• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 7281 din data 2009-12-10
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 7281

Şedinţa publică de la 10 E. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE -(...) (...)-Preşedinte Secţie

-(...) (...)-Vicepreşedinte Instanţă

-(...) (...)-E.- Judecător

Grefier E. N.

 

XXX

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta intimată (...) B. D. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1009/05.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata contestatoare T. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurenta intimată (...) B. D. SRL reprezentată de avocat H. M., a lipsit intimata contestatoare T. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii.

Avocat H. M. reprezentanta recurentei intimatei solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de concediere.

 

C U R T E A

 

Asupra recursului civil de faţă

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr(...), reclamanta T. N. a chemat în judecată pârâta (...) B. D. SRL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 435/19.02.2009 prin care s-a dispus concedierea sa potrivit art.61 lit.a raportat la art.264 al.1 lit.e Codul muncii, reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii, plata la zi a drepturilor salariale şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că începând cu data de 19 februarie 2009, au încetat raporturile sale de muncă cu intimata, ca urmare a emiterii deciziei contestate. S-a arătat că măsura disciplinară luată împotriva sa s-ar datora faptului că, în data de 9 şi 10.02.2009 a avut loc o grevă spontană la sediul societăţii şi ca urmare a acestui fapt, începând cu data de 13 februarie 2009, nu li s-a mai permis să lucreze.

S-a solicitat a se analiza gradul de gravitate al abaterii ce a fost reţinută în sarcina sa şi faţă de circumstanţele personale a solicitat analizarea posibilităţii de a i se aplica o altă sancţiune disciplinară.

In susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosar copia deciziei contestate.

In apărare, pârâta a formulat şi a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca fiind nelegală şi netemeinică şi menţinerea deciziei de concediere. S-a arătat că motivul concedierii l-a constituit numeroasele abateri disciplinare ale contestatoarei, care au culminat cu întreruperea lucrului şi violenţe exercitate asupra echipei manageriale, fapte petrecute la data de 9.02.2009. Prin această ultimă atitudine a influenţat şi comportamentul altor lucrătoare, situaţie care a determinat întreruperea fluxului tehnologic. Invocarea grevei s-a apreciat ca fiind nefundamentată, întrucât nici nu există sindicat şi de asemenea, O., întrucât un procent mic din lucrătoare au avut comportamentul descris mai sus.

S-a anexat la dosar copia contractului individual de muncă al reclamantei, fişa postului, adresa nr. 427/13.02.2009 prin care reclamanta era convocată a se prezenta la data de 19.02.2009 pentru efectuarea cercetării disciplinare, copia Regulamentului de ordine interioară, Referatul nr. 127/12.02.2009 şi procesul verbal nr.138/19.02.2009.

In şedinţa publică de la 5 iunie 2009 , reclamanta prin apărător a depus la dosar o precizare prin care a invocat motivul de nulitate absolută a deciziei contestate şi anume încălcarea dispoziţiilor art. 268 al.2 Codul muncii şi art. 267 al.2 şi 4 Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr.1009 de la 5 iunie 2009 T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i a admis contestaţia şi a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.435 de la 19 februarie 2009, emisă de intimata (...) B. D. SRL V M.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior concedierii.

A fost obligată intimata să plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu celelalte drepturi de care ar beneficiat aceasta începând cu data concedierii şi până la data reintegrării efective.

S-au acordat şi cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut că decizia contestată este afectată de nulitate, întrucât menţiuni referitoare la descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, la prevederile din Statutul de personal, Regulamentul intern sau CCM care au fost încălcate şi la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare cu ocazia cercetării prealabile disciplinare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs (...) B. D. SRL criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut că deşi cuprinsul deciziei de concediere nu este detaliat, se face trimitere la referatul de cercetare disciplinară, efectuat în prezenţa contestatoarei şi la care aceasta nu a formulat obiecţiuni.

Că, faţă de menţiunile trecute în decizia de concediere nu sunt incidente dispoziţiile art. 268 alin-.2 Codul muncii privitoare la sancţionarea nulităţii absolute.

Recursul este nefondat.

Aplicarea sancţiunilor disciplinare şi în mod special, încetarea raportului de muncă din voinţa unilaterală a angajatorului sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul în primul rând, de a-l informa corect şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care au dreptul să constate temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.

Ca atare, pentru a fi legală, decizia de sancţionare trebuie să cuprindă toate elementele enumerate în art. 268 Codul muncii, lipsa unuia dintre ele atrăgând nulitatea absolută a măsurii dispuse de angajator.

În raport de critica recurentei se impune precizarea că lipsa descrierii faptei pentru care a fost sancţionată salariata nu poate fi suplinită de existenţa ei în referatul de cercetare prealabilă, mai ales atunci când nu există dovadă că acest referat a fost comunicat odată cu decizia de sancţionare.

Precizarea prevederilor Statutului, Regulamentului de ordine interioară, CCM încălcate are relevanţă pentru ca instanţa să poată stabili şi verifica dacă fapta salariatei constituie abatere disciplinară şi dacă se încadrează printre obligaţiile (de a face sau a nu face) impuse acestuia.

Numai prin indicarea în decizia de sancţionare a motivelor pentru care s-au înlăturat apărările formulate de salariata învinuită se asigură în mod real şi efectiv dreptul ei la apărare.

Aşa fiind, în conformitate cu art. 312 Cod pr. civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge recursul declarat de recurenta intimată (...) B. D. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 1009/05.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata contestatoare T. N..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 E. 2009.

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)-E.

 

Grefier,

E. N.

 

 

08.01.2010

Red.jud.M.(...)

2 ex/AS

j.f. C.E.

G.S.

Toate spetele


Sus ↑