• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs

Hotararea nr. 1914/R/2008 din data 2008-10-08
Pronuntata de Curtea de Apel Cluj

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale

pentru minori şi familie

 

 

 

 

DECIZIA CIVILĂ NR. 1914/R/2008

Şedinţa publică din 8 octombrie 2008

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTORI : (...) (...)

(...) (...) D.

GREFIER : D. N.

 

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN S - B. G. ,,N." împotriva sentinţei civile nr. 1125 din 19 mai 2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pronunţată în dosar nr(...), privind şi pe reclamantul E. E., având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului, şi este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 3 octombrie 2008, reclamantul intimat a trimis prin fax întâmpinare, aceeaşi întâmpinare fiind trimisă şi prin poştă la data de 6 octombrie 2008, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se constată că la data de 7 octombrie 2008, prin registratura instanţei, pârâtul recurent a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.

Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către pârâtul recurent, având în vedere că, citaţia i-a fost înmânată pârâtului recurent la data de 31 iulie 2008, dată de la care acesta a avut suficient timp la dispoziţie pentru pregătirea apărării.

Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată şi reţine cauza în pronunţare.

 

C U R T E A

 

Prin sentinţa civilă nr.1125 din 19 mai 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul E. E. şi s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr. 10 din 10 februarie 2008 emisă de Consiliul Judeţean S - B. G. "N.".

S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul este angajatul pârâtului Consiliul Judeţean S – B. G. N. în baza contractului individual de muncă din data de 03.01.2005.

Prin procesul verbal din data de 31.01.2008 cu ocazia şedinţei Consiliului de Administraţie al B.ui G. N. Z s-a stabilit faptul că reclamantul a însumat un număr de peste 3 zile consecutive de absenţe nemotivate. În urma acestui proces verbal şi a procesului verbal de constatare a absenţelor nemotivate ale reclamantului în perioada 20.11.2007-25.01.2008 unitatea pârâtă a emis dispoziţia nr. 10 din data de 10.02.2008 prin care încetează raporturile de muncă dintre reclamant şi unitatea pârâtă începând cu data de 01.02.2008.

Concedierea disciplinară poate interveni atunci când salariatul săvârşeşte o abatere gravă sau abateri repetate nu numai de la disciplina muncii ci şi de la regulile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern, fiind vorba de încălcarea obligaţiilor generale şi specifice ale salariaţilor legate de prestarea muncii, subordonarea ierarhică, de respectarea normelor de comportare în cadrul colectivului de muncă.

Art. 61 alin. A din Codul muncii coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din acelaşi act normativ arată că printre sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul se numără şi desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În temeiul art. 63 alin. 1 din Codul muncii concedierea disciplinară poate fi dispusă numai după efectuarea de către angajator a cercetării prealabile, în cursul căreia salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, să ofere toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare (art. 267 din Codul muncii).

Conform art. 267 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsura, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile,.

Art. 268 din Codul muncii arată că ,,angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei,,. De asemenea, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplica; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Aşadar, pentru a fi legală, este necesar să cuprindă toate elementele enumerate mai sus, lipsa oricăruia dintre ele urmând să atragă nulitatea absolută a deciziei luate de angajator.

Având în vedere că pârâtul nu a îndeplinit aceste condiţii, nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, nu a precizat termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestată, instanţa a admis acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean S - B. G. ,,N.", solicitând admiterea recursului.

În motivarea recursului arată că reclamantul a fost salariat al pârâtei în calitate de solist vocal şi i s-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu Regulamentul de ordine interioară întocmit în baza Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a J. de Cultură.

Consideră că la emiterea deciziei au fost respectate prevederile art. 268 din C. muncii, respectiv reclamantul nu a realizat nici un album de muzică populară, a lipsit de la serviciu 2 luni şi 8 zile, situaţie ce a dus la constituirea comisiei pentru constatarea absenţelor precum şi la consultarea Consiliului de Administraţie, fapt care a dus la încetarea raporturilor de muncă cu salariatul.

Pârâta mai invocă concurenţa neloială a reclamantului prin colaborarea cu alte instituţii, persoane fizice şi agenţi economici în timpul programului de lucru şi în afara lui, fără a avea aprobarea scrisă a directorului, lipsa de respect şi desconsiderare a activităţii instituţiei în care este angajat ceea ce se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă.

Prin întâmpinarea de la f. 7-8, reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:

În motivarea recursului se arată că reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu Regulamentul de ordine interioară întocmit în baza Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a J. de Cultură. Consideră că la emiterea deciziei au fost respectate prevederile art. 268 din C. muncii, respectiv reclamantul nu a realizat nici un album de muzică populară, a lipsit de la serviciu 2 luni şi 8 zile, situaţie ce a dus la constituirea comisiei pentru constatarea absenţelor precum şi la consultarea Consiliului de Administraţie, fapt care a dus la încetarea raporturilor de muncă cu salariatul. Pârâta mai invocă concurenţa neloială a reclamantului prin colaborarea cu alte instituţii, persoane fizice şi agenţi economici în timpul programului de lucru şi în afara lui, fără a avea aprobarea scrisă a directorului, lipsa de respect şi desconsiderare a activităţii instituţiei în care este angajat ceea ce se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă.

Curtea reţine că aceste critici nu pot fi priite deoarece, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, pârâta, atunci când a emis decizia de concediere, nu a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă, nu a precizat termenul în care sancţiunea poate fi contestată, instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestată, instanţa a admis acţiunea reclamantului.

Aceste menţiuni sunt obligatorii, nemenţionarea lor atrăgând sancţiunea nulităţii respectivei decizii.

Astfel, cât priveşte cercetarea prealabilă, art. 63 alin. 1 din Codul muncii dispune că doar după efectuarea sa se poate dispune concedierea disciplinară, în cursul cercetării salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, să ofere toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.

Apoi, art. 268 din Codul muncii arată că ,,angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei,,. De asemenea, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplica; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Angajatorul nu a respectat nici această cerinţă a precizării termenului în care sancţiunea poate fi contestată şi nici instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată, prin urmare şi din acest punct de vedere decizia de sancţionarea este lovită de nulitate absolută.

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm., art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN S - B. G. ,,N."împotriva sentinţei civile nr.1125 din 19 mai 2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 08 octombrie 2008.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D. D. N.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S. de I.D.C., dactilografiat de Sz.M.

În 2 ex., la data de 16.10.2008

Judecător fond – E. P., D. N.C. – T r i b u n a l u l S ă l a j

Toate spetele


Sus ↑