Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.594/CM

Şedinţa publică din 20 octombrie 2009

Completul specializat pentru cauze privind

Conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă SC P. U. SA C, cu sediul în C,(...), împotriva sentinţei civile nr.569/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. N. U., domiciliat în C,(...), (...)(...) 5, .10, .42, judeţul C şi cu domiciliul procesual ales la cabinet av.E. D. şi E. E. – C, str. I.G.(...), nr.41, .1, .1, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru recurenta pârâtă S.C. P. U. S.A., avocat H. H., conform împuternicirii avocaţiale seria (...) nr.17419/21.09.2009, depusă la dosar, iar pentru intimatul reclamant M. N. U., se prezintă d-na avocat E. D.,conform împuternicirii avocaţiale din seria (...) nr.94458/2009, depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 şi următoarele cod pr.civilă.

După referatul grefierului de şedinţă :

Apărătorul intimatului reclamant solicită administrarea unei probe de către recurenta pârâtă şi anume – situaţia concedierilor după data de 01.10.2008, când au fost luate primele măsuri de concediere.

Instanţa învederează, referitor la proba solicitată că, dacă este să se ia după adresa depusă la dosar, au fost reduse 29 de posturi. Ce solicită a se depune la dosar înscrisuri referitoare la persoanele disponibilizate sau numai totalul persoanelor disponibilizate.

Apărătorul recurentei pârâte susţine că este foarte clar, din cadrul compartimentul de pază din care făcea parte reclamantul au fost disponibilizate 5 persoane, doreşte să ştie ce concedieri au fost ulterior ? Arată că din punctul lui de vedere proba solicitată nu este utilă cauzei, iar în ce priveşte cele 5 persoane disponibilizate din cadrul compartimentului de pază, sunt 5 dosare identice înregistrate pe rolul instanţei ( au termen la 24.11.2009).

Curtea, deliberând asupra probei solicitată de către apărătorul intimatului reclamant, o respinge ca nefiind utilă cauzei, deoarece vizează aspecte ulterioare deciziei ce o are de analizat.

Ambele părţi susţine că în cauză nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care instanţa constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului de faţă.

Apărătorul recurentei pârâte susţine următoarele :

- instanţa de fond a respins solicitarea de completare a probatoriului, deşi aceste probe erau necesare în vederea clarificării situaţiei de fapt existente, iar în momentul în care s-a solicitat recuzarea completului, instanţa a acordat un nou termen, încălcând astfel disp. art.31 alin.3 cod pr.civilă care prevede că odată formulată cererea de recuzare, până la soluţionarea acesteia instanţa nu mai poate îndeplini nici un act procedural.

- arată că reorganizarea activităţii s-a datorat activităţii economico-financiare a societăţii (cantităţi de produse derulate mai mici ce au afectat veniturile societăţii. Închiderea activităţii desfăşurate de către Rafinăria S. SA, definitivarea lucrărilor şi pornirea terminalului marin); prin decizia nr.3/30.09.2008 desfiinţarea compartimentului pază a fost efectivă, salariaţii fiind transferaţi în cadrul biroului pază şi administrativ. Desfiinţarea postului de agent de pază a fost efectivă, nefiind efectuate angajări ulterioare sau detaşări de personal în funcţia de agent de pază cum susţine reclamantul;

- măsura desfiinţării postului de agent de pază din cadrul Compartimentului de pază a mai fost motivată şi de faptul că : societatea are încheiat şi un contract de prestări servicii având ca obiect activitatea de apărare şi pază; implementarea unui sistem de supraveghere electronică cu transformări tehnologice, astfel că administratorii au aprobat desfiinţarea posturilor din compartimentul de pază;

- inexistenţa notei de fundamentare a deciziei de reorganizare şi trecerea direct la modificarea organigramei, nu poate fi reţinută deoarece nici un text de lege nu prevede necesitatea existenţei unui astfel de înscris;

- referitor la susţinerea că în cadrul compartimentului de pază au fost angajate alte două persoane şi anume E. O. şi O. D. – acestea sunt două cazuri sociale. Primul este bolnav de cancer şi a fost încadrat de la 01.11.2008 în funcţia de agent de pază în urma transferării unui alt angajat din cadrul Biroului Pază şi administrativ în alt compartiment al societăţii, iar începând cu 16.03.2009 ocupă postul de pompagiu E.. Iar în ce priveşte cel de-al doilea, ocupa funcţia de programator producţie manipulant în cadrul Secţiei E. Sud, iar în urma testării profesionale din octombrie 2008, întrucât nu mai corespundea din punct de vedere profesional a fost transferat în cadrul Biroului pază şi administrativ. Deci, în cadrul societăţii nu mai există posturi de agent de pază vacante. De asemenea, arată că reclamantul este pensionar şi cumulează pensia cu salariul.

