• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 637/R-CM din data 2008-10-22
Pronuntata de Curtea de Apel Pitesti

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA NR. 637/R-CM

Şedinţa publică din 22 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)-E.

Grefier : H. E.

 

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatoarea O. B., împotriva sentinţei civile nr.529/CM din 09 iunie 2008,pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns procurator E. N. pentru recurenta-contestatoare O. B. şi consilier juridic I. B. pentru intimatul Ministerul Apărării-Unitatea Militară 02490 B, în baza delegaţiei depuse la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Curtea constată că nu sunt cereri de formulat şi acordă cuvântul pe recurs.

E. N. în calitate de procurator al recurentei-contestatoare, precizează că potrivit dispoziţiilor art.74 raportat la art.76 Codul muncii a invocat nulitatea deciziei de concediere nu cuprinde motivele de fapt şi drept potrivit dispoziţiilor art.62 Codul muncii.

Susţine că decizia de concediere este nemotivată motiv ce atrage nulitatea acesteia şi că ordinul invocat de intimat nu este depus la dosar.

La data de 13.02.2008 instanţa a solicitat să se depună actele ce au stat la baza reorganizării şi organigrama dinainte şi după U. postului.

În susţinerea motivelor de recurs, precizează că desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă, fiind transformat din civil în militar, motiv ce a determinat instanţa de fond să aprecieze caracterul neîntemeiat al contestaţiei.

De asemenea, arată că ultima angajare a unui referent a avut loc în iunie 2007 şi o lună mai târziu a fost necesară eliminarea acestuia.

Solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei nr.529/CM/09.06.2008, iar pe fond reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior şi obligarea la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariată de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefundat.

Precizează că nu postul deţinut de recurentă a fost transformat ci unul din cele unsprezece posturi.

Cu privire la ordinul invocat, susţine că este secret de serviciu, precizând că a fost depus un extras din acesta.

 

C U R T E A

 

Deliberând, asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 decembrie 2007, petenta O. B. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr.K 12153 din 15 noiembrie 2007, emisă de Ministerul Apărării – Unitatea Militară 02490, prin care s-a dispus concedierea acesteia în temeiul art.65 alin.1 coroborat cu art.73 alin.1 Codul muncii, solicitând anularea deciziei, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintegrării pe postul deţinut anterior şi obligarea intimatului la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariată de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că postul ocupat de contestatoare nu a fost desfiinţat efectiv, iar concedierea nu a avut o cauză reală şi serioasă, fiind dispusă în mod discriminatoriu.

Practic, reorganizarea activităţii Centrului Intermediar de Arhive Piteşti s-a făcut cu reducerea unui singur post civil şi U. într-unul militar, pe statul de funcţiuni rămânând acelaşi număr de posturi.

Aşa-zisa testare nu a avut transparenţa necesară unui adevărat concurs, ştiindu-se de la început cine va fi eliminat.

Contestatoarea a mai susţinut că postul acesteia nu a fost desfiinţat efectiv, ci a fost transformat în subofiţer. Desfiinţarea acestuia nu a avut o cauză reală şi serioasă, fiind de fapt dorinţa comandantului de a aduce o altă persoană pe acel post.

În termen legal intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de concediere pentru următoarele motive:

În data de 7 august 2007, şeful UM 02490 „S” Piteşti a solicitat prin raportul cu nr.4945/07.08.2007 analizarea suplimentării statului de organizare al unităţii cu o funcţie de subofiţer prin U. unei funcţii de referent.

Motivul acestei solicitări a avut ca argument faptul că arhiva depozitată într-unul din pavilioanele centrului este gestionată de un singur subofiţer, deşi cantitatea este foarte mare şi foarte greu de gestionat de o singură persoană, iar prin crearea unui alt post de subofiţer suprafaţa de gestionat urma să fie repartizată la doi subofiţeri.

Urmare acestei solicitări, în baza Dispoziţiei Statului N. General nr.G2/S 2028 din 10 octombrie 2007, începând cu data de 15 noiembrie 2007, în statul de organizare al Statului N. al Forţelor U. s-a inserat funcţia de „subofiţer de stat N.” şi s-a radiat o funcţie de „referent” – personal civil.

Astfel, datorită faptului că din cele 11 posturi de referent urma a fi desfiinţat unul, s-a impus organizarea unui test de verificare a personalului civil încadrat pe aceste funcţii.

Testul de verificare a avut loc în data de 9 noiembrie 2007 şi a cuprins două probe: o probă scrisă şi o probă practică.

Subiectele (în trei variante) au fost întocmite de membrii comisiei numite în acest sens şi consemnată în P. 220/09.11.2007 (UM 02490 „S” Piteşti), având ca bază aprobarea Şefului Statului N. al Forţelor U. pe adresa K 1161/2007 a UM 02490 „G”B.

În urma susţinerii testului de verificare contestatoarea a fost declarată „respins”, întrucât a obţinut nota cea mai mică, respectiv 1,96 aşa cum rezultă din procesul verbal nr.7238/09.11.2007.

