Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 448

Şedinţa publică din data de 01 aprilie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...)-(...) (...)

(...)-(...) (...)

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul E. T. domiciliat în P,(...), . 4B, ,B, .B, .3, .33, judeţul P, împotriva sentinţei nr. 191 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata SC T. SRL cu sediul în P,(...), judeţul P.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul-contestator E. T., reprezentat de avocat E. E., potrivit împuternicirii avocaţiale din 01 aprilie 2008, lipsind intimata SC T. SRL P.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Avocat E. E., pentru recurentul-contestator E. T., având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat E. E., pentru recurentul-contestator E. T., având cuvântul arată că la dosarul cauzei a fost conexat dosarul nr(...), unde, la fila 4, se află împuternicirea avocaţială plus chitanţa privind plata achitării onorariului pentru asistenţă juridică. Astfel, potrivit art. 274 alin.1 C.pr.civ. partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, la cerere.

Referitor la al doilea motiv de recurs, arată că, deşi a solicitat prin acţiunea introductivă, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere cu privire la obligarea intimatei la plata drepturilor salariale majorate şi reactualizate, aferente perioadei în care şi-a desfăşurat activitatea contestatoarea, respectiv 01 februarie 2007 şi până la emiterea unei decizii de încetare a contractului de muncă, precum şi la plata sumelor datorate la bugetele sociale pentru aceeaşi perioadă.

Pentru motivele învederate, solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată.

Reclamantul E. T. a chemat în judecată pârâta S.C. T. SRL P pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale majorate şi reactualizate, să respecte obligaţiile asumate faţă de bugetul de stat, respectiv către CAS, CASS, ITM, organele financiare şi de şomaj în raport de aceste drepturi salariale, iar aceste drepturi să-i fie acordate începând din luna februarie 2007 şi până la emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, cu plata daunelor morale, la aceste din urmă drepturi renunţând însă la judecată.

În motivarea acţiunii a susţinut reclamantul că începând cu data de 1 februarie 2007 a avut calitatea de salariat la societatea pârâtă, contractul de muncă fiind înregistrat la ITM P, îndeplinind funcţia de director până la data de 6 august 2007 când a solicitat încetarea raporturilor de muncă potrivit art.79 alin.2 pct.8 din Codul muncii, întrucât nu i-au fost achitate drepturile băneşti cuvenite pentru perioada 01.02.-31.07.2007, după care pârâta nu a dat curs solicitării de încetare a raporturilor de muncă prin demisie referitor la care reclamantul şi-a exprimat voinţa în acest sens, după care societatea pârâtă a dispus defacerea disciplinată a contractului de muncă prin decizia nr.187 din 12.09.2007 care este nulă absoult faţă de încălcarea dispoziţiilor legale incidente pentru emiterea acesteia.

În acest sens a susţinut că nu este descrisă fapta pretinsă a constitui abatere disciplinară şi nu se precizează prevderile din statul disciplinar şi regulamentul intern ce ar fi fost încălcate în condiţiile în care măsura luată a fost dispusă înainte de efectuarea cercetării disciplinare.

La termenul de 18.10.2007 contestatorul şi-a precizat şi completat acţiunea în sensul că a solicitat şi anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă sus-menţionată, cerându-se şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 01.02.2007 până la emiterea unei decizii legale.

Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată întrucât măsura desfacerii contractului de muncă a fost determinată de lipsa culpabilă a contestatorului de la locul de muncă pe toată perioada cât a fost salariat, precizându-se că acesta nu s-a prezentat la convocarea ce i-a fost comunicată în vederea clarificării situaţiei sale, ceea ce a impus măsura defacerii disciplinare a contractului de muncă.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.

La termenul din 14.11.2007 la solicitarea contestatorului instanţa a dispus conexarea dosarului nr(...) la dosarul nr(...) întrucât ambele dosare au acelaşi obiect, cauză şi părţi.

T r i b u n a l u l P r a h o v a prin sentinţa nr.121 din 21 ianuarie 2008 a luat act de renunţarea contestatorului la plata daunelor morale solicitate iniţial şi a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.187/12.09.2007, constatând această situaţie, iar societatea intimată a fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.02-31.07.2007 actualizate în raport de inflaţie de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective, precum şi la plata sumelor aferente bugetului de stat aşa cum au fost solicitate.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că începând cu data de 01.02.2007 contestatorul a dobândit calitatea de salariat al societăţii intimate unde a îndeplinit funcţia de director dezvoltare până la data de 01.08.2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă după ce acesta în prealabil solicitase prin notificarea nr.27/6.08.2007 încetarea raporturilor de muncă prin demisie conform art.79 alin.2 pct.8 din Codul muncii.

De asemenea, s-a reţinut că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este nulă deoarece nu au fost descrise faptele ce constituie abateri disciplinare, aceeaşi persoană care a dispus desfacerea contractului de muncă a întocmit şi referatul pentru sancţiunea diciplinară aplicată, nu a fost arătată perioada în care au avut loc pretinsele absenţe nemotivate de la locul de muncă şi nici prevederile statutare încălcate.

Împotriva acestei sentinţe contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul obligării intimatei şi la plata cheltuielilor de judecată de la fond în sumă de 1800 lei cât şi obligarea la plata drepturilor salariale şi după data de 01.02.2007 până la emiterea unei decizii de încetare a contractului de muncă, ca şi la plata drepturilor datorate bugetelor speciale de stat pentru aceeaşi perioadă.

Curtea, analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului şi dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La dosarul de fond al cauzei a fost depusă chitanţa doveditoare a plăţii onorariului de avocat de către contestator, în sumă de 1800 lei şi cu toate acestea instanţa de fond nu a obligat intimata la plata acestor cheltuieli conform art.274 Cod procedură civilă, în condiţiile în care au fost solicitate cheltuieli de judecată cu prilejul dezbaterilor aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării.

În atare situaţie, se impune admiterea recursului în baza art.304,304¹ Cod procedură civilă combinat cu art.312 Cod procedură civilă, modificarea sentinţei şi obligarea societăţii intimate să-i plătească contestatorului aceste cheltuieli de judecată, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată cu prilejul judecării recursului.

Cealaltă critică din motivele de recurs privitoare la neobligarea la plata drepturilor salariale ulterior datei de 01.02.2007 a intimatei ca şi obligarea acesteia la plata drepturilor cuvenite bugetului de stat, nu are suport legal şi probatoriu deoarece după această dată contestatorul nu a mai prestat activitate şi formulase anterior cerere de demisie, exprimându-şi astfel voinţa de încetare a raporturilor de muncă, ceea ce impune menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei atacate.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de contestatorul E. T. împotriva sentinţei civile nr.191 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata S.C. „T.” SRL P şi în consecinţă;

Modifică în parte sentinţa sus-menţionată în sensul că obligă societatea intimată şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond către contestatorul-recurent, în sumă de 1800 lei.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în faza de recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 1 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...)-(...) (...) (...)-(...) (...)

Grefier,

T. Ş.

Red.T.L.

Tehnored.A.Ţ.

3 ex./08.05.2008

Dosar fond -(...)- T r i b u n a l u l P r a h o v a

Judecători fond- E. E.

- (...) R

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120