Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 703/R/2008

Şedinţa publică din data de 19 martie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...)-(...) (...)

JUDECĂTORI : (...) (...)

(...)-N. (...)

GREFIER : P. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 17 septembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, având ca obiect recalculare pensie.

Cauza a fost luată într-o altă componenţă a completului de judecată, întrucât prin încheierea şedinţei camerei de consiliu din data de 06.12.2008 s-a încuviinţat cererea de abţinere formulată de către d-nul judecător T. E., membru ai completului de judecată D., motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanenţă, doamna judecătoare D.-N. E., în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C. S. M nr. 387/2005.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentanta recurentului-reclamant, avocat E. N.-N., lipsă fiind intimata-pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanţei, la data de 20.02.2008, de către recurentul-reclamant, o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa constată încheiată faza cercetării judecătoreşti şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei civile atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, pentru motivele cuprinse în memoriul depus la dosar, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 1865 din 17 septembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul S. E. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII C, având ca obiect asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 478/2007 T r i b u n a l u l C l u j a respins cererea reclamantului S. E., constatându-se că acestuia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 şi a luat act de renunţarea la petitul 2 al acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 1045/R/2007, Curtea de A p e l C l u j a admis recursul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinţei civile nr. 478/22.02.2007 a T r i b u n a l u l u i C l u j, pe care a casat-o şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare T r i b u n a l u l u i C l u j, reţinând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor petitelor acţiunii, pronunţându-se doar asupra aplicabilităţii art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000. De asemenea, s-a reţinut în considerentele deciziei de casare necesitatea lămuririi petitului asupra căruia reclamantul a renunţat.

În rejudecare, tribunalul a constatat următoarele:

Reclamantul s-a pensionat anterior adoptării Legii nr. 19/2000, prin decizia de pensionare nr. (...)/08.03.1999 iar după intrarea în vigoare a acestei legi i s-a stabilit punctajul mediu anual în conformitate cu art. 180 alin. 2, cu începere din 1 aprilie 2001.

În conformitate cu O.U.G. nr. 4/2005 s-a procedat la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. De această recalculare a beneficiat şi reclamantul, sens în care i s-a emis decizia nr. (...)/30.11.2005.

Recalcularea a avut în vedere punctajul mediu anual şi cuantumul pensiei, ce se determină în conformitate cu Legea nr. 19/2000, în condiţiile speciale prevăzute şi de O.U.G. nr. 4/2005.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului privind exceptarea sa de la aplicarea dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate, în condiţiile potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998-31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona potrivit Legii nr. 19/2000, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. 2 li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare. Rezultă din aceste dispoziţii legale că, pentru aplicarea dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 nu este suficient ca reclamantul să se fi pensionat în perioada 1 ianuarie 1998-31 martie 2001, ci mai este necesar ca drepturile stabilite în această perioadă să fie mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona potrivit Legii nr. 19/2000. Mai mult decât atât, aceste dispoziţii nu afectează modul de stabilire a punctajului mediu anual prevăzut de dispoziţiile art. 180 alin. 2 ci prevăd că, în cazul în care este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie menţionată mai sus, să se atribuie şi acest punctaj mediu estimat. Or reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care drepturile sale stabilite în perioada 1 decembrie 1998-31 martie 2001 nu sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele pensionate potrivit Legii nr. 19/2000. De altfel, din concluziile raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, raport de care reclamantul a înţeles să se folosească în soluţionarea prezentei cauze, rezultă că punctajul mediu anual şi cuantumul pensiei reclamantului au fost calculate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, diferenţa rezultată în expertiză fiind consecinţa aplicării art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000.

Referitor însă la cererea reclamantului de aplicare a art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile dispoziţiilor legale menţionate.

Astfel, art. 78 alin. (8) din Legea 19/2000 prevede că "asiguraţii care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limita de vârsta, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumită perioada la sistemul public, regăsindu-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5, beneficiază de majorarea punctajului realizat în aceasta perioada cu 0,3% pentru fiecare luna, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar".

De asemenea, conform art.41 alin.(1) din Legea 19/2000 "pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public".

Având în vedere că reclamantul nu a contribuit la sistemul public după împlinirea vârstei standard de pensionare, respectiv 62 de ani, acesta pensionându-se anterior împlinirii acestei vârste, respectiv la data de 1.12.1998, tribunalul a apreciat că, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute cumulativ de pensionare pentru limită de vârstă, reclamantul nu poate beneficia de majorarea punctajului în condiţiile art. 78 alin. (8) din Legea nr. 19/2000, fiind fără relevanţă că reclamantul a depăşit stagiul minim de cotizare prevăzut de lege.

Referitor la îndrumarea din decizia de casare, de clarificare a petitului la care a renunţat reclamantul, tribunalul a constatat că prin cerea formulată reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. (...)/30.11.2005 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare şi la plata diferenţelor băneşti pe ultimii 3 ani, invocând în susţinerea acţiunii mai multe motive de nelegalitate a deciziei atacate, printre care şi faptul că la emiterea deciziei pârâta a luat în calcul, în mod greşit, pe perioada 01.11.1973-17.07.1975, un salariu în cuantum de 3000 lei, în loc de 3600 lei, cât era trecut în carnetul său de muncă. Ulterior, la termenul de judecată din data de 22.02.2007, reclamantul a precizat că pârâta a emis o nouă decizie de recalculare cu luarea în considerare a salariului corect, motiv pentru care nu mai susţine acest motiv de nelegalitate. Reclamantul nu a renunţat, însă, la nici unul dintre capetele de cerere formulate, înţelegând doar să nu mai susţină unul dintre motivele de nelegalitate a deciziei atacate, astfel încât nu se impune lămurirea capătului de cerere la care reclamantul ar fi renunţat.

