Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 342/R/2009

Şedinţa publică din 17 februarie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTORI : (...) (...)

(...) D. (...)

GREFIER : D. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul J. E. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 44 din 12 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j, pronunţată în dosarul nr(...), privind şi pe pârâta UNIVERSITATEA TEHNICA, având ca obiect litigiu de muncă - ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent J. E. şi reprezentanta pârâtei intimate Universitatea Tehnică C, consilier juridic B. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate şi este scutit de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 17 februarie 2009 s-a încuviinţat cererea de abţinere formulată de către domnii judecători M. E. şi T. E., membri ai completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanenţă, doamnele judecătoare M. Ş. şi D. N. E., în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C. S. M nr. 387/2005.

Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantului recurent.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea ordonanţei preşedinţiale atacate în sensul admiterii acţiunii în formularea iniţială, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că a invocat excepţia tardivităţii cererii de recurs potrivit art. 582 C.pr.civ., având în vedere că cererea de recurs a fost semnată în data de 3 februarie 2009, iar ordonanţa preşedinţială s-a pronunţat cu citarea părţilor la data de 12 ianuarie 2009, termenul de recurs fiind 5 zile de la pronunţare, astfel că recursul este tardiv introdus peste termenul de 5 zile de la pronunţarea ordonanţei preşedinţiale.

Reclamantul recurent J. E. arată că el consideră că nu se poate discuta această excepţie a tardivităţii recursului întrucât a trimis recursul prin poştă.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca inadmisibil întrucât potrivit art. 75 din Codul muncii decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nu se suspendă. De asemenea, arată că pe rolul T r i b u n a l u l u i C l u j se află o contestaţie depusă de reclamantul recurent împotriva deciziei de concediere, aceasta nu s-a soluţionat, nefiind o soluţie definitivă şi irevocabilă, conform prevederilor C o d u l u i m u n c i i produce efecte de la data concedierii, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin ordonanţa preşedinţială nr.44 din 12 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul J. E. în contradictoriu cu pârâta universitatea Tehnică C.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin cererea din 22.12.2008, reclamantul J. E. a solicitat emiterea unei ordonante presedintiale prin care pârâta Universitatea Tehnică C-N să dispună reintegrarea sa imediată în functia de profesor universitar pe care o avea anterior desfacerii disciplinare a contractului de muncă, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr(...) aflat pe rolul instantei, prin care a contestat măsura disciplinară.

Cererea a fost respinsă potrivit art.284 Codul muncii rap. la art. 581 Cod Procedură Civilă. Astfel, în materia dreptului muncii măsura concedierii poate fi dispusă pe considerente disciplinare conform art.264 alin.l lit.f . Impotriva acestei sanctiuni disciplinare se poate formula o contestatie prin care instanta de judecată să fie investită cu analizarea egalităţii si temeiniciei măsurii luate. Până la soluţionarea acestei contestaţii decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei către salariat în temeiul art. 75 din Codul muncii. Nu există nici o dispozitie legală care să permită suspendarea efectului executoriu al deciziei de concediere.

Or, prin cererea de ordonanţă presedinţială, reclamantul a urmărit tocmai suspendarea dispozitiei de concediere, pe durata soluţionării contestatiei cu privire la această măsură, ceea ce în materia de faţă este inadmisibil.

Cât priveşte drepturile de care reclamantul este afectat în perioada de la data concedierii până la data anulării concedierii in ipoteza in care aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, art. 78 din Codul muncii obligă instanta să dispună asupra despăgubirii materiale a angajatului. Dar acest lucru s-a dispus cu ocazia soluţionării fondului cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul J. E. solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţiale formulate.

În motivarea recursului sa arătat, în esenţă, că sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civilă.

Astfel, instanţa de fond nu a analizat condiţiile de admisibilitatea ale ordonanţei preşedinţiale, acestea fiind îndeplinite în cauză.

Măsura cerută este evident E., fiind solicitată reintegrarea reclamantului în muncă până la soluţionarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de muncă.

De asemenea, măsura cerută este urgentă , iar măsura ar fi destinată prevenirii unei pagube iminente şi ireparabile, fiind vorba de cariera unui om realizată în condiţii excepţionale, asupra căruia s-a luat o măsură care nu a fost niciodată cenzurată din punct de vedere al legalităţii actului de justiţie.

Instanţa de fond a introdus în mod eronat teza incompatibilităţii materiei dreptului muncii cu măsura ordonanţei preşedinţiale.

Această concluzie este însă greşită, din mai multe considerente expuse pe larg in motivarea recursului.

T., recurentul a arătat că nu există nici o prevedere legală care să specifice în mod explicit că măsura ordonanţei preşedinţiale ar fi în contradicţie cu materia dreptului muncii iar în cererea sa, solicitantul, mai bine decât reclamantul, indică faptul că motivele de concediere nu vorbesc despre pagube care să fi fost determinate de faptele incriminate care au stat la baza desfacerii contractului de muncă.

S-a mai arătat că, înainte de a invoca teza incompatibilităţii, instanţa a evitat să facă o analiză a cauzei de fond fără a intra în judecarea ei, potrivit doctrinei ordonanţei preşedinţiale. Instanţa nu a ţinut seama că în solicitarea sa, reclamantul precizează în mod explicit că nu i s-a permis să se apere, adică decizia de desfacere a contractului de muncă s-a făcut în condiţiile în care dreptul elementar de apărarea a fost încălcat întru totul.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea sa ca nefondată.

Analizând excepţiile invocate, precum şi motivele de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Cu privire la excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, se reţine că acesta a fost recursul a fost depus în termenul de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, iar motivarea acestuia s-a depus ulterior, după motivarea hotărârii, lucru de astfel firesc, în lipsa acesteia recurentul neavând posibilitatea de a-şi face apărările. Ca atare, faţă de aceste considerente, urmează a se respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de reclamantul J. E. invocate de pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ C.

În ceea ce priveşte recursul formulat, Curtea constată cp motivele invocate în sprijinul acestuia sunt nefondate.

În mod corect instanţa de fond a stabilit că nu există nici o dispoziţie legală care să permită suspendarea efectului executoriu al deciziei de concediere.

Este adevărat că nu există nici o normă care să interzică suspendarea, însă acest fapt se explică prin caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 75 din Codul muncii, care prevede în mod ferm şi neechivoc că decizia de concediere produce efecte de la data comunicării. Ca atare, ne este prevăzută nici o excepţie de la această regulă, excepţia şi nu lipsa acesteia trebuind a fi prevăzută în mod expres.

Pe de altă parte, în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile generale prevăzute de art. 581 C.pr.civilă invocat de recurent, condiţii ce trebuie a fi întrunite în mod cumulativ.

Or, în cauză nu este îndeplinită o condiţie esenţială, aceea a urgenţei, ce presupune preîntâmpinarea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. Or, în cazul anulării deciziei de concediere a recurentului, paguba pricinuită acestuia se va repara în întregime în cadrul litigiului de drept comun.

Afirmaţiile recurentului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare şi ilegalităţile comise de intimată nu sunt prin ele însele motive de admitere a unei ordonanţe preşedinţiale, urmând a fi avute în vedere în cadrul acţiunii de fond.

În consecinţă, faţă de cele expuse mai sus, Curtea reţine că Tribunalul a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C.pr.civilă, va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de reclamantul J. E. invocate de pârâta UNIVERSITATEA TEHNICĂ C.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul J. E. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 44 din 12 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 17 februarie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D. (...)

GREFIER

D. N.

Red.D.C.G./S.M.D.

2 ex./05.03.2009