• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Anulare act administrativ. Recurs

Hotararea nr. 1573 din data 2009-04-02
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

 

DECIZIE Nr. 1573

Şedinţa publică de la 02 Aprilie 2009

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: (...) (...) Judecător

(...) (...) Judecător

(...) (...) Judecător

Grefier: N. E.

 

**********

 

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. N.-B., împotriva sentinţei nr. 1777 din data de 22 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Municipiului C, Primăria Municipiului C.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: avocat P. F. pentru recurenta reclamantă B. N.-B. şi consilier juridic E. E. pentru intimaţii pârâţi Primarul Municipiului C şi Primăria Municipiului C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Avocat P. F. pentru recurenta reclamantă B. N.-B. depune sentinţa nr. 2313 din 24.11.2008 şi sentinţa nr. 2181 din 11.11.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l D o l j.

Consilier juridic E. E. pentru intimaţii pârâţi Primarul Municipiului C şi Primăria Municipiului C arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a observa înscrisurile depuse la dosar.

Apreciindu-se îndeplinite dispoziţiile art. 150 C o d u l d e procedură civilă, instanţa acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat P. F. pentru recurenta reclamantă B. N.-B. solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi anularea dispoziţiei nr. 32464/06.03.2008 emisă de Primarul mun. C.

Învederează că prezenta acţiunea are o strânsă legătură cu alte două speţe aflate pe rolul Curţii de A P E L C R A I O V A; dintre acestea cauza privind pe reclamantul E. E.-B. este deja definitivă şi irevocabilă.

Apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod greşit competenţa comisiei de disciplină constituită în baza H.G. nr. 1344/2007 în a soluţiona sesizarea, în condiţiile în care în acest act normativ se arată că toate sesizările aflate pe rol se soluţionează de comisiile de disciplină constituite în baza H.G. 1210/2003.

T r i b u n a l u l D o l j a înlăturat în mod greşit motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în legătură cu sesizarea formulată de Secretarul mun. C, încălcare care este sancţionată cu clasarea.

Susţine că instanţa de fond a reţinut că dispoziţia nr. 32464/06.03.2008 care face obiectul prezentei cauze cuprinde descrierea faptei deoarece din simpla lecturare a actului se observă că nu este îndeplinită condiţia legală cuprinsă de art. 50 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 1344/2007 care prevede sancţiunea nulităţii absolute a actului sancţionator.

Arată că reclamantei nu i-a fost comunicat raportul comisiei de disciplină, reţinând că nu i-ar fi fost comunicat dar fără să se preocupe în ce modalitate şi la ce dată.

Menţionează că nu a fost respectat nici termenul legal în care comisia de disciplină putea fi sesizată – comisia de disciplină a fost sesizată pe data de 03.12.2007 astfel încât nu au fost respectate dispoziţiile art. 24 alin. 5 din HG 1210/2003 – act normativ în vigoare atunci care prevedea că sesizarea trebuia depusă la secretarul comisiei existente la acea dată.

Susţine că în mod greşit T r i b u n a l u l D o l j a reţinut că anchetele sociale au fost efectuate cu depăşirea competenţelor stabilite prin legea autorităţilor locale în materia asistenţei şi protecţiei sociale. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 17/2000 cât şi cuprinsul Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului de specialitate al Primarului mun. C una dintre atribuţiunile persoanelor care funcţionează în cadrul compartimentului Asistenţă Socială pentru Familiile cu Venituri Reduse şi Persoane Vârstnice este aceea de a efectua anchete sociale pentru internarea „persoanelor aflate în dificultate”.

Doamna N. F., în cererile formulate, a afirmat că este o persoană în dificultate, în vârstă de peste 80 de ani, că nu se poate deplasa şi că nu se poate îngriji. Este indiferent faptul că persoana vârstnică are sau nu încheiat un act pe care poate să-l valorifice printr-o altă procedură legală atâta timp cât această procedură legală este deseori de durată, iar nevoile pe care le reclamă petenţii au caracter zilnic, continuu. Efectuarea anchetelor sociale nu a avut şi nu are nici un fel de repercusiune asupra valabilităţii sau nevalabilităţii contractului de întreţinere de petentă cu o altă persoană.

Arată că în mod corect a semnat reclamanta înscrisul intitulat „ Anchetă socială” atâta timp cât au fost făcute verificările pe teren, iar conţinutul actului era în concordanţă cu constatările proprii. Învederează că doar în prima cerere adresată primăriei doamna N. F. a făcut cunoscut de existenţa contractului