Cabinet avocat Dreptul muncii

(2560/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.4291/R

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) D. (...)

GREFIER - G. E.

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator E. F., împotriva sentinţei civile nr.761 din 02 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 26666./3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC U. SRL, având ca obiect -contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul contestator E. F., prin avocat H. D. E., cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică (...)/04.06.2009 ataşată la fila 9 dosar, intimata SC U. SRL, prin avocat E. S., cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică (...)/ 26.01.2006 ataşată la fila 10 dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Din oficiu, Curtea în temeiul art.302¹ şi art.306 Cod procedură civilă, pune în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, faţă de împrejurarea că în motivarea acestuia nu se exprimă critici sau nemulţumiri concrete în legătură cu sentinţa atacată.

Avocatul recurentului contestator E. F., lasă soluţia la aprecierea instanţei cu privire la excepţia nulităţii recursului.

Avocatul intimatei SC U. SRL, solicită admiterea excepţiei şi constatarea nulităţii recursului.

Curtea reţine cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

CURTEA,

Constată că prin sentinţa civilă nr.761/2.02.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins contestaţia formulată de contestatorul E. F., in contradictoriu cu intimata SC U. SRL, ca neintemeiată; s-a luat act ca intimata nu solicita plata cheltuielilor de judecata.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.1386/20.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a admis contestaţia, s-a constatat nulitatea deciziei şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor.

Sentinţa a fost desfiinţată prin decizia nr.3019R/29.08.2008 a Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I Secţia a VII - a, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se că în mod greşit s-a constatat nulitatea deciziei ca urmare a nelegalităţii efectuării cercetării disciplinare prealabile, aceasta fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor art.267 din c o d u l m u n c i i, reclamantul fiind convocat în scris la cercetarea disciplinară, sub semnătură, la domiciliul său.

Pe rolul tribunalului cauza a fost reînregistrată la data de 23.09.2008.

În rejudecare, instanţa a reţinut că prin decizia nr.34/27.06.2007 intimata a dispus concedierea reclamantului, în baza art.61 lit. a din c o d u l m u n c i i.

Articolul 263 alin.1 din c o d u l m u n c i i instituie dreptul angajatorului de a aplica sancţiuni disciplinare salariaţilor săi în cazul în care aceştia au săvârşit abateri disciplinare. Decizia de sancţionare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispoziţiilor art. 263 - 268 c o d u l m u n c i i.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nulitatea măsurii concedierii pentru neîndeplinirea condiţiilor legale referitoare la cercetarea disciplinară, aceasta a făcut obiectul analizei cu prilejul primei judecăţi în fond şi judecăţii recursului, instanţa recurs stabilind că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

S-a reţinut în decizia de sancţionare că salariatul se face vinovat de faptul că a absentat nemotivat în perioada 24.05.2007 - 27.06.2007.

Reclamantul nu a contestat că a absentat de la serviciu în perioada menţionată, însă a considerat că măsura concedierii este lovită de nulitate întrucât s-au încălcat dispoziţiile legale referitoare la interdicţia concedierii pe perioada efectuării concediului legal de odihnă.

Această critică a fost reţinută ca neîntemeiată, deoarece chiar dacă reclamantul a solicitat angajatorului prin cererea nr.171/23.05.2007 aprobarea concediului de odihnă începând cu data de 24.05.2007, cererea nu poartă nici o menţiune din care să rezulte că a fost aprobată de intimată, potrivit art.143 din c o d u l m u n c i i şi în consecinţă nu se afla în perioada concediului de odihnă la data când a avut loc concedierea sa.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul-contestator E. F., recurs neîntemeiat în drept, considerând sentinţa pronunţată de instanţa de fond netemeinică.

Apreciază recurentul că măsura dispusa, încalcă dispoziţiile legale cu privire la concediere, aşa cum sunt prevăzute de c o d u l m u n c i i.

S-a invocat ca temei pentru desfacerea contractului său de munca, art. 61, lit. a, din c o d u l m u n c i i, fără a tine cont de faptul ca măsura luată ,încalcă disp. art. 6, aliniat 1 şi 2, coroborat cu art. 263 si 267, din aceeaşi lege.

În speţa ar fi trebuit ca înainte de toate sa fie efectuata o cercetare disciplinara, în funcţie de care sa se dispuna măsura ce se impunea, in caz contrar aceasta este lovita de nulitate.

Măsura dispusă de intimată încalcă dispoziţiile art 60, alin 1, lit.i,CM, privitor la interdicţia concedierii pe durata efectuării concediului legal de odihna prevăzut de art. 139 si urm. din c o d u l m u n c i i, având in vedere că, cererea de concediu de odihna este înregistrata sub nr.171 din 23.05.2007 la secretariatul societăţii, fiind comunicata conducerii acesteia.

În cauză nu s-au depus dovezi noi.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de C din oficiu, astfel cum a fost reţinută în practicaua deciziei, Curtea constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, iar recursul formulat va fi constatat ca fiind nul pentru următoarele motive:

Astfel, Curtea reţine că prin cererea de recurs formulată recurentul nu invocă nicio critică la adresa sentinţei recurate.

În fapt recurentul reia criticile asupra măsurii de concediere, deja expuse la instanţa de fond , insistând asupra nulităţii măsurii disciplinare, nearătând în ce constă nelegalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond împotriva căreia a formulat prezentul recurs.

Recurentul nu a invocat în motivarea recursului nici un motiv din cele prevăzute de art. 304 pct.1-9 C. proc. Civ., precum şi nici un motiv de fapt ce ar fi putut fi încadrat în dispoziţiile art. 304¹ C. proc. Civ.

Curtea reţine că potrivit art.302¹ alin. (1) lit. c) din C o d u l d e procedură civilă, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii următoarele menţiuni: motivele de nelegalitatea pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

De asemenea, potrivit art. 306 C. proc. Civ., stabileşte că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin.(2).”

Prin urmare, Curtea reţine că recursul formulat nu se încadrează în dispoziţiile legale citate mai sus, astfel că urmează să fie constatat ca fiind nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator E. F. împotriva sentinţei civile nr.761/2.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC U. SRL.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. B. F. M. V. M. D. E.

GREFIER

G. E.

Red.: P.A.

Dact.: Z.G.

2 ex.

8.07.2009

Jud.fond: C.G.D.

D.F.