Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 467

Şedinţa publică de la 11 Iulie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de S.C." M. E. " S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.449 din 19.03.3008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimată fiind E. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat E. H. pentru intimata E. E., lipsă fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen.

Avocat E. H. pentru intimata E. E. solicită să se facă adresă recurentei pentru ca aceasta să comunice fişa de pontaj pe luna octombrie 2007. Arată că solicită acest lucru deoarece recurenta a invocat că clienta sa a fost şi la serviciu pe perioada când aceasta a fost în concediu medical.

Instanţa, având în vedere că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă sarcina probei revine angajatorului şi că în civil sarcina probei revine celui care invocă un anumit aspect, respinge cererea de a se efectua adresă recurentei pentru solicitarea de relaţii. Lasă cauza la ordine pentru a se pune concluzii pe fondul cererii de recurs.

La a doua strigare a cauzei se prezintă avocat E. H. pentru intimata E. E., lipsă fiind părţile.

Avocat E. H. pentru intimata E. E. artă că nu are de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat E. H. pentru intimata E. E. solicită respingerea recursul şi menţinerea hotărârii primei instanţe ca temeinică şi legală. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise şi chitanţa din 10.07.2008 în valoare de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.

Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de faţă.

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i, contestatoarea E. E. a chemat în judecată pe intimata S.C.”M. E.”S.R.L. solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea adresei nr.167/21.11.2007, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente lunii noiembrie 2007, a indemnizaţiei de concediu aferentă anului 2007, a indemnizaţiei de concediu medical pentru perioada 25.10.2007- 29.10.2007, a diferenţei de salariu lunar raportat la pregătirea profesională şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 13.04.2007 s-a angajat la societatea intimată pe funcţia de gestionar, depunând la dosarul personal diploma de bacalaureat şi certificatul de absolvire a unei şcoli postliceale. Înainte de începerea activităţii a negociat cu intimate ca salariul lunar să fie de 770 lei, urmând să semneze contractul de muncă.

Contestatoarea susţine că ulterior i s-a comunicat că a fost angajată potrivit normelor legale, fără a semna vreun contract. În luna septembrie 2007 reclamanta a solicitat o copie a contractului de muncă, ocazie cu care a constatat că semnătura de pe acest act nu îi aparţine, că salariul era de 440 lei, iar postul pe care a fost angajată era cel de muncitor necalificat.

S-a mai arătat că activitatea desfăşurată de reclamantă la punctul de lucru din I a fost cea de gestionar, în sensul că prelua telefonic şi personal comenzile de la clienţi, încasa sume de bani eliberând în acest sens facturile şi chitanţele fiscale necesare decontării.

Contestatoarea a mai susţinut că la data de 21.11.2007 a primit adresa nr.167/21.11.2007 prin care era înştiinţată că i se acordă un preaviz de 15 zile începând cu data de 14.11.2007 şi că programul de lucru va fi de 4 ore. Intimata i-a comunicat că i s-a acordat preaviz întrucât urmează să fie eliberată din funcţie ca urmare a restrângerii activităţii.Ulterior, contestatoarea susţine că nu i-a mai fost comunicată nici o decizie de concediere şi că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă.

S-a mai arătat că intimata nu i-a plătit indemnizaţia de concediu medical şi cea aferentă concediului de odihnă. La data de 10.12.2007 a primit decizia nr.173 prin care era anunţată că îi încetează contractul de muncă în temeiul disp.art.79 din Codul muncii, prin demisie, act pe care a refuzat să-l semneze.

Contestatoarea mai susţine că, urmare a refuzului de a-şi da demisia, intimata nu i-a mai achitat salariul aferent lunii noiembrie 2007.

În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.

Prin precizările la acţiune formulate la data de 05.03.2008, contestatoarea a susţinut că solicită şi anularea deciziei de concediere nr.175/18.12.2007 şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Contestatoarea susţine că adresa prin care i s-a acordat preavizul a fost emisă la data de 21.11.2007, iar decizia de concediere a fost emisă la 18.12.2007, încălcându-se astfel procedura de concediere prevăzută de lege.

La termenul de judecată din data de 20.02.2008, contestatoarea, prin apărător, a precizat că solicită compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007.