Pentru motivele mai sus expuse, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii contestaţiei ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatului reclamant susţine următoarele :

- realitatea este cu totul alta decât cea prezentată de către apărătorul recurentei pârâte.

- la nivelul societăţii a avut loc o campania de înlăturarea a agenţilor de pază, campanie ce a fost susţinută de sindicat şi conducere, mai ales asupra persoanelor angajate prin cumul de funcţii, însă acestea cumulau legal pensia cu salariul.

Susţine că societatea a investit bani în pregătirea profesională a agenţilor de pază şi nu era oportun să fie concediaţi, întrucât îşi exercitau în mod serios atribuţiile de serviciu. Probabil din cauza profesionalismului, ce a fost considerat exces de zel, au deranjat mai multe persoane din cadrul societăţii.

Referitor la dificultăţile economice ale societăţii, şi aceste susţineri nu sunt reale, societatea merge foarte vine, este rentabilă, nu face concedieri. În acest sens, arată că, societatea plăteşte 127.000 Euro/lună unei societăţi de pază, ce funcţionează paralel cu salariaţii care deţin posturile de agenţi de pază, iar în cadrul societăţii sunt 60 de angajaţi la compartimentul de pază.

Susţine apărătorul reclamantului că la nivelul societăţii nu a existat Departamentul suport operaţional, iar din ştatul de funcţii au fost radiate doar nişte posturi.

Solicită respingerea recursului declarat de către recurenta pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A ;

Curtea, cu privire la recursul civil de faţă;

S.C. P. U. S.A. C a declarat recurs la 17.07.2009 împotriva sentinţei civile nr.569/16.04.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt :

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a sub nr(...) reclamantul M. N. U. a chemat în judecată pe pârâta SC P. U. SA solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei nr.394/14.11.20088, reintegrarea în postul deţinut anterior încetării raporturilor de muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiuni, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, ocupând funcţia de şef formaţie pază şi ordine, până la data de 14.11.2008 când prin decizia contestată angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă în temeiul dispoziţiilor art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003.

S-a apreciat de către reclamant că decizia de concediere este nelegală, întrucât în societate nu a operat o concediere efectivă, reală şi serioasă. Adevăratul motiv al concedierii, a mai susţinut reclamantul, a fost reprezentat de situaţia sa personală, în condiţiile în care beneficia atât de salariu cât şi de pensie militară. In plus, din cele 29 de posturi menţionate de către pârâta ca fiind desfiinţate numai 5 au fost în mod efectiv ocupate, restul fiind posturi vacante, care nu împovărau din punct de vedere financiar societatea.

Pârâta şi-a precizat poziţia procesuală pe calea întâmpinării, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că desfiinţarea locului de muncă ocupat de către reclamant este legală şi temeinică, fiind întrunite toate condiţiile de legalitate prevăzute de art.62 alin.2 din Codul muncii. Astfel, prin decizia nr.3/30.09.2008 a fost desfiinţat intreg comperatimentul pază, salariatii acestui compartiment fiind transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

De asemenea, s-a arătat că reclamantul era pensionat în baza Ordonanţei nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul, aspect care a fost avut în vedere de către angajator la aplicarea măsurii în raport de prevederile art.114 din Contractul Colectiv de Muncă.

Prin sentinţa civilă nr.569/16.04.2009, T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a admis acţiunea formulată de reclamantul M. N. U. în contradictoriu cu pârâta SC P. U. SA şi a anulat decizia de concediere nr. 394/14.11.2008 emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.

A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii până la data reintegrării în funcţie, drepturi salariale ce urmează a fi indexate, majorate şi reactualizate.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele :

Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte pe funcţia de şef formaţie pază şi ordine. Prin decizia nr. 392/14.11.2008-contestată prin cererea de faţă, angajatorul a dispus concedierea reclamantului ca urmare a desfiinţării postului ocupat de acesta,fiind invocate dispoziţiile art. 65 alin.1 Codul muncii.

