• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 616 R din data 2009-05-25
Pronuntata de Curtea de Apel Galati

DOSAR NR(...)

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

DECIZIA CIVILĂ NR.626 R

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE (...) 2009

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

 

 

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea recursului declarat de recurentul-contestator U. I., domiciliat în G,(...), (...)ălina 2, .51, împotriva sentinţei civile nr.1417/10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata S.C."I.C.E.P.R.O.N.A.V" S.A., cu sediul în G,(...), având ca obiect drepturi băneşti.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25.05.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluţionarea cauzei la data de 28.05.2009.

 

 

C U R T E A:

 

Cererea de chemare în judecată.

 

La data de 3.09.2008 contestatorul U. I. a contestat decizia 212/1.09.2008 emisă de intimata J. SA G prin care s-a dispus începând cu data de 29.09.2008 încetarea contractului individual de muncă pe temeiul art.65 al.1 din Legea 53/2003 ca urmare a desfiinţării postului de cercetător senior.

A solicitat anularea deciziei 212/1.09.2008 şi reintegrarea pe postul deţinut cu plata tuturor drepturilor băneşti.

A solicitat obligarea unităţii pârâte la plata sumei de 35.000 lei daune morale.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că societatea în mod fals a invocat dificultăţi economice şi nejustificarea economică a tipului de lucrări specifice în care reclamantul l-a implicat dispunând pentru aceste motive desfiinţarea postului de cercetător senior.

Consideră reclamantul că tocmai cercetarea în domeniul proiectării la care contestatorul a contribuit prin activitatea sa ştiinţifică este componenta de bază a activităţii firmei.

Datorită relaţiilor personale stabilite cu instituţii de cercetare din alte ţări a asigurat societăţii începând cu anul 2005 pe o perioadă de 36 de luni un contract de cercetare care a adus un profit direct. De asemenea exista posibilitatea obţinerii şi a altor contracte de cercetare.

Consideră că în realitate a devenit o persoană incomodă pentru directorul general al societăţii şi o E. în susţinerea favoriţilor acestuia şi a promovării nepotismului.

Susţine că i s-a încălcat dreptul la demnitate în muncă şi i s-a adus un prejudiciu moral prin încălcarea prestigiului său, producându-i-se suferinţe psihice şi stres, motiv pentru care solicită obligarea angajatorului la plata de daune morale, în temeiul art. 269 alin. 1 din Codul muncii.

În susţinerea contestaţiei, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Întâmpinarea formulată de J.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii.

În motivare a arătat că art. 65 din Codul muncii prevede concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, respectiv încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Consideră că sunt îndeplinite aceste condiţii întrucât dificultăţile economice sunt reale, iar pierderile societăţii rezultă din bilanţul fiscal pe anul 2007. De asemenea în primele luni ale anului 2008 societatea a înregistrat pierderi.

O condiţie fundamentală pentru contractarea proiectelor de cercetare finanţate de la bugetul de stat este ca agentul economic să fi realizat profit în ultimul an fiscal. În condiţiile actuale societatea este în situaţia de a-i fi respinse proiectele pe criteriu financiar, iar menţinerea unui număr considerabil de cercetători nu se mai justifică, ca urmare a fost desfiinţat întreg compartimentul din care făcea parte contestatorul.

Referitor la susţinerile contestatorului, arată că activitatea de cercetare a adus firmei un venit de doar 1,56% din totalul veniturilor, iar firma este în totalitate privată, obiectul principal de activitate fiind arhitectura navală. E. de „institut” a rămas doar pentru că prin contractul de privatizare s-a interzis cumpărătorului să-i schimbe numele un număr de ani de la cumpărare.

Contractele la care se referă contestatorul au fost încheiate de societate, acesta fiind un simplu angajat, nefiind obligatoriu ca toate negocierile să fie finalizate.

Cu privire la daunele morale, a invocat Decizia nr. XL din 07 mai 2007 a ICCJ, în sensul că daunele morale pot fi acordate salariaţilor numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens, ceea ce nu este cazul în speţă.

 

 

 

Sentinţa civilă nr.1417/10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i

 

Prin sentinţa civilă nr.1417/10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i s-a respins ca nefondată contestaţia împotriva deciziei de concediere formulată de contestatorul U. I., în contradictoriu cu intimata SC J. SA G.

T r i b u n a l u l G a l a ţ i a reţinut că contestatorul a fost salariatul societăţii intimate în funcţia de cercetător, iar prin decizia nr. 212/01.09.2008 a fost concediat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, invocându-se desfiinţarea postului de cercetător senior, datorată pierderilor financiare înregistrate în anul 2007, absenţa comenzilor, imposibilitatea obţinerii acestora şi nejustificarea economică a tipului de lucrări specifice.

Potrivit art. 65 din Codul muncii, aşa cum a fost modificat prin OUG 55/2006, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă."