Având în vedere că punctajul mediu anual al reclamantului a fost stabilit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, tribunalul a respins şi cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor de bani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S. E., solicitând modificarea în întregime a sentinţei civile nr. 1865/2007 şi în consecinţă admiterea acţiunii.

În motivele de recurs arată că a solicitat instanţei să anuleze decizia de pensionare nr. (...)/30.11.2005, obligând pârâta să emită o nouă decizie cu punctajul corect stabilit.

S-a pensionat la 8.03.1999, dar stabilirea drepturilor de pensie începând cu data de 1.04.2001 s-a făcut greşit, prin împărţirea cuantumului pensiei în plată la valoarea unui punct de pensie, punctajul mediu anual determinându-se greşit.

Deşi a făcut dovada prin calcule, precum şi cu expertiza că punctajul a fost determinat greşit, totuşi instanţa de fond şi cea de rejudecare a considerat în mod nejustificat şi superficial că recalcularea de care a beneficiat s-a făcut corect, în baza O.U.G. nr. 4/2005.

Instanţa de fond se mărgineşte cu ocazia rejudecării să constate că „Având în vedere că punctajul mediu anual al reclamantului a fost stabilit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, tribunalul a respins şi cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor de bani.“, soluţie care nu are acoperire în motivarea făcută de instanţă.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:

În motivele de recurs arată că a solicitat instanţei să anuleze decizia de pensionare nr. (...)/30.11.2005, obligând pârâta să emită o nouă decizie cu punctajul corect stabilit. S-a pensionat la 8.03.1999, dar stabilirea drepturilor de pensie începând cu data de 1.04.2001 s-a făcut greşit, prin împărţirea cuantumului pensiei în plată la valoarea unui punct de pensie, punctajul mediu anual determinându-se greşit.

Curtea reţine că reclamantul s-a pensionat anterior adoptării Legii nr. 19/2000, iar după intrarea în vigoare a acestei legi i s-a stabilit punctajul mediu anual în conformitate cu art. 180 alin. 2, cu începere din 1 aprilie 2001 apoi, în conformitate cu O.U.G. nr. 4/2005 s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantului, având în vedere punctajul mediu anual şi cuantumul pensiei, ce se determină în conformitate cu Legea nr. 19/2000, în condiţiile speciale prevăzute şi de O.U.G. nr. 4/2005.

Faţă de acestea susţinerile reclamantului privind exceptarea sa de la aplicarea dispoziţiilor art. 180 din Legea nr. 19/2000, nu pot fi primite deoarece potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, pensionarilor de asigurări sociale de stat ale căror drepturi stabilite în perioada 1 ianuarie 1998-31 martie 2001 sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona potrivit Legii nr. 19/2000, pe lângă punctajul mediu anual determinat conform prevederilor alin. 2 li se atribuie şi acest punctaj mediu estimat, care se are în vedere la operaţiunile de indexare şi recorelare.

Pentru aplicarea acestor dispoziţii nu este suficient ca reclamantul să se fi pensionat în perioada 1 ianuarie 1998-31 martie 2001, ci mai este necesar ca drepturile stabilite în această perioadă să fie mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele ce se vor pensiona potrivit Legii nr. 19/2000.

Reclamantul nu poate beneficia de dispoziţiile art. 180 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care drepturile sale stabilite în perioada 1 decembrie 1998-31 martie 2001 nu sunt mai mari decât un punctaj mediu estimat pentru persoanele pensionate potrivit Legii nr. 19/2000.

Mai arată recurentul că instanţa de fond a considerat în mod nejustificat şi superficial că recalcularea de care a beneficiat s-a făcut corect, în baza O.U.G. nr. 4/2005 şi că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000.

Cu privire la aplicarea O.U.G. nr. 4/2005 este de reţinut că punctajul reclamantului a fost corect calculat şi chiar dacă acesta a scăzut, ipoteză prevăzută ca posibilă de art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 4/2005, pârâta a păstrat în plată cuantumul mai avantajos pentru reclamant, cum de altfel prevede acelaşi text legal.

În ce priveşte aplicarea art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, majorarea punctajului, în conformitate cu aceste dispoziţii este recunoscută în favoarea angajaţilor care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, contribuie o anumită perioadă la sistemul public, regăsindu-se în una din situaţiile prevăzute la art. 5.

Or, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare.

Prin urmare, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 78 alin. 8, nu este suficient ca asiguraţii să realizeze stagiul minim de cotizare, fiind imperios necesar să atingă vârsta standard de pensionare, fără a avea relevanţă pensionarea asiguratului anterior acestei vârste ca efect al desfăşurării activităţii în grupa a II-a de muncă sau în condiţii speciale.

În speţă, în raport de data naşterii reclamantului, rezultă conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 că vârsta standard de pensionare este de 62 de ani pe care nu a împlinit-o la momentul emiterii deciziei de pensionare.

Recurentul mai arată că instanţa de fond se mărgineşte cu ocazia rejudecării să constate că „Având în vedere că punctajul mediu anual al reclamantului a fost stabilit cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, tribunalul a respins şi cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata diferenţelor de bani.“, soluţie care nu are acoperire în motivarea făcută de instanţă.

Curtea reţine că acest petit este accesoriu şi subsidiar celorlalte petite şi că atâta timp cât aceste petite principale nu au fost admise nici petitul subsidiar nu poate fi admis.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm., art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. E. împotriva sentinţei civile nr. 1865 din 17 septembrie 2007 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...) pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 19 martie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...)-(...) (...) (...) (...) (...)-N. (...) P. D.

S. de I.D.C., dactilografiat de Sz.M.

În 2 ex., la data de 31.03.2008

Judecător fond – E. E.,S. M. – T r i b u n a l u l C l u j