Procedând la analiza legalităţii şi temeiniciei deciziei contestate, instanţa va verifica dacă împrejurările ce au determinat luarea măsurii concedierii pot fi încadrate în prevederile textului legal anterior menţionat.

Astfel,potrivit art. 65. alin.1 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii.

    Conditia de legalitate impusă de alin.2 al aceluiaşi articol este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Din analiza coroborată a organigramelor şi statului de funcţiuni, rezultă că postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării, decizia de concediere este legală.

În ceea ce priveşte însă existenţa unei cauze reale şi serioase care să fi avut drept consecinţă concedierea salariatului, instanţa reţine că din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 Codul muncii se desprind mai multe condiţii care definesc cauza reală şi serioasă.

Astfel, în primul rând, cauza reală trebuie să aibă caracter obiectiv, adică să fie reclamată de existenţa uneia dintre situaţiile expres menţionate în art.65 Codul muncii, respectiv: dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii.

În al doilea rând, cauza este serioasă dacă este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii, neavând rolul de a disimula existenţa unui alt motiv.

Revine aşadar instanţei de judecată rolul de a aprecia în fiecare caz concret, in funcţie de probatoriile administrate de părţi,îndeplinirea condiţiilor generic impuse de lege.

In cauza de faţă, din conţinutul ansamblului probator, se constată, că a existat într-adevăr un deficit bugetar la nivelul societăţii, insă nici prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 3/30.09.2008 şi nici prin referatul nr.1638/26.09.2008 al Serviciului A.D.R.U., aflat la baza acestei decizii, modificarea numericului de personal de la 1343 salariaţi la 1314 nu a fost justificată prin considerente legate de dificultăţile economice ale societăţii. Din întreaga documentaţie depusă la dosar de către pârâtă nu se poate desprinde concluzia acreditată de aceasta în sensul că desfiinţarea unor posturi, printre care şi a celui ocupat de reclamant,a fost cauza imediată a situaţiei financiare a societăţii,D. vreme nu există nici o nota de fundamentare a deciziei de reorganizare sub acest aspect a societăţii, procedându-se direct la modificarea organigramei.

Pe de altă parte, analizând modalitatea concretă în care pârâta a procedat la reorganizare, trebuie reţinut că desfiinţarea compartimentului pază a presupus în fapt doar suprimarea din organigramă a celor 5 posturi ocupate de persoane aflate în situaţie similară cu a reclamantului, cumulând pensia cu salariul, celelalte 23 de posturi reduse fiind în realitate vacante. Toţi ceilalţi salariaţi ai compartimentului respectiv au fost transferaţi în cadrul Biroului Pază şi Administrativ.

Or, în împrejurările concrete în care măsura concedierii a vizat exclusiv pe cei 5 salariaţi care cumulau pensia cu salariul, restul de 39 nefiind afectaţi, coroborat cu lipsa unei fundamentări a măsurii de concediere in mod expres întemeiate pe situaţia economică a societăţii, instanţa apreciază că adevărata intenţie a angajatorului a fost aceea de a-i exclude pe cei 5 din colectivul său.

Faptul că aceasta excludere s-a realizat prin modificarea organigramei, desfiinţarea postului fiind efectivă, nu conferă un caracter serios cauzei concedierii. Cu alte cuvinte, dacă într-o logică firească măsura concedierii este consecinţa reorganizării activităţii, în speţă angajatorul a urmărit înlăturarea doar a unora dintre salariaţi, justificându-şi ulterior măsura luată tocmai prin reorganizarea activităţii.

În aceste condiţii, se observă că desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant nu s-a întemeiat pe împrejurările obiective prevăzute de art.65 alin.1 din Legea nr.53/2003 şi invocate de pârâtă cu titlu de cauze determinante în concedierea salariatului,ci s-a urmărit în realitate, înlăturarea angajaţilor care îndeplineau condiţiile de pensionare ori aveau deja şi calitatea de pensionari, împrejurare faţă de care în mod evident concedierea nu este legală,nefiind respectate prevederile art.65 Codul muncii.

Critica sentinţei prin motivele de recurs a vizat în esenţă următoarele :

T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a a respins în mod nejustificat cererea de recuzare împotriva completului de judecată, complet care a avantajat reclamantul din punct de vedere al admiterii probatoriilor.

