• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 1381R din data 2009-03-05
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti

(7133/2008)

 

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

 

Decizia civilă nr.1381/R

Şedinţa publică din data de 05 martie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE- (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

GREFIER - G. E.

 

 

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată (...) E. (...), împotriva sentinţei civile nr.4542 din 30 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n Secţia de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale şi Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata contestatoare B. M. G., având ca obiect - contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurenta intimată (...) E. (...), prin avocat A M., cu împuternicire avocaţială ataşată la fila 17 dosar, lipsind intimata contestatoare B. M. G..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimata contestatoare B. M. G., a depus la dosar încă un exemplar de pe întâmpinare pentru a fi comunicat recurentei intimate (...) E. (...).

Se comunică un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei intimate (...) E. (...).

Avocatul recurentei intimate (...) E. (...), depune la dosar înscrisurile încuviinţate la termenul anterior pentru a fi comunicate intimatei contestatoare B. M. G..

Curtea dispune lăsarea cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată.

La a doua apelare a cauzei a răspuns recurenta intimată (...) E. (...), prin avocat, lipsind intimata contestatoare B. M. G..

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepţii de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Avocatul recurentei intimate (...) E. (...), susţine verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă şi solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei civile atacate în sensul admiterii excepţiei tardivităţii şi respingerii contestaţiei ca tardiv formulată, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

 

C U R T E A ,

 

Constată că prin sentinţa civilă nr.4542 din 30.05.2008 pronunţată în dosarul nr(...) de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de contestatoarea B. M. G. în contradictoriu cu intimata (...) E. (...); a fost anulată decizia nr.267/01.11.2007 emisă de intimată; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii; a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizarea şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii 19.10.2007 până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că contestatoarea a avut calitatea de salariată a intimatei în funcţia de şef serviciu conform contractului individual de muncă încheiat la 08.04.1998 fiind numită în funcţia de Director E. Managementul Mediului.

Deşi părţile au încheiat un contract denumit „de management” pentru o perioadă de un an, începând cu 01.12.1998 acesta a fost înscris în carnetul de muncă, ulterior fiind completate toate menţiunile referitoare la schimbarea funcţiei şi salariu pentru perioada ce a urmat anului 1998, astfel că instanţa reţine continuarea raporturilor de muncă dintre părţi.

Prin decizia nr.267 din 01.11.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă pentru desfiinţarea postului contestatoarei fiind indicat în drept art.65 alin.(1) C. m.

Decizia de concediere a fost precedată de Decizia nr.155 din 18.06.2007, prin care se dispune reorganizarea unor activităţi ale societăţii şi desfiinţarea postului de Director Departament Calitatea Mediu, odată cu aceasta fiind emisă şi înştiinţarea de preaviz.

Intimata nu a dovedit efectuarea comunicării către salariată a deciziei 155/18.06.2007, iar susţinerile pârâtei în sensul că emiterea deciziei nr.267/01.11.2007 constituie o eroare a departamentului de resurse umane nu poate fi reţinută.

Potrivit art.75 C.M. decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, prin urmare, la momentul luării la cunoştinţă se naşte şi dreptul de a contesta măsura.

De altfel, după emiterea deciziei nr.155, ce precizează doar desfiinţarea postului, fără alte menţiuni specifice conţinutului unei decizii de concediere, contractul de muncă al salariatei a fost suspendat de drept, pentru incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificatele medicale depuse la dosar, modificând astfel data concedierii, prevăzută în înştiinţarea de preaviz.

Decizia contestată cu nr.267a fost emisă la data de 01.11.2007, dispunându-se încetarea raporturilor de muncă retroactiv, începând cu data de 19.10.2007, iar din punct de vedere formal lipseşte menţiunea prevăzută de art.74 lit. a) CM., şi anume, motivele care determină concedierea.

Menţiunea desfiinţării postului nu este suficientă pentru satisfacerea cerinţelor textului arătat, fiind necesară precizarea motivelor concrete, care au determinat desfiinţarea pentru a se putea aprecia asupra caracterului real şi serios al acesteia.

Angajatorul nu a justificat luarea măsurii de desfiinţare a postului,care chiar dacă nu se mai regăseşte în organigrama societăţii, nu poate fi considerată efectivă atâta vreme cât nu se arată cauza obiectivă a suprimării.

Cauza este reală când este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice şi este serioasă când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea.

Or, controlul legalităţii concedierii pentru motivul prevăzut de art.65 alin.(1) din CM, nu poate fi efectuat, căci nu se precizează concret care este cauza care face imposibilă continuarea activităţii la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.

S-a reţinut de asemenea, că nu rezultă din decizia nr.267 de concediere, care este actul ce stat la baza reorganizării activităţii, lipsind o decizie a consiliului de administraţie în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-intimată prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În motivarea în fapt a recursului cu privire la sentinţa recurată în esenţă se invocă următoarele motive.

Astfel pronunţând această soluţie instanţa a ignorat efectele produce de decizia nr.155 din 18.06.2007, decizie necontestată de către contestatoare şi prin efectul căreia s-a realizat în drept încetarea raportului de muncă al E. cu contestatoarea.

