personalitate juridică şi patrimoniu propriu.

În temeiul hotărârii Consiliului Judeţean T nr.47/2006, angajatorul respectiv – Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T şi-a încetat activitatea.

Coroborând cu dispoziţiile art.56 lit.c) din Codul muncii contractele de muncă ale angajaţilor au încetat de drept la data de 15.05.2006.

Consiliul judeţean T nu are calitatea de angajator al contestatorilor, excepţie făcând doar J. J.. Contractele de muncă ale contestatorilor sunt încheiate cu Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T în calitate de angajator.

Prin urmare, Consiliul Judeţean T nu este ţinut de restricţia instituită prin dispoziţiile art.77 Codul muncii.

Referitor la cererea d-lui J. J., încetarea contractului individual de muncă al acestuia prin dispoziţia nr.316/12.07.2006 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean T, s-a dispus legal şi temeinic.

În contractul nr.22/20.03.2003 încheiat între Consiliul Judeţean T şi J. J., la Capitolul B, obiectul contractului este menţionat : coordonarea activităţii Direcţiei Judeţene de Protecţie a E.. Or, direcţia a fost desfiinţată prin hotărârea nr.47/2006 şi-a încetat activitatea la data de 15.05.2006.

Obligaţia efectuării menţiunilor privind vechimea în muncă în ceea ce-i priveşte pe contestatori este imposibil de executat, întrucât pe carnetele de muncă la rubrica angajator figurează Direcţia Judeţeană de protecţie a E. T, iar această instituţie nu mai există.

Deşi instanţa de fond a obligat Consiliul Judeţean T, la plata de despăgubiri până la data pronunţării sentinţei, unii dintre contestatori s-au reangajat prin urmare despăgubirile trebuiau acordate până la momentul reangajării.

În cazul în care se va menţine hotărârea instanţei de fond, recurentul a solicitat admiterea cererii de chemare în garanţie a d-lui J. J., care în calitate de director la Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T a emis deciziile nr.20, 22,23, 26, 28 şi 29 din 15.05.2006.

Analizând sentinţa recurată din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele, considerente :

Prin deciziile nr.20, 22, 23, 26, 28 şi 29 din 15.05.2006 Consiliul Judeţean T – Direcţia Judeţeană de Protecţie a E. T a dispus concedierea contestatorilor E. B., T. D., O. (...), T. (...), I. U. şi H. E., în baza prevederilor art.65 alin.1 din Codul muncii.

Prin hotărârea nr.47 din26 aprilie 2006 a Consiliului Judeţean T s-a decis că începând cu 15.05.2006, Direcţia Judeţeană de E. a E. T îşi încetează activitatea.

Această hotărâre la rândul său a avut la bază nota de fundamentare nr.2853/19.04.2006 şi raportul nr.42/2852/19.04.2006 a Direcţiei de contencios juridic şi administraţiei publice, dar şi prevederile legii nr.37/2006 privind reorganizarea activităţii de protecţie a E..

Înscrisurile menţionate mai sus, propuneau înfiinţarea SC E. E. SA T, având acţionar unic Consiliul Judeţean T prin reorganizarea Direcţiei Judeţene de Protecţie a E. T.

Art.6 din Legea nr.37/2006, în forma iniţială prevedea faptul că, serviciile publice de protecţie a E., aflate în subdordinea Consiliilor judeţene, se privatizează.

Din înscrisurile arătate mai sus, precum şi din dispoziţiile Legii nr.37/2006, rezultă faptul că în cauză a avut loc o reorganizare a activităţii.

Prin urmare, temeiul de drept indicat în cuprinsul deciziilor de concediere a fost corect menţionat, respectiv art.65 alin.1 din Codul muncii.

În ceea ce îl priveşte pe contestatorul J. J., în mod greşit s-a menţionat în decizie încetarea contractului individual de muncă în baza art.56 lit.c) din Codul muncii, atât timp cât nota de fundamentare nr.2853/19.04.2006, raportul nr.42/2852/19.04.2006, cât şi dispoziţiile legii nr.37/2006 care au stat la baza Hotărârii nr.47/2006, prevedeau reorganizarea activităţii de protecţie a E. şi nu desfiinţarea direcţiei.

Întrucât în cauză au fost concediaţi 13 salariaţi, ne aflăm în situaţia unei concedieri colective, astfel că pârâtul avea obligaţia respectării obligaţiilor prevăzute de art.69 – 70 din Codul muncii, a căror încălcare atrag – sancţiunea nulităţii absolute (art.76 Codul muncii).

În deciziile de concediere indicându-se ca temei în drept art.65 alin.1 din Codul muncii, pe parcursul judecăţii, angajatorul nu poate invoca alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

Prin preluarea patrimoniului Direcţiei judeţene de Protecţie a E., Consiliul Judeţean T a preluat în totalitate drepturile şi obligaţiile fostei direcţii, prin urmare acesta este ţinut de restricţia instituită prin dispoziţia art.77 Codul muncii.

De asemenea, acesta are obligaţia punerii în executare a dispozitivului hotărârii primei instanţe referitoare la plata despăgubirilor, reintegrarea contestatorului J. J., efectuarea viramentelor către bugetul de stat şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale contestatorilor.

În ceea ce priveşte întinderea despăgubirilor, având în vedere faptul că intimaţii contestatori s-au reangajat în mod corect prima instanţă a dispus acordarea acestora până la pronunţarea hotărârii.

Aceste despăgubiri sunt datorate pentru emiterea unor decizii de concediere nelegale şi nu au nici o legătură cu salariile primite de contestatori pentru prestarea muncii la un alt angajator pe parcursul derulării procesului.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a contestatorului J. J., în mod corect prima instanţa a dispus respingerea acesteia, având în vedere faptul că acesta a indicat în mod corect în cuprinsul deciziilor de concediere dispoziţiile art.65 alin.1 din Codul muncii.

Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat şi a menţinut sentinţa recurată ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN T, cu sediul în T,(...), judeţul T, împotriva sentinţei civile nr. 1887 din 18 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi E. B., domiciliat în B,(...), judeţul T, T. D., domiciliat în T,(...), judeţul T, O. N., domiciliată în T,(...), judeţul T, T. O., domiciliat în M,(...), judeţul T, I. U., domiciliat în comuna H., judeţul T, H. E., domiciliat în T,(...), judeţul T şi J. J., domiciliat în T,(...), judeţul T.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 14 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond : Şt.S./ D.O.

Red.dec.Jud.J.(...)/ 2ex.

Tehnored.R.D./12.05.2008