Deşi O. B. a contestat rezultatul obţinut la testare, motivând că rezultatele obţinute la lucrarea teoretică şi practică sunt sub evaluarea făcută în urma susţinerii probei, solicitând recorectarea lucrării scrise şi reanalizarea probei practice, Comisia întrunită pentru rezolvarea contestaţiei a hotărât menţinerea notei obţinute iniţial la testul de verificare.

Prin sentinţa civilă nr.529/CM din 9 iunie 2008, T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia civilă a respins contestaţia, reţinând următoarele:

Contestatoarea O. B. a desfăşurat activitate în cadrul Ministerului Apărării Naţionale în funcţia de referent din data de 10 august 1998, potrivit contractului individual de muncă încheiat între părţi.

Prin decizia nr.L./15 noiembrie 2007, intimatul a dispus concedierea acesteia în baza art.65 Codul muncii, din motive care nu ţin de persoana salariatului.

 

 

Motivul care a determinat luarea acestei măsuri a fost reorganizarea activităţii Centrului Intermediar de Arhive Piteşti, anexă la S.M.F.T., prin U. unui post de referent - personal civil într-un post de subofiţer de stat N..

Din cele 11 persoane care ocupau posturile de referent s-a decis desfacerea contractului individual de muncă al contestatoarei, deoarece la testarea din 9 noiembrie 2007 aceasta a obţinut nota cea mai mică. Astfel, postul ce urma a fi transformat a fost al contestatoarei.

Contestatoarea nu a putut fi păstrată pe postul transformat, acela de subofiţer de stat N., întrucât nu avea pregătirea necesară pentru această funcţie.

Potrivit răspunsului dat de intimat la întrebarea nr.6 din interogatoriul luat de către contestatoare, postul nou creat – de subofiţer – nu este ocupat, dosarele subofiţerilor – candidaţi pentru ocuparea acestuia – aflându-se la comisia de selecţie.

Deşi organigrama posturilor înainte şi după restructurare nu a fost depusă la dosar, aceasta având caracter secret fiind document clasificat potrivit art.69 alin.3 şi 4 din H.G. nr.585/2002 pentru aprobarea T. naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, cu modificările şi completările ulterioare, a fost prezentată instanţei de judecată la termenul din 9 aprilie 2008.

Potrivit acesteia, la Unitatea Militară 02490 din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, din 11 posturi de referent figurează după data de 15 noiembrie 2007 (data concedierii contestatoarei) un număr de 10 posturi referent şi două de subofiţer, în loc de unul cum era prevăzut anterior concedierii.

În consecinţă, s-a reţinut că intimatul nu a încălcat dispoziţiile art.65 Codul muncii, prin emiterea deciziei nr.K 12153/15.11.2007, în ceea ce o priveşte pe contestatoare, precum şi faptul că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, nefiind încălcate dispoziţiile legale în materie.

S-a mai reţinut că intimatul a respectat şi obligaţia impusă de art.701 Codul muncii, în sensul că s-a verificat existenţa locurilor de muncă vacante pentru pregătirea profesională a contestatoarei, însă potrivit adreselor de la filele 36 şi 37 nu există funcţii disponibile de personal civil în statul de organizare.

De asemenea, a fost emisă o notificare şi către Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă a Sectorului 6 B cu situaţia contestatoarei pentru a fi preluată în baza de date în vederea ocupării unui loc de muncă.

Faţă de aceste considerente, în baza dispoziţiilor art.65 Codul muncii contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

 

Împotriva sentinţei civile nr.529/CM/9 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia civilă a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea O. B. care a criticat hotărârea atacată, în esenţă, pentru următoarele motive:

- prima instanţă nu a anulat decizia de concediere nr.K 12153 din 15.11.2007 emisă de Ministerul Apărării – Unitatea Militară 02490, deşi aceasta era lovită de nulitate, întrucât nu conţine motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu nemotivarea dispoziţiei, în cauză fiind incidente prevederile art.74 raportat la art.76 din Codul muncii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că organigrama unităţii militare înaintea concedierii contestatoarei nu a fost depusă la dosar, ci doar arătată completului de judecată la termenul din 30 aprilie 2008.

- instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile art.65 din Codul muncii, deşi postul contestatoarei s-a transformat dintr-un post de referent (civil) într-un post de subofiţer.

S-a arătat că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei nu a avut o cauză reală şi serioasă şi că a fost dispusă în mod discriminatoriu, în realitate neavând loc o reorganizare a unităţii militare, având în vedere că postul de referent al petentei a fost transformat într-un post de subofiţer.

De asemenea s-a precizat că la Centrul Intermediar de Arhive Piteşti este nevoie de suplimentarea posturilor, aşa cum rezultă şi din adresa nr.4945 din 07.08.2007, aflată la dosarul cauzei.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond admiterea contestaţiei şi reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariată de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Contestatoarea a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, în caz de nereprezentare în faţa instanţei de recurs.