Ignorând apărările E. cu privire la momentul la care s-a produs efectiv încetarea raporturilor de muncă, instanţa de fond a anulat decizia nr.267 din 01.11.2007 fără însă a observa că nu prin această decizie s-a produs încetarea raporturilor de muncă.

Anularea deciziei nr.267/01.11.2007 nu produce efecte asupra valabilităţii şi efectivităţii deciziei nr.155 din 18.06.2007, încetarea raportului de muncă cu contestatoarea fiind efectivă de la 19.08.2007, înregistrarea în cartea de muncă a menţiunii cu privire la această încetare fiind operată legal la data de 19.10.2007.

Recurenta consideră că instanţa de fond nu a valorificat în mod obiectiv materialul probator de la dosar, E. indicând motivele care au determinat reorganizarea operaţională şi desfiinţarea postului.

Noţiunea de „cauză reală şi serioasă” din Codul muncii, singura în măsură să permită desfiinţarea unui post trebuia apreciată de instanţă din perspectiva efectivităţii măsurii concedierii şi nicidecum din perspectiva oportunităţii dispunerii acesteia.

Considerentele reţinute de instanţa de fond în sensul că o „cauză este reală când este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice”, infirmă tocmai ceea ce reiese din conţinutul deciziei nr.155 din 18.06.2007, adică necesitatea depăşirii unui impas în care se află E. cu privire la anumite activităţi conexe, nerentabile şi costisitoare care au trebuit transferate către subsidiara din Bulgaria.

De asemenea susţine recurenta că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că „nu rezultă care este actul ce a stat la baza reorganizării activităţii, lipsind o decizie a consiliului de administraţie în acest sens.”, ignorând că la dosarul cauzei se găseşte Decizia Consiliului de Administraţie din data de 15 mai 2007ce vizează împuternicirea directorului general executiv al societăţii cu privire la reorganizarea în sensul restrângerii şi regrupării activităţilor conexe şi auxiliare activităţii de producţie.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Având în vedere că recurenta nu a invocat vreun temei de drept, Curtea urmează să încadreze recursul în dispoziţiile art. 304 pct. 9) C. proc. civ., urmând să facă din oficiu şi aplicarea dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., astfel că analizând recursul din perspectiva dispoziţiilor legale şi a probatoriului administrat în cauză, urmează să constate că acesta este nefondat.

Astfel, Curtea reţine că în fapt prin decizia nr.267 din 01.11.2007 sa dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 65 alin.(1) CM, pentru desfiinţarea postului contestatoarei.

Anterior acestei măsuri s-a emis decizia nr.155 din 18.06.2007 prin care s-a dispus reorganizarea unor activităţi al societăţii şi desfiinţarea postului de Director Departament Calitate Mediu.

În fapt nu a dovedit efectuarea comunicării către salariată a decizie 155/18.06.2007, iar susţinerile pârâtei că emiterea deciziei nr.267 din 01.11.2007 constituie o eroare a departamentului de resurse umane nu poate fi reţinută.

Prin urmare în mod logic dacă o decizie nu a fost comunicată nu poate fi nici contestată.

În plus decizia nr.155 din 18.06.2007 nu conţine elementele cu privire la modul de încetare a raporturilor de muncă ale intimatei fiind fără relevanţă aspectele ce ţin de reorganizare societăţii din această perspectivă.

În cazul intimatei singura decizie ce trebuie analizată cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă în ceea ce priveşte concedierea acesteia este decizia nr.267 din 01.11.2007 prin care s-a dispus concedierea pentru motivele prevăzute de art.65 alin.(1).

Tribunalul a analizat astfel această decizie din perspectiva îndeplinirii condiţiilor cerute de lege.

Astfel, Curtea reţine că art. 74 din Codul muncii, stabileşte următoarele elemente obligatorii, astfel: potrivit alin. (1) „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b)durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art.70 alin.(2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art.64.”

De asemenea, potrivit art.75 din Codul muncii, „decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.”

Potrivit probatoriului administrat în cauză decizia de concediere nu cuprinde toate elementele menţionate mai sus, astfel aceasta nu conţine motivele pentru s-a dispus concedierea intimatei.

Cât priveşte susţinerile recurentei că aceste motive se regăsesc în decizia de reorganizare nr.155 din 18.06.2007, Curtea ţine să reamintească că această decizie nu este opozabilă intimatei atâta timp cât nu a fost comunicată acesteia, precum şi faptul că aceasta nu se referă la concedierea intimatei.

P. în speţa de faţă era ca decizia de concediere să cuprindă menţiunile prevăzute de art.74 din Codul muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, iar instanţa de fond a constatat în mod temeinic şi legal lipsa motivelor care au determinat concedierea.

De asemenea, nici prin decizia nr.155 invocată pe tot parcursul susţinerii recursului de către recurentă nu se precizează motivele concrete care au determinat desfiinţarea postului respectiv pentru a se putea aprecia asupra caracterului real şi serios al acesteia.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată (...) E. (...) împotriva sentinţei civile nr. 4542/30.05.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-contestatoare B. M. G..

..//..

 

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

F. M. V. M. D. E. E. B.

 

GREFIER

G. E.

 

Red.: P.A.

Dact.: Z.G.

2 ex.

27.03.2009

Jud.fond: D.P.

A.V.U.

 

 

 

 

 

Toate spetele


Sus ↑