• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 1229/2009-R din data 2009-10-07
Pronuntata de Curtea de Apel Oradea

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L O R A D E A

- Secţia civilă mixtă -

completul II recurs

 

 

 

DECIZIA CIVILĂ NR.1229/2009-R

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2009

 

Preşedinte :

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- judecător

 

(...) (...)

- grefier

Pe rol fiind soluţionarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă E. (E.) E. F., domiciliată în S M,(...), .7, judeţul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC T. SRL, cu sediul în S M,(...)/A, judeţul S M, împotriva sentinţei civile nr. 371/D din 14 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e în dosar nr(...), având ca obiect: contestaţie împotriva deciziei de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se prezintă reprezentanta intimatei pârâte SC T. SRL-avocat P. N. T., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 74/28.09.2009 emisă de B a r o u l S a t u M a r e-Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecăţii, precum şi faptul că la dosarul cauzei a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 02.10.2009 întâmpinare din partea intimatei, după care:

Întrebată fiind, reprezentanta intimatei pârâte arată că nu mai are alte cereri, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de faţă.

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra prezentului recurs.

Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului promovat de partea adversă, menţinerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală şi temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În apărarea părţii intimate, reprezentanta acesteia arată că recurenta reclamantă nu precizează care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond, iar ipoteza hotărârii lipsite de temei legal, în opinia sa, nu poate fi reţinută.

Pe de altă parte, se mai arată că nu se poate reţine nici interpretarea greşită a probelor administrate în cauză.

 

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND;

 

Asupra recursului civil de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 371/D din 14 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta E. (E.) E. F., în contradictoriu cu pârâta SC ”T.” SRL, având ca obiect: anularea Deciziei de concediere nr.10/2009, obligarea pârâtei la plata a cel puţin unui salariu compensator, despăgubiri materiale şi morale, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Reclamanta a fost angajată în calitate de psiholog la societatea pârâtă, iar prin decizia de concediere individuală 10/2009 i s-a desfăcut contractul de muncă întemeiat pe reducerea solicitărilor către firma angajatoare în contextul crizei economice mondiale şi urmare a externalizării serviciilor de testare psihologică către un cabinet autorizat. La data concedierii reclamanta era gravidă, dar nu a adus la cunoştinţa firmei această situaţie, printr-un înscris însoţit de un act medical.

Pârâta a luat hotărârea externalizării serviciilor de testare psihologică către un cabinet autorizat şi desfiinţarea, începând din luna februarie 2009, a postului de psiholog, astfel cum rezultă din Hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 15 ianuarie 2009, depusă în probaţiune la fila 20. Ulterior, nu a angajat un alt psiholog pe postul reclamantei, precizând că N. S. a efectuat doar stagiu de practică pe lângă reclamantă şi nu urma să fie angajată în cadrul unităţii.

S-a mai reţinut că reducerea la o treime a solicitărilor de testare psihologică adresate pârâtei, în contextul crizei economice, rezultă din graficul întocmit de aceasta, iar externalizarea efectivă a serviciilor de testare, astfel cum a fost dispusă de conducere, este probată prin factura de la fila 30 emisă pentru plata serviciilor similare solicitate unui cabinet independent, instanţa reţinând aşadar că desfiinţarea postului a fost efectivă, având o cauză reală şi serioasă.

În drept, instanţa a apreciat că reclamanta nu a respectat prevederile art. 21 alin.1 lit.a combinat cu art.2 lit.c) din OUG 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă, astfel că pârâta, prin decizia contestată, nu a încălcat dispoziţiile art.60 alin.1 lit.c) Codul muncii.

De asemenea, desfiinţarea postului reclamantei întruneşte condiţiile legale reglementate prin art.65 alin.2 Codul muncii, decizia fiind legală şi temeinică.

Instanţa de fond a respins ca nefondată acţiunea în anularea deciziei de concediere şi, pe cale de consecinţă, a respins şi capetele de cerere privind plata de despăgubiri material şi morale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E. E. F., solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii cererii şi anulării deciziei de concediere nr. 10/2009 emisă de intimata pârâtă.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că instanţa de fond s-a aflat în eroare în privinţa susţinerii că nu s-au încălcat prevederile art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Subliniază în acest sens faptul că instanţa de fond a interpretat greşit probaţiunea administrată în cauză şi s-a aflat într-o gravă eroare în ceea ce priveşte susţinerea că desfiinţarea postului de psiholog întruneşte condiţiile legale reglementate de art. 65 alin. 2 Codul muncii, în ceea ce priveşte cauza reală şi serioasă, măsura neimpunându-se.

