• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 944 din data 2008-09-16
Pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

 

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 

 

DECIZIE Nr. 944/CA/2008

 

Şedinţa publică de la 16 T. 2008

 

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

 

Pe rol află soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANŢĂ E. M şi ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinţei civile nr.2625/CA/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul nr(...).

Completul de judecată a fost legal constituit conform prevederilor art.98 alin.6 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi a planificării de permanenţă aprobată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa faţă de actele de la dosar şi de solicitarea recurenţilor de judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunţare.

     - CURTEA DE APEL –

 

Asupra recursului de faţă:

 

Reclamantul O. E. B. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANŢĂ E. M şi ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR anularea deciziei de sancţionare nr.11500/2007 emisă de directorul Penitenciarului si a actelor în baza cărora a fost emisa dispoziţia. Decizia a fost atacata pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, deoarece actul nu cuprinde descrierea faptei pentru care s-a aplicat sancţiunea şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.

T r i b u n a l u l H u n e d o a r a prin sentinţa nr.2625/2007 a admis in parte acţiunea, a dispus anularea deciziei de sancţionare , a respins in rest acţiunea. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că decizia de sancţionare a fost emisă cu nerespectarea art.63 din L. 293/2004 în sensul că nu a fost efectuata cercetarea administrativă, , nu a fost respectata prezumţia de nevinovăţie si principiul dreptului la apărare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs paratul Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor solicitând modificarea hotărârii in sensul de a se constatata ca nu are calitate procesuala in cauza. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii, deoarece sancţiunea a fost legal aplicata reclamantului.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs si paratul Penitenciarul prin care solicita modificarea hotărârii si respingerea acţiunii. Prin motivele de recurs se arata ca în cauză nu mai era necesara efectuarea procedurii prealabile, deoarece potrivit art. 64 al. 1 din L. 293/2004, sancţiunea disciplinara prevăzută de art. 62 lit.a poate fi aplicata direct de conducătorul compartimentului in care îşi desfăşoară activitatea, fără a mai fi necesara efectuarea cercetării prealabile de către comisie. Aceasta interpretare reiese si din interpretarea coroborata cu dispoziţiile art.65 din aceeaşi lege in care se prevede ca împotriva măsurii aplicate, funcţionarul public poate face contestaţie la conducătorul unităţii.

Curtea, examinând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat constata următoarele:

Prin Decizia nr.11500/2007 emisă de directorul Penitenciarului E. M , reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu mustrare scrisa , potrivit art. 20 si 62 lit.a din L. 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

În cauza, calitatea de angajator o are penitenciarul E. M al cărui director a şi dispus aplicarea sancţiunii, astfel ca Ministerul Justiţiei - Direcţia Naţională a Penitenciarelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece reclamantul nu se afla în raporturi de serviciu cu aceasta persoana juridică.

Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor, în forma în vigoare la data aplicării sancţiunii, Secţiunea a 3-a Sancţiuni disciplinare, prevede la art. 62 ca pentru faptele ce constituie abateri disciplinare, săvârşite de către funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare, poate fi aplicată una dintre următoarele sancţiuni disciplinare printre care şi mustrarea scrisă de la lit.a.

La Secţiunea a 4-a Procedura aplicării sancţiunilor disciplinare la art. 63 se prevede că la individualizarea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată, se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu a autorului abaterii, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare. Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai după efectuarea cercetării prealabile a faptei ce constituie abatere disciplinară săvârşită de funcţionarul public în cauză şi audierea acestuia de către comisiile prevăzute la art. 67. Audierea funcţionarului public se consemnează în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată.

Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 62 lit. a) poate fi aplicată direct de către conducătorul compartimentului din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, din cadrul unităţii din subordinea acesteia, în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public care a săvârşit abaterea disciplinară. Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), funcţionarul public în cauză poate face contestaţie la directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, la conducătorul unităţii din subordinea acesteia, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate. Pe baza propunerii comisiei de disciplină prevăzute la art. 67, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, conducătorul unităţii din subordinea acesteia, adoptă o decizie definitivă (art. 64 din L.293/2004).

Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 62 lit. b)-f) se aplică de ministrul justiţiei, directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, după caz, de conducătorul unităţii din subordinea acesteia, la propunerea comisiei de disciplină, în funcţie de competenţele prevăzute la art. 20. (art. 65 din L.293/2004).

Sancţiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă potrivit competenţelor prevăzute la art. 64 alin. (1) şi art. 65, care se comunică funcţionarului public sancţionat în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei. Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii. (art. 66 din L.293/2004).

Comisiile de disciplină se constituie în Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi în fiecare unitate din subordinea acesteia şi au competenţa de a efectua cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere disciplinară şi de a propune sancţiunea disciplinară ce urmează să fie aplicată persoanei în cauză. Modul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei. (art. 67 din L.293/2004).

Este adevărat ca prin art.64 din legea speciala se prevede că sancţiunea de la litera a ) se poate aplica direct de conducătorul compartimentului unde îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, dar şi în acest caz trebuie efectuată cercetarea prealabilă de comisia de disciplină, deoarece în caz contrar se încalcă prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, iar funcţionarul public ar fi suspus arbitrariului organului administrativ ce aplică sancţiunea . Textul legii nu se refera la procedura de aplicare a sancţiunilor, ci la persoana îndreptăţită se aplice sancţiunea, întrucât art.64 din actul normativ trebuie interpretat în strânsă legătură cu dispoziţiile art. 67 din aceeaşi lege . În acelaşi spirit trebuie interpretate şi prevederile P. nr. 2856/C/2004 , în sensul că reclamantul nu poate fi lipsit de dreptul la apărare.

Sancţiunea ce intervine în cazul nerespectării legii este aceea a anularii actului ce a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative, astfel că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, iar recursul pârâtului Penitenciarul este nefondat şi urmează a fi respins .

În temeiul art. 304 pct.9, 304 indice 1 din C o d u l d e procedură civilă recursul pârâtului MJ-ANP este fondat şi urmează a fi admis, se va modifica în parte sentinţa atacata şi se respinge cererea formulata fata de acest pârât. Se vor menţine neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

 

Pentru aceste motive,
În numele legii,

 

D E C I D E :

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL E. M împotriva sentinţei civile nr.2625/CA/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a.

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIŢIEI - ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR B împotriva sentinţei civile nr.2625/CA/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului O. E. B. formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei – A.N.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 T. 2008.

  

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

   

 

 

 

Red.G.C.

Tehnored.G.C.

2 ex./16.10.2008

Jud.fond – T. L.D., E. I.

 

 

 

 

Toate spetele


Sus ↑