Analizând sentinţa civilă atacată în raport de criticile formulate şi din ansamblul probelor administrate în cauză, Curtea constată următoarele:

Primul motiv de recurs este nefondat, deoarece lecturând decizia de concediere nr.K 12153 din 15.11.2007 emisă de Ministerul Apărării – Unitatea Militară 02490, aflată la filele 35-36 dosar fond, Curtea constată că aceasta este motivată în fapt şi în drept, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art.74 raportat la art.76 din Codul muncii.

Astfel, nu se poate reţine susţinerea contestatoarei că decizia de concediere este nemotivată.

Al doilea motiv de recurs este fondat, întrucât Curtea constată că prin decizia de concediere nr.K 12153 din 15.11.2007 emisă de Ministerul Apărării – Unitatea Militară 02490 au fost încălcate dispoziţiile art.65 din Codul muncii.

Din probele de la dosar rezultă că postul de referent (civil) deţinut de contestatoare până la concediere s-a transformat într-unul de subofiţer –personal militar.

Conform art.65 alin.1 din Codul muncii se poate disponibiliza un salariat pentru considerente care nu ţin de persoana acestuia din unul sau mai multe motive, iar potrivit alin.2 din acelaşi articol, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Nu se poate justifica desfiinţarea locului de muncă şi nu poate fi justificată concedierea salariatului dacă angajatorul nu desfiinţează efectiv postul, sau dacă acesta încadrează ulterior un alt salariat pentru a ocupa un post similar, este înlocuit fostul angajat de către o altă persoană.

Or, în speţă Curtea constată că nu a avut loc o desfiinţare totală a postului de referent deţinut de contestatoare, ci acesta a fost transformat dintr-un post civil într-un post de subofiţer militar, ceea ce echivalează cu încălcarea prevederilor art.65 alin.2 din Codul muncii, întrucât disponibilizarea petentei nu a avut o cauză reală şi serioasă, nefiind efectivă.

În speţă, rezultă că la Unitatea Militară nr.02490 B nu a avut loc o reorganizare şi o restrângere reală impusă de nevoile unităţii, ci doar o transformare a postului deţinut de petentă într-un post pentru un subofiţer militar.

Curtea nu poate lua în considerare decât suprimarea sau desfiinţarea postului când este vorba de aplicarea art.65 din Codul muncii, nu şi schimbarea denumirii sau U. acestuia.

Desfacerea contractului individual de muncă al unei persoane urmată de încadrarea alteia este inadmisibilă şi în astfel de cazuri reorganizarea nu este reală. Ea nu mai este reală nici atunci când numărul de posturi rămâne acelaşi după concedierea salariatului, iar atribuţiile fostului angajat sunt preluate de noul angajat chiar dacă acesta este militar şi nu civil.

Rezultă că în speţă decizia de disponibilizare a contestatoarei este nelegală, deoarece aşa cum s-a menţionat şi mai sus în considerente, precum şi din coroborarea probelor de la dosar, Curtea constată că în cauză nu a avut loc o desfiinţare (suprimare) a postului deţinut de petentă, ci o transformare a acestuia, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea caracterului efectiv şi real impus de art.65 din Codul muncii. U. unui post nu este sinonimă cu disponibilizarea, deoarece în speţa de faţă acesta rămâne efectiv în vigoare şi este ocupat de o altă persoană, chiar dacă aceasta ocupă funcţia de subofiţer.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză tribunalul a încălcat dispoziţiile art.65 din Codul muncii şi a pronunţat o hotărâre nelegală pentru motivele sus-citate, în speţă fiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În concluzie, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de petenta O. B. împotriva sentinţei civile nr.529/CM din 9 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia civilă şi se va modifica această hotărâre în sensul că se va admite contestaţia şi se va dispune anularea deciziei de concediere nr.K 12153 emisă la data de 15.11.2007 de Ministerul Apărării - Unitatea Militară 02490 B, repunerea în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatoarei pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea intimatului Ministerul Apărării - Unitatea Militară 02490 B la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data disponibilizării şi până la integrarea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea O. B., domiciliată în Piteşti,(...), (...) .C, etaj 4, .19, judeţ A, împotriva sentinţei civile nr.529/CM din 9 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia civilă, intimat fiind MINISTERUL APĂRĂRII - UNITATEA MILITARA 02490 B, cu sediul în B,(...)-11, sector 6.

Modifică sentinţa civilă nr.529/CM din 9 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia civilă, în sensul că admite contestaţia şi dispune anularea deciziei de concediere nr.K 12153 emisă la data de 15.11.2007 de Ministerul Apărării - Unitatea Militară 02490 B, repunerea în situaţia anterioară, în sensul reintegrării contestatoarei O. B. pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea intimatului Ministerul Apărării - Unitatea Militară 02490 B la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data disponibilizării şi până la integrarea efectivă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 octombrie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

 

F.R., D.R., V.Ş.B.,

 

Grefier,

 

Red.D.R.

Tehnored.V.S./Ex.4/11.11.2008./Jud.fond: N.D../M.E..

Toate spetele


Sus ↑