Cabinet avocat Dreptul muncii

- conflict muncă -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE DREPTURI ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1426

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta S.C. B. SA S, cu sediul în municipiul S, Calea V. nr. 22, împotriva sentinţei nr. 1191 din 20 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – secţia civilă – în dosarul nr(...).

La apelul nominal au răspuns administratorul pârâtei-recurente, E. N. şi intimaţii T. E. Ş., E. O. şi J. J., ultimii doi asistaţi de avocat D. (...) N. R.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Administratorul pârâtei-recurente, E. N., a cerut admiterea recursului aşa cum a fost formulat. A arătat că pentru lipsa celor 33.000 m.c. oxigen le-a desfăcut contractul de muncă intimaţilor, sens în care a arătat că este în posesia unor acte şi a unui proces verbal de constatare a Gărzii Financiare şi că doreşte să le depună la dosar.

Avocat D. (...) N. R, pentru intimaţii E. O. şi J. J., s-a opus depunerii actelor.

Instanţa a respins proba cu înscrisuri a Gărzii Financiare care ar atesta existenţa lipsei oxigenului întrucât nu au legătură cu cauza de faţă în care se analizează legalitatea deciziilor de concediere şi constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Administratorul pârâtei-recurente E. N., a cerut admiterea recursului aşa cum a fost formulat. A arătat că la 01.10.2008 a devenit acţionarul majoritar al societăţii şi că în urma verificărilor contabile efectuate s-a constatat lipsa celor 33.000 mc oxigen – 4000 butelii – pe care intimaţii le-au vândut la negru. Faţă de această situaţie a constituit o comisie care a verificat şi a confirmat această lipsă. De asemenea, a mai arătat că art. 268 din Codul muncii nu dispune descrierea amănunţită a faptei.

Avocat D. (...) N. R, pentru intimaţii E. O. şi J. J., a cerut respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A arătat că în deciziile emise nu s-au descris deloc faptele de indisciplină, în ce ar consta abaterile, data la care s-au constatat faptele, dacă s-au încălcat alte norme imperative.

Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea comună înregistrată sub nr(...) la T r i b u n a l u l S u c e a v a contestatorii E. O., J. J. şi T. E. Ş. au solicitat anularea deciziilor de concediere nr. 422/14.01.20909, nr. 424/14.01.2009 şi nr. 423/14.01.2009 emise de intimata S.C. B. SA S, reintegrarea lor în funcţia avută anterior şi acordarea cuvenitelor despăgubiri salariale începând cu luna octombrie 2008 până la reintegrarea efectivă, sumele trebuind actualizate cu rata inflaţiei.

Contestatorii au invocat nulitatea deciziilor atacate pentru că acestea nu cuprind descrierea faptei, precizând că pentru luna octombrie 2008 au primit salarii diminuate cu 40 %, iar că ulterior nu au mai fost plătiţi. J. J. a susţinut, în plus, că decizia de concediere ce-l priveşte a fost emisă pe când se afla în incapacitate temporară de muncă, în perioada 05.01.2009 – 16.01.2009.

Societatea Comercială B. SA S a depus întâmpinare, în care a afirmat că a emis deciziile de concediere contestate în condiţii de deplină respectare a legii, sancţionând astfel abaterile repetate săvârşite de contestatori, care au cauzat societăţii un prejudiciu important prin lipsa din gestiune a unei cantităţi de oxigen de 32.779 m.c.

Prin sentinţa nr. 1191/20.05.2009 T r i b u n a l u l S u c e a v a – secţia civilă – a admis excepţia nulităţii absolute a deciziilor de concediere, încât admiţând contestaţia:

- a constatat nulitatea absolută a deciziilor de concediere nr. 422 din 14.01.2009, 424 din 14.01.2009 şi 423 din 14.01.2009 emise de intimată;

- a dispus reintegrarea contestatorilor în posturile deţinute anterior la societatea intimată;