În şedinţa publică din data de 05.03.2008 contestatoarea a declarat că renunţă la judecata capetelor de cerere având ca obiect rectificarea carnetului de muncă şi obligarea intimatei la plata diferenţei de salariu lunar raportat la pregătirea profesională.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei întrucât încetarea contractului de muncă al contestatoarei s-a datorat restrângerii activităţii desfăşurate la punctele de lucru din I. Întrucât concedierea contestatoarei a intervenit pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, intimata a susţinut că nu era necesară efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Intimata a mai arătat că activitatea contestatoarei a început la data de 01.07.2007, iar părţile s-au înţeles asupra încadrării pe postul de muncitor necalificat şi a unui salariu de 440 lei. De altfel, se arată că reclamanta nu a avut nici o obiecţiune în momentul achitării salariului pe lunile iulie-septembrie 2007.

Referitor la plata zilelor de concediu medical, intimata a susţinut că certificatul de concediu medical nu a fost depus la societate. În ceea ce priveşte plata salariului aferent lunii noiembrie şi a indemnizaţiei de concediu de odihnă, intimata a precizat că este de acord cu aceste cereri.

Intimata a depus la dosar înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr.449/19.03.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i s-a admis în parte contestaţia formulată de E. E., s-a anulat decizia de concediere nr.175/09.12.2007 emisă de angajator, societatea intimată fiind obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2007, drepturile băneşti reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei 25.10.2007-29.10.2007 şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea formulată de contestatoare având ca obiect anularea adresei nr.167/21.11.2007 şi s-a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cererilor de rectificare a carnetului de muncă şi de obligare a intimatei la plata diferenţei de salariu lunar raportat la pregătirea profesională.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatoarea E. E. a fost salariata intimatei S.C.”M. E.” S.R.L. pe postul de muncitor necalificat, conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B sub nr.(...)/28.06.2007.

Prin decizia nr.179/09.12.2007 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 04.12.2007, în temeiul disp.art.65 din Codul muncii. Prin această decizie s-a reţinut că desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestatoare se datorează dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau reorganizării activităţii, precum şi faptul că angajatorul nu are posibilitatea de a-i oferi salariatului un alt loc de muncă.

S-a mai reţinut că intimata, căreia îi revenea sarcina probei potrivit disp.art.287 Codul muncii, nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestatoare. Astfel, prima instanţă a reţinut că intimata nu a depus la dosar organigrame sau state de funcţii anterioare şi ulterioare concedierii din cuprinsul cărora să rezulte faptul că postul ocupat de contestatoare a fost desfiinţat efectiv, astfel încât decizia de concediere contestată în cauză apare ca fiind nelegală.

De asemenea, s-a mai reţinut că intimata nu a dovedit în cauză în mod legal plata drepturilor salariale cuvenite contestatoarei pe luna noiembrie 2007 şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă pe perioada 25.10-29.10.2007.

S-a mai reţinut că, potrivit disp.art.139 şi 141 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptăţită şi la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2007.

Cât priveşte cererea de anulare a adresei nr.167/21.11.2007, prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată, întrucât prin acest act contestatoarea a fost doar înştiinţată asupra termenului de preaviz, neintervenind astfel modificarea sau încetarea contractului de muncă.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs S.C.”M. E.”S.R.L., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Intimatul mai susţine că, deşi contestatoarea a formulat cererea de anulare a deciziei de concediere cu mult după prima zi de înfăţişare, motivând-o doar sub aspectul datelor la care a fost emisă adresa de preaviz, respectiv decizia de concediere, instanţa de fond a admis cererea pe alte considerente, fără a ţine cont de înscrisurile depuse de către angajator care dovedeau faptul că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă.

În ceea ce priveşte plata salariului pe luna noiembrie 2007 şi a drepturilor băneşti cuvenite pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 2007, recurenta susţine că a fost de acord cu plata acestora , însă contestatoarea nu s-a prezentat la societate pentru ridicarea acestor sume de bani.