Prin respingerea solicitării formulate de SC P. U. SA, instanţa de fond a dat dovadă de lipsă de imparţialitate.

Hotărârea este nelegală şi sub aspectul interpretării disp. art.65 din Codul muncii, în sensul că recurenta a făcut dovada cauzei reale şi serioase la desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant.

Prin adresa nr.(...).10.2008 formulată de A.D.R.U. din cadrul SC P. U. SA, se arată în mod expres, ca şi cauză a desfiinţării postului reclamantului, dificultăţile economice care au determinat o reorganizare a activităţii societăţii.

Aşa cum reiese din organigrama ce a fost aprobată de Consiliul de Administraţie al SC P. U. SA prin Decizia nr.3 din data de 30.09.2008, desfiinţarea Compartimentului Pază şi Administrativ a fost efectivă.

Inexistenţa unui act intitulat Notă de fundamentare a deciziei de reorganizare nu poate afecta măsura luată, în nici un text de lege nefiind stipulată necesitatea unui asemenea înscris.

În luarea măsurii, angajatorul a avut în vedere incidenţa şi a disp. art.114 din Contractul colectiv de muncă.

Sindicatul Liber Petrol a comunicat prin adresa nr.187/03.10.2008 că, prin hotărârea Consiliului S.L. Petrol se acceptă pozitiv iniţiativa conducerii societăţii privind restructurarea din cadrul Compartimentului Pază şi anularea posturilor vacante din schema de personal.

În ceea ce priveşte afirmaţia contestatorului referitoare la angajarea altor persoane după disponibilizare, nu este reală, întrucât numitul E. O. este salariatul societăţii din 1990, iar O. D. din anul 1985.

În drept au fost invocate disp. art.312 Cod pr.civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, învederând în esenţă următoarele :

Referitor la critica invocată prin motivul 1 de recurs, aceasta urmează a fi înlăturată, soluţionarea cererii de recuzare fiind conformă cu dispoziţiile art.74, art.77(2) din Legea nr.168/1999 şi art.138 Cod pr.civilă, dovezile solicitate fiind propuse şi administrate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Criticile formulate prin cel deal doilea motiv de recurs, urmează a fi de asemenea înlăturate, concedierea nefiind dovedită sub aspectul necesităţii acesteia şi nici cum este posibilă revigorarea din punct de vedere financiar, prin măsura concedierii numai a cinci salariaţi, în condiţiile în care plăteşte pentru pază firmei SC D. T. Sistem SRL, suma de 127.500 euro/lună.

Invocarea art.114 din C.C.M. ar fi oportună, doar dacă s-ar fi pus problema unor restructurări de personal în masă pentru o selecţie obiectivă.

Recursul este fondat din perspectiva criticilor formulate prin cel de-la doilea motiv de recurs, având în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept :

1. Criticile referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de recuzare urmează a fi înlăturate având în vedere următoarele :

La termenul de judecată din 08.04.2009, pârâta prin reprezentant a formulat cerere de recuzare a completului de judecată cu precizarea că urmează să formuleze o cerere scrisă în acest sens la dosarul cauzei.

La data de 13.04.2009 T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, prin încheiere a respins cererea de recuzare, pârâta nedepunând motivele recuzării judecătorilor.

În conformitate cu art.29 Cod pr.civilă, propunerea de recuzare se poate face verbal sau în scris pentru fiecare judecător.

Deşi legea nu statuează expres, din intereptarea dispoziţiilor în materie (art.28 alin.2 şi art.29 alin.2 Cod pr.civilă) rezultă că persoana care formulează cererea, trebuie să indice în cererea orală sau scrisă şi motivele pentru care solicită retragerea judecătorului de la soluţionarea pricinii.

Pârâta nu a indicat explicit aceste motive, totuşi având în vedere că cererea s-a formulat în contextul respingerii unor probatorii solicitate, Curtea consideră că în mod just a apreciat tribunalul , că asemenea conduită nu poate constitui motiv de recuzare. Cererea de recuzare s-a formulat după ce completul de judecată a respins solicitarea pârâtei de suplimentare a probei cu înscrisuri, apreciată ca neconcludentă şi neutilă cauzei.