Ca urmare, în varianta actuală a legii, societatea nu trebuie să mai invoce existenţa dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii pentru a concedia un salariat, ca în perioada anterioară, fiind suficient să probeze că măsura sa este efectivă şi are o cauză reală şi serioasă.

Intimata a dovedit prin Hotărârea Administratorului Unic nr. 6/28.07.2007 şi cu organigrama depusă că, din motive financiare, coroborat cu faptul că nu anticipează existenţa unor programe de cercetare, a fost nevoită să facă restructurări în diferite compartimente. Ca urmare desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă.

Cauza care a stat la baza acestei decizii a fost reală, adică obiectivă deoarece angajatorul are interesul şi obligaţia să ia acele măsuri pe care le consideră necesare pentru eficientizarea activităţii sale şi care să prevină existenţa unor pierderi financiare.

Intimata a dovedit prin depunerea bilanţului fiscal pe anul 2007 şi a balanţei de verificare pe primele opt luni ale anului 2008 că societatea a înregistrat pierderi.

De asemenea este de notorietate că agenţii economici nu primesc nici un fel de finanţare de la bugetul de stat, decât în situaţia în care au realizat profit în ultimul an fiscal.

În această situaţie, trebuie să i se recunoască angajatorului dreptul exclusiv de a decide modalitatea în care înţelege să-şi eficientizeze activitatea, respectiv prin desfiinţarea unor compartimente, înfiinţarea altora, concedierea unor persoane ale căror servicii nu mai sunt utile, chiar şi angajarea altora cu un salariu mai mic, astfel încât să se diminueze cheltuielile pe care le suportă angajatorul.

Nimeni nu a contestat calităţile profesionale ale contestatorului şi meritele acestuia în activitatea de cercetare, dar managementul unei societăţi presupune şi măsuri extreme prin care se urmăreşte strict eficientizarea activităţii.

Contestatorul nu a făcut nici o dovadă în sensul că măsura dispusă de societate ar avea ca scop îndepărtarea sa, datorită pretinselor neînţelegeri cu directorul general al societăţii.

În consecinţă, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 65 din Codul muncii, hotărârea societăţii este legală şi nu se impune anularea acesteia.

Recursul declarat de contestator împotriva sentinţei civile

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul aducând, în esenţă, următoarele critici:

-Tribunalul a acceptat ca în prezentul litigiu intimata să fie reprezentată de consilier juridic care nu avea contract de muncă cu această societate. Tribunalul avea obligaţia ( decizia XXII/2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) să nu permită doamnei consilier să asigure reprezentarea intimatei.

Hotărârea Administratorului Unic nr.6/28.07.2008 privind reorganizarea unor departamente din organigrama J. este un înscris confecţionat pro causa căruia instanţa nu trebuia să îi acorde vreo valoare probatorie.

Instanţa de fond nu doar că nu s-a pronunţat asupra acestei fine de neprimire, dar nici nu a sancţionat lipsa de efecte juridice a înscrisului care a fost emis de o persoană care nu are în atribuţiile sale această activitate.

Dovada confecţionării pro causa a hotărârii administratorului unic nr.6/2008 rezultă din cuprinsul deciziei nr.212/1.09.2008 în care lipseşte orice trimitere la acest înscris care constituie chintesenţa argumentelor folosite de intimată pentru care se hotăra desfiinţarea postului contestatorului.

Chiar şi aşa hotărârea a fost semnată de o persoană ce nu avea calitate, singura persoană care avea şi abilitatea funcţională, legală de a adopta o asemenea măsură era doamna B. G., reprezentantul permanent al administratorului unic.

-Concluzia instanţei de fond că societatea a înregistrat pierderi pe anul 2007 este eronată. Cauza pierderilor financiare poate fi un management defectuos.

-Hotărârea ignoră total împrejurarea dovedită că datorită înaltului prestigiu profesional, a notorietăţii ştiinţifice de care se bucură contestatorul pe piaţa extrem de selectivă, în domeniul proiectării şi construcţiilor navale, contestatorul pregătise documentaţia pentru participarea pe bază contractuală la realizarea de noi studii cu colegii din alte ţări, lucru care echivala cu o autofinanţare a postului său.

Întâmpinarea formulată de intimată

Intimata J. SA G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele deciziei instanţei de recurs

 

Examinând soluţia instanţei de fond prin prisma motivelor invocate şi a celor de ordine publică în baza disp.art.304 C.pr.civ. Curtea apreciază recursul fondat pentru următoarele considerente:

Prima critică adusă vizând calitatea de reprezentant a părţii intimate, nu poate fi primită de instanţă deoarece instanţa de fond a procedat corect, conform dispoziţiilor art.67 şi urm. C.pr.civ.şi art.68 al.4 C.pr.civ. Consilierul juridic deşi nu era salariata societăţii avea împuternicire de la societate pentru a fi reprezentată. Neavând calitatea de consilier angajat la societate şi nici aceea de avocat corect instanţa de fond a apreciat că poate reprezenta pe intimată, dar că nu poate susţine concluzii orale în faţa instanţei( fila 79).