- a obligat intimata la plata către contestatori a diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi cele efectiv încasate pentru munca prestată în luna octombrie 2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- a obligat intimata să plătească contestatorilor drepturile salariale aferente perioadei 1.11.2008 – 12.01.2009, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- a obligat intimata să plătească contestatorilor drepturile salariale şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorii dacă nu s-ar fi luat măsura disciplinară a desfacerii contractului de muncă pentru perioada 12.01.2009 şi până la data reintegrării în muncă, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- a obligat intimata să plătească fiecărui contestator câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că deciziile de concediere contestate nu conţin descrierea faptei care ar constitui abatere disciplinară, încât prin emiterea acestora s-a încălcat prevederea art. 268 al. 2 lit. a Codul muncii, sancţionată cu nulitatea absolută.

A apreciat prima instanţă că menţiunea din deciziile de concediere contestate potrivit căreia petenţii „ au creat un prejudiciu patrimonial semnificativ în gestiunea S.C. B. SA” fără a se arăta în concret perioada în care a fost creat acest prejudiciu şi modalitatea în care petenţii l-au creat nu satisface cerinţele imperative ale art. 268 alin. 2 lit. a din Codul muncii, are un caracter prea general, este superficială şi, în consecinţă, echivalează cu o nemotivare în fapt a deciziilor de concediere.

În asemenea sens s-au invocat Deciziile nr. 383/2005, nr. 58/2007, nr. 319/2007 şi nr. 654/2007 ale Curţii Constituţionale.

Pe cale de consecinţă, prima instanţă a făcut aplicarea art. 76, art. 78 Codul muncii, în principal raportat la perioada ulterioară celei de la care s-a procedat la desfacerea contractului individual de muncă, dar şi pentru perioada octombrie – decembrie invocată în plus de contestatori, pentru care intimata nu a fost în măsură să aducă probe că a achitat drepturile salariale cuvenite acestora.

A făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat recurs, în care a susţinut că art. 268 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/2003 nu prevede o descriere amănunţită a faptei care constituie abatere disciplinară, încât deciziile de concediere pe care le-a emis respectă acest text de lege.

Pe de altă parte, a invocat că soluţionarea capetelor de cerere accesorii s-a realizat fără respectarea principiului contradictorialităţii, rezolvarea dată fiind şi neîntemeiată în ce-i priveşte pe T. E. şi J. J., angajaţi între timp la altă firmă, respectiv raportat la E. O., devenit pensionar.

Recursul intimatei este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.

Astfel, în primul rând, Curtea reţine că prima instanţă şi-a întemeiat soluţia pe o interpretare corectă a dispoziţiilor art. 268 al. 2 lit. a Codul muncii, care, în acord cu deciziile Curţii Constituţionale menţionate în considerente, constată că menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a unei sancţiuni disciplinare au rolul de a-l informa corect şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, respectivele menţiuni fiind necesare pentru verificarea în justiţie a legalităţii şi temeiniciei măsurii luate.

Drept urmare, a înscrie în decizie că fapta contestatorilor constă în „ încălcarea obligaţiei de îndeplinire a atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu” echivalează, cu adevărat, cu neindicarea clară a faptei despre care se afirmă că ar constitui abatere disciplinară, atrăgând nulitatea absolută a actului de sancţionare.

Pe de altă parte, este neîntemeiată susţinerea recurentei în ce priveşte nerespectarea în cauză a principiului contradictorialităţii, câtă vreme toate cererile şi mijloacele de probă propuse de contestatori au fost cunoscute de intimată, care a avut posibilitatea reală de a-şi întocmi apărarea.

Cum celelalte susţineri din recurs ale intimatei nu au fost cu nimic dovedite,

Văzând şi dispoziţiile art. 274 în baza cărora recurentul va fi obligat să plătească intimaţilor J. J. şi E. O.e câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. SA S, împotriva sentinţei nr. 1191 din 20 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – secţia civilă – în dosarul nr(...).

Obligă recurentul să plătească intimaţilor J. J. şi E. O.e câte 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 12 noiembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. D.A.

Jud.fond O. M.

D. G.

Tehnored. H.L.

Ex. 2/09.12.2009