Completul de judecată nu a procedat arbitrar la respingerea probei, ci a motivat-o arătând şi argumentele pentru care a judecat în acest sens, astfel că este exclusă ipoteza unei lipse de imparţialitate a judecătorilor fondului sub aspectul administrării şi încuviinţării probelor.

2. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este însă întemeiată şi avem în vedere următoarele :

Concedierea reclamantului s-a realizat în ipoteza determinată prin art.65 din Codul muncii, astfel că decizia de concediere trebuia analizată în lumina acestui temei legal.

În motivarea deciziei de concediere s-a arătat că reducerea postului este determinată de măsurile de reorganizare a activităţii SC P. U. SA.

Măsura desfacerii contractului de muncă în această situaţie nu este inerent persoanei salariatului, dar nici nu poate fi imputată angajatorului, subiectivismul acestuia fiind exclus, determinat de cauze obiective consecinţă a unei reorganizări a compartimentului pază, măsură care impune restructurarea personalului şi desfiinţarea locului de muncă.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi serioasă.

Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, rezultă din programul de restructurare al societăţii demarat cu adresa nr.1695/02.10.2008 formulată de către Serviciul A.D.R.U. din cadrul societăţii şi din organigrama societăţii, aprobată prin Decizia nr.3 din 30.09.2008, desfiinţarea compartimentului pază fiind efectivă, nefiind făcute angajări ulterioare sau detaşări de personal.

Recurenta şi-a motivat măsura desfiinţării postului de agent pază din cadrul Compartimentului pază, pe împrejurările necontestate de reclamant, referitoare la încheierea unui contract de prestări servicii având ca obiect activitatea de apărare şi pază, precum şi implementarea unui sistem de supraveghere electronică.

Instanţa nu poate cenzura opţiunea angajatorului de a încheia contractul de prestări servicii pentru pază şi nici măsurile de supraveghere electronică, acestea fiind atributul exclusiv al societăţii comerciale care înţelege să adopte o anumită conduită în managementul firmei în scopul rentabilizării la maximum a activităţii.

Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut o desfiinţare arbitrară a locului de muncă şi o concediere aleatorie, ci în contextul disp. art.114 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC P. U. SA în care se precizează : „La aplicarea efectivă a reducerii de personal, după reducerea posturilor vacante de natura celor desfiinţate, selectarea personalului care urmează să i se desfacă contractul de muncă, se va face cu consultarea sindicatului, având în vedere următoarea ordine la competenţa profesională egală ; a) contractele de muncă ale persoanelor care cumulează două sau mai multe funcţii şi a celor care cumulează pensia cu salariul….)”.

Prin contestaţia formulată, contestatorul însuşi menţionează că are statutul de pensionar, calitate dobândită în baza Ordonanţei nr.7/1998, cumulând astfel pensia cu salariul.

De asemenea, Sindicatul şi-a exprimat acordul cu privire la măsura luată, aspect ce rezultă din adresa nr.187/03.10.2009, necontestată de reclamant.

Necesitatea existenţei unei note de fundamentare ce ar fi stat la baza luării măsurii nu este o condiţie impusă de textul de lege, astfel că ea nu poate fi solicitată angajatorului în justificarea caracterului real, efectiv şi serios al desfiinţării locului de muncă, câtă vreme în cauză s-a dovedit cu organigrama şi ştatul de funcţii că s-a realizat o reducere de posturi de la 1343 la 1314.

Nu se poate reţine că reducerea activităţii a fost un pretext pentru înlăturarea reclamantului, acesta nefiind singurul salariat aflată în această situaţie, măsura vizând întregul compartiment, precum şi alte posturi chiar dacă vacante în acel moment dar inexistente în organigrama ulterioară.

Pe cale de consecinţă, Curtea găsind criticile întemeiate din această perspectivă, va admite recursul şi modificând în tot sentinţa, va respinge contestaţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul formulat de recurenta pârâtă SC P. U. SA C, cu sediul în C,(...), împotriva sentinţei civile nr.569/16.04.2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. N. U., domiciliat în C,(...), (...)(...) 5, .10, .42, judeţul C şi cu domiciliul procesual ales la cabinet av.E. D. şi E. E. – C, str. I.G.(...), nr.41, .1, .1, judeţul C.

Modifică în tot sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.10.2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond : A.D.; S.T.

Red.dec.Jud.M.(...)/19.11.2009

Tehnored.gref.RD/4ex/19.11.2009