Mai subliniază că în urma discuţiei purtate între N. S. şi reprezentanţii pârâtei, rezultă că aceasta a fost intervievată în scopul angajării ca urmare a faptului că urma să plece în concediu de maternitate.

Arată recurenta că numita N. S. poate să confirme aceste aspecte.

Prin urmare învederează că pârâta cunoştea starea sa de graviditate anterior emiterii deciziei de concediere, încălcând astfel prevederile art. 60 alin. 1 lit. c din Codul muncii.

Mai arată că pârâta a susţinut în întâmpinare că va efectua plata unui salariu compensatoriu, potrivit prevederilor art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă, unic la nivel naţional pe anii 2007-2011, însă instanţa nu face nici o referire la acest aspect.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimata SC T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate instanţa constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin decizia nr. 10 din 19.01.2009, emisă de intimata pârâtă, a încetat în baza art. 65 al. 1 din Codul muncii, contractul individual de muncă al reclamantei recurente ca o consecinţă a externalizării serviciilor de testare psihologică către un cabinet psihologic autorizat, determinată de reducerea solicitărilor către societatea pârâtă în contextul crizei economice mondiale.

Susţinerile recurentei din motivele de recurs cum că măsura concedierii nu se justifică de existenţa unei cauze reale şi serioase nu poate fi primită în condiţiile în care pârâta a dovedit că măsura adoptată s-a datorat problemelor financiare cu care aceasta se confruntă, sens în care judicios prima instanţă a avut în vedere graficul testărilor psihologice din perioada ianuarie 2008 - februarie 2009, depus în probaţiune de către pârâtă, din care rezultă reducerea la o treime a solicitărilor de testare psihologică adresate acesteia.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentei cum că numita N. S. a fost intervievată de societatea intimată în scopul angajării acesteia, în faţa instanţei de fond nefiind administrată nici o probă în acest sens.

Împrejurarea că instanţa nu a procedat din oficiu la audierea în calitate de martor a acestei persoane, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii, sarcina probei revenindu-i potrivit dispoziţiilor art. 1169 Cod civil, celui care face o propunere sau afirmaţie înaintea judecăţii.

Este adevărat faptul că în conflictele de muncă sarcina probei îi revine angajatorului, potrivit dispoziţiilor art. 287 Codul muncii, însă în măsura în care aceasta reuşeşte să facă dovada legalităţii şi temeinicie măsurii luate, contestatorul trebuie să iasă din pasivitate şi să propună probe în apărarea sa.

Ori în cauza de faţă, reclamanta nu şi-a dovedit cu nici un mijloc de probă susţinerile, nesolicitând instanţiei de fond administrarea probei testimoniale cu martora N. S..

Tot în acelaşi sens recurenta nu a propus nici o dovadă din care să rezulte că pârâta cunoştea starea sa de graviditate anterior emiterii deciziei de concediere, aceasta nu a anunţat societatea şi nu a depus nici un document care să ateste această stare anterior concedierii sale, nefiind respectate astfel dispoziţiile art. 21 lin. 1 lit. a combinat cu art. 2 lit. c din OUG nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă.

Greşit apreciază prin urmare recurenta faptul că măsura concedierii sale nu a fost determinată de o cauză reală şi serioasă, criticile acesteia fiind astfel nefondate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea recurată.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la 1.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei sumă ce reprezintă onorar avocaţial.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă E. (E.) E. F., domiciliată în S M,(...), .7, judeţul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC T. SRL, cu sediul în S M,(...)/A, judeţul S M, împotriva sentinţei civile nr. 371/D din 14 aprilie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l S a t u M a r e, pe care o menţine în întregime.

Obligă partea recurentă E. E. F. să plătească părţii intimate SC T. SRL suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

 

 

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 7 octombrie 2009.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

judecător aflat în delegaţie

semnează preşedintele instanţei

G H.

 

 

 

 

 

 

 

 

  • judecători fond – Melita G.

H. T.

  • redactat decizie – judecător E. N. – 02.11.2009

  • dactilografiat grefier B. E. – 02.11.2009– 4 ex.

 

 

 

 

 

 

 

-comunicat 03.11.2009-2 ex.

-E. (E.) E. F., domiciliată în S M,(...), .7, judeţul S M

-SC T. SRL, cu sediul în S M,(...)/A, judeţul S M

 

 

Toate spetele


Sus ↑