Apărările intimatei formulate prin întâmpinare ( fila 86) au fost semnate şi ştampilate de J..

Prin urmare, susţinerea recurentului că partea adversă a fost reprezentată de o persoană fără calitate este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa de recurs reţine următoarele:

Prin decizia 212 a încetat contractul individual de muncă al reclamantului conf.art.61 al.1 din Legea 53/2003 pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.Textul de lege nu permite încetarea contractului individual de muncă prin voinţa unilaterală a angajatorului pentru motive arbitrare sau abuzive.De regulă, concedierea menţionată este generată de raţiuni economice.Desfiinţarea locului de muncă ar trebui să fie rezultatul unor cauze obiective, consecinţă a unei organizări a unităţii care impun restructurarea personalului, şi nu consecinţa a subiectivismului angajatorului. Poate fi vorba de dificultăţi economice, de diminuarea sau încetarea activităţii, de transformări tehnologice , de modernizare, automatizare.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Cauza este serioasă când nu disimulează realitatea, respectiv pe bază de probe angajatorul reuşeşte să dovedească că a desfiinţat în mod real postul pentru a nu suferi pagube şi nu doar a încercat să scape de un anumit om.

Reducerea activităţii nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat şi, în consecinţă desfacerea contractului de muncă unei persoane urmată de încadrarea unui număr însemnat de inginerii juniori reprezintă un comportament abuziv al angajatorului reorganizarea nefiind una reală. Reclamantul are şi el calificarea de inginer şi, în acest context, pârâta ar fi putut să îi ofere un post de inginer simplu.

Desfiinţarea postului este efectivă pentru că acest post nu se mai regăseşte în organigramă, însă cauza desfiinţării locului de muncă nu este una reală întrucât nu este consecinţa unei cauze obiective, dificultăţi economice. Prin Hotărârea 6/2008 Consiliul de administraţie a desfiinţat locul de muncă al contestatorului, iar prin decizia 212 s-a dispus începând cu 29.09.2008 încetarea contractului individual de muncă conf.art.65(1) din Legea 53/2003.

Apreciem că nu s-a dispus concedierea în mod nelegal.Pârâta justifică această concediere prin aceea că cercetarea conceptuală, experimentală şi de laborator a fost încetată datorită absenţei îndelungate a comenzilor pentru acest tip de activitate.

K. pârâta că recurentul nu avea pregătirea necesară tehnică pentru a-i fi oferit un alt post de inginer. Cu toate acestea, tot pârâta a susţinut că la nivelul de proiectare navală sunt identificate per total un număr de 300 competenţe tehnice specifice, iar profilul recurentului este compatibil doar cu 10 dintre acestea.

Pârâta recunoaşte pe de altă parte că s-au făcut angajări în cadrul J. după concedierea reclamantului, dar se apără că noile angajări nu erau pentru postul de cercetător.

Instanţa constată că în situaţia în care societatea face angajări în timp ce afirmă că este în reorganizare aspectul este insuficient pentru a se constata nelegalitatea măsurii concedierii prin prisma art.65 al.1 şi 2 din C.muncii.

Prin urmare, apreciem greşită soluţia instanţei de fond şi argumentele ce au stat la baza pronunţării acestei soluţii, iar conf.art.312 C.pr.civ.urmează a se admite recursul declarat de contestatorul U. I., împotriva sentinţei civile nr.1417/10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Se va modifica în tot sentinţa civilă nr.1417/10.11.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi în rejudecare:

Se va admite contestaţia formulată de contestatorul U. I..

Se va dispune anularea deciziei nr.212/1.09.2008 emisă de intimata SC J. sa G şi reintegrarea contestatorului U. I. pe postul deţinut cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Se va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca nefondat.

Va fi obligată intimata să plătească contestatorului suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul declarat de contestatorul U. I., domiciliat în G,(...), împotriva sentinţei civile nr.1417/10.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Modifică în tot sentinţa civilă nr.1417/10.11.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi în rejudecare:

Admite contestaţia formulată de contestatorul U. I..

Dispune anularea deciziei nr.212/1.09.2008 emisă de intimata SC J. SA G şi reintegrarea contestatorului U. I. pe postul deţinut cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca nefondat.

Obligă pe intimată să plătească contestatorului suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 28 Mai 2009.

 

Pt.jud.M.D. aflat în CO Pt.jud.A.T. aflat în CO JUDECĂTOR

Conf.art.261 pct.2 C.pr.civ. conf.art.261 pct.2 C.pr.civ. B.G.

Preşedintele Curţii de Apel Preşedintele Curţii de Apel

 

 

 

 

Grefier

L.S.

Red.A.S./2.07.2009

Dact.L.R./2 ex/16.07.2009

FOND: M.O.-M.T.

Asis.jud.V.O.-C.M.E.

 

 

 

Toate spetele


Sus ↑