S-a mai invocat că indemnizaţia de concediu medical solicitată în cauză de către reclamantă nu a fost achitată întrucât aceasta nu a prezentat la societate certificatul de concediu medical, cu încălcarea disp.art.36 alin.1 şi 2 din O.U.G. nr.158/2005. Mai mult, se arată că reclamanta s-a prezentat la serviciu în zilele pentru care i s-a acordat concediu pentru incapacitate temporară de muncă, primind salariul cuvenit pentru acestea.

Recurenta depune la dosar înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, intimata E. E. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Analizând recursul formulat de S.C.”M. E.” S.R.L., prin prisma disp.art.304¹Cod.proc.civ., se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Se reţine că reclamanta E. E. şi-a precizat acţiunea formulată la prima zi de înfăţişare, respectiv la termenul de judecată din data de 06.02.2008, solicitând prin această cerere şi anularea deciziei de concediere nr.175/18.12.2007, astfel încât în mod corect prima instanţă a soluţionat şi acest capăt de cerere cu care a fost investită în mod legal.

Fiind investită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii luate de către angajator, instanţa nu este ţinută a analiza doar motivele invocate de către contestatoare prin cererea formulată, ci analizează respectarea întregii proceduri de concediere, fiind astfel nefondat motivul de recurs invocat de către societate privind reţinerea de către tribunal a altor considerente pentru anularea deciziei de concediere contestate în cauză.

Se mai reţine că în mod corect prima instanţă a constatat nelegalitatea concedierii, în temeiul disp. art. 76 din Codul muncii, având în vedere că, pentru protecţia drepturilor salariaţilor, motivele de concediere sunt strict reglementate de lege, astfel că, în speţă, încetarea raporturilor de muncă în temeiul disp.art.65 alin.1 Codul muncii, putea interveni doar în situaţia desfiinţării efective şi pentru cauze reale şi serioase a locului de muncă al contestatoarei.

Sarcina probei legalităţii şi temeiniciei concedierii revenea, potrivit disp.art.287 Codul muncii, angajatorului, astfel încât recurenta, care nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens, nu poate invoca în cauză nici necunoaşterea legii, nici distanţa prea mare între sediul său şi cel al instanţei.

Se mai reţine că, recurenta nu a făcut în mod legal, potrivit disp.art.163 Codul muncii, dovada plăţii drepturilor salariale cuvenite pentru luna noiembrie 2007 şi a compensării în bani a concediului de odihnă aferent anului 2007, deşi recunoaşte că datorează aceste sume de bani, astfel că în mod corect prima instanţă a admis aceste capete de cerere.

În ceea ce priveşte indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cuvenită pentru perioada 25.10.2007-29.10.2007,în baza certificatului de concediu medical seria (...) nr.(...) se reţine că, potrivit disp.art.2 din O.U.G. nr.158/2005, contestatoarea este îndreptăţită la plata acestor drepturi de asigurări sociale de sănătate, angajatorul neprobând în cauză faptul că nu ar fi fost încunoştinţat cu privire la existenţa acestui act.

De asemenea, desfăşurătoarele apelurilor telefonice depuse la dosar în recurs nu pot substitui dovezile privind evidenţa timpului lucrat care cad în sarcina angajatorului, potrivit disp.art.116 şi 287 din Codul muncii. Mai mult, acestea nu fac în nici un mod dovada prezenţei contestatoarei la locul de muncă în zilele pentru care aceasta a beneficiat de concediu pentru incapacitate de muncă. Cum recurenta nu a depus la dosar nici la judecata fondului cauzei, nici în recurs, pontajele şi statele de plată pentru luna octombrie 2007, nu poate fi verificată nici susţinerea acesteia privind plata salariului intimatei pentru zilele în care a beneficiat de concediu medical.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Codul muncii, urmează să se respingă recursul formulat de S.C.”M. E.”S.R.L. şi să se menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.

În temeiul disp.art.274 Codul muncii, recurenta, aflată în culpă procesuală, urmează să plătească intimatei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de intimata S.C.”M. E.” S.R.L.B împotriva sentinţei civile nr.449 din 19.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta să plătească reclamantei-intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 11.07.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

N.C.M. C.M. G.P. GREFIER,

I.P.

Red./Tehnored.: C.M;

2 ex.- 20.08.2008;

Jud.fond- T r i b u n a l u l I a ş i- D. F. D.;

- N. T..