• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 2043 din data 2008-10-14
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

 

DECIZIE Nr. 2043

Şedinţa publică de la 14 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) D.

Grefier D. E.

     

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR O, împotriva sentinţei numărul 416 din 13 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns intimata reclamantă E. N. personal şi asistată de avocat D. N. şi consilier juridic E. B. S., pentru recurenta pârâtă DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR O.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că a fost depusă la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimata reclamantă E. G..

Instanţa dispune comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare recurentei pârâte, prin reprezentant.

Consilier juridic E. B. S., pentru recurenta pârâtă solicită acordarea unui termen în vederea observării întâmpinării.

Avocat D. M., pentru intimata reclamantă se opune acordării unui termen în vederea observării întâmpinării, întrucât aceasta a fost depusă în termenul legal, respectiv cu 5 zile înaintea termenului de judecată.

Instanţa respingerea de amânare a cauzei în vederea observării întâmpinării formulată de reprezentantul recurentei pârâte, respectiv consilier juridic E. B. S..

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic E. B. S. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi menţinerea deciziei directorului executiv, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.

Avocat D. N., pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei T r i b u n a l u l u i O l t, ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată. Arată că, potrivit Legii 188/99raporturile de muncă dintre angajator şi angajat încetează la data comunicării deciziei de pensionare către angajat, iar potrivit Legii 19/2000 obligaţia depunerii dosarului de pensionare revine angajatorului. Mai arată că, în prezent situaţia reclamantei este incertă, aceasta nefiind nici angajată nici pensionară.

     

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa nr. 416 din 13 iunie 2008, T r i b u n a l u l O l t a admis acţiunea formulată de reclamanta E. G. în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. O.

S-a dispus anularea deciziei nr. 40/17.03.2008, reîncadrarea reclamantei şi a fost obligată intimata la plata drepturilor băneşti începând cu data de 17.03.2008 până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că potrivit dispoz. art l5. pct. 7. din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare DSVSA O, Compartimentului resurse umane îi incumbă obligaţia de a întocmi dosarele de pensionare în conformitate cu prevederile legale şi a le depune la Oficiile de Asigurări Sociale şi Pensii de Stat, bineînţeles în urma cererii formulate de către angajat.

Ori, conform art. l67 pct. 2(2) - M.. 19/2000 - în cazul persoanelor prevăzute la art. 5 pct.I respectiv - persoane ce desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici ( în speţă reclamanta ) – cererea de pensionare împreună cu actele doveditoare se depun de către angajator sau instituţia ce efectuează plata drepturilor de şomaj, după caz, în termen de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, la Casa Teritorială de Pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Deşi, intimata a invocat că prin cererea 8l89/30.ll.2005- fila 46, reclamanta a solicitat întocmirea dosarului de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare datorită activităţii desfăşurate în condiţii deosebite de muncă, a fost înlăturată apărarea acesteia in sensul că în realitate nu şi-ar fi dat acordul - ca reclamanta să presteze in continuare activitate cât timp îi incumba obligaţia susmenţionată – de a depune dosarul de pensie la CJP O.

Faptul că reclamanta a continuat să desfăşoare activitate – până la data emiterii deciziei contestate, este calificată de instanţă ca încadrându-se în dispoz. art. 4l pct. 5. M.. 19/2000/M, potrivit cu care asiguraţii ce îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului, acord tacit ce are corespondent in speţa de faţă – respectiv până la l8.03.2008.

Urmare a înaintării cererii de pensionare, împreună cu actele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor prev. de art 82 alin.2 din legea l9/2000 – obligaţie neîndeplinită de către intimată în calitate de angajator, conform cererii depuse de reclamantă în noiembrie 2005, aceasta ar fi beneficiat de drepturile de pensie instituite de dispoz. art. 83/ Legea l9/2000 – ce se plătesc de la data îndepliniri condiţiilor de pensionare, dacă cererea fost depusă în termen de 30 zile de la respectiva dată.

Prin prisma dispoz. art. 98 lit. d M..l88/99 – raportul de serviciu al reclamantei in calitate de funcţionar public trebuia să înceteze la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare, sau la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă – decizia de pensionare nefiind emisă de CJP O, datorită nerespectării obligaţiilor sus enunţate ce subzistau in sarcina intimatei.

Aceeaşi reglementare este regăsită şi în dispoz. art 56 lit. d M.. 53/2003 – lege cadru - ce se aplică tuturor raporturilor de muncă, şi celor reglementate prin legi speciale, ce prevede că respectiv contractul individual de muncă încetează la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului – astfel încât, menţiunea inserată în art.l al deciziei contestate de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantei, nu este legală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Sanitară Veterinară care a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Arată recurenta că reclamanta a împlinit vârsta standard de pensionare, respectiv 58 de ani şi 3 luni şi stagiul complet de cotizare de 36 de ani şi 3 luni la data de 28.02.2007, iar potrivit dispoziţiilor art. 98 pct. 1 lit.d din Legea 188/1999 R, raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Precizează recurenta că raportul de muncă al reclamantei a încetat la data îndeplinirii celor două condiţii, astfel că dispoziţiile legale au fost respectate.

Se învederează că potrivit art. 98 pct. 2 din Legea nr. 188/1999 R constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, iar faţă de aspectele învederate, în speţă au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantei.

La 09.10.2008, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Intimata arată că îndeplinirea vârstei standard de pensionare de 58 de ani şi 3 luni, la data de 29.11.2007 şi nu cum în mod greşit a precizat recurenta la 25.02.2007, întrucât s-a născut la 29.08.1949, astfel că de la 29.11.2007 în termen de 90 de zile (până la 30.11.2005) recurenta trebuia să depună dosarul de pensionare.

Arată intimata că nu are relevanţă faptul că la 30.11.2005 (şi nu 30.02.2005 cum greşit a arătat recurenta), a depus cerere prin care a solicitat întocmirea dosarului de pensie la limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare din moment ce acestei cereri nu i s-a dat curs şi şi-a continuat activitatea până la data de 17.03.2008 iar conform legii trebuia să continue activitatea până în momentul în care i se comunica decizia de pensionare, astfel că recurenta nu-şi poate invoca propria culpă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de recurentă în sensul că raportul de muncă a încetat la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare intimata arată că ea se află în situaţia în care şi-a continuat activitatea cu acordul angajatorului, simplul fapt că intimata şi-a continuat activitatea după data de 29.11.2007, echivalând cu acordul tacit al angajatorului.

Se precizează că raporturile de muncă ale intimatei trebuiau să înceteze în momentul comunicării deciziei de pensionare de către Casa Teritorială de Pensii, decizie care nu există datorită culpei angajatorului care nu a depus documentele necesare pensionării, procedând greşit la desfacerea contractului individual de muncă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu conform art. 3041 C.proc.civ., Curtea îl apreciază neîntemeiat.

Prin decizia nr. 40/17.03.2008, pârâta D.S.V.S.A. O a decis ca începând cu 18.03.2008 să înceteze raporturile de serviciu ale reclamantei în conformitate cu art. 98 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999 R.

Potrivit art. 98 alin. 1 lit. d din Legea 188/1999 R, raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată parţială ori invaliditate a funcţionarului public, potrivit legii.

În conformitate cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportul de serviciu încetează de drept, fie la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind vârsta standard şi stagiul minim de cotizare, fie la data comunicării deciziei de pensionare.

În conformitate cu Anexa 9 la Legea nr. 19/2000 reclamanta a îndeplinit condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă încă din octombrie 2007, ceea ce înseamnă că în conformitate cu dispoziţiile art. 41 pct. 5 din aceeaşi lege (Legea nr. 19/2000) aceasta şi-a continuat activitatea cu acordul autorităţii publice pârâte şi în consecinţă raportul de serviciu al reclamantei urma să înceteze la data comunicării deciziei de pensionare.

Că autoritatea publică şi-a dat acordul ca reclamanta să-şi continue activitatea şi după data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă reiese şi din faptul că deşi la data de 30.11.2005 reclamanta a solicitat pensionarea anticipată a fost menţinută în activitate până la data emiterii deciziei contestate (17.03.2008).

De altfel, prin adresa nr. 2485/17.03.2008, Compartimentul Resurse Umane Salarizare din cadrul D.S.V.S.A., l-a informat pe directorul acesteia că reclamanta îndeplinea cumulativ condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă încă din anul 2007 şi în aceeaşi zi, fără a o informa pe reclamantă s-a emis decizia nr. 40/17.03.2008 prin care au încetat raporturile de serviciu ale reclamantei începând cu 18.03.2008.

Prin nici un mijloc de probă, autoritatea publică nu a făcut dovada că reclamanta a refuzat pensionare, ci dimpotrivă, la fila 33 dosar fond există cererea reclamantei înregistrată sub nr. 2582/19.03.2008 prin care aceasta formulează cerere de pensionare pentru limită de vârstă şi solicită înaintarea actelor doveditoare către C.J.P. O.

Deşi era obligaţia autorităţii publice să întocmească dosarul de pensionare şi să-l depună la Casa Judeţeană de Pensii, obligaţie ce reiese din dispoziţiile prev. de art. 1672 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 modificată şi completată dar şi din art. 15 pct. 7 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a D.S.V.S.A. O, aceasta nu a făcut nici un demers pentru a-şi îndeplini această obligaţie legală.

Mai mult, cu adresa nr. 6523/04.06.2008, la mult timp de la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu, i-a comunicat reclamantei să depună diligenţele necesare întocmirii şi depunerii dosarului de pensionare precum şi actele care-i sunt necesare pentru dosar.

Curtea apreciază că autoritatea publică încercând să repare gravele greşeli şi disfuncţionalităţi din activitatea sa, a emis Decizia nr. 40/17.03.2008, în mod nelegal, întrucât în cazul reclamantei încetarea de drept a raporturilor de serviciu intervine la data comunicării deciziei de pensionare, aceasta continuându-şi activitatea cu acordul tacit al recurentei şi după data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă.

În consecinţă, apreciind că în mod corect instanţa de fond a stabilit că încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei nu este legală, în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

 

D E C I D E

 

Respinge recursul declarat de pârâta DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR O, împotriva sentinţei numărul 416 din 13 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t, în dosarul nr(...).

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Octombrie 2008.

 

  

Preşedinte,

(...) (...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) D.

 

Grefier,

D. E.

 

   

 

Red.jud.G.C.

Tehnored.CB/2 ex.

29.10.2008

Toate spetele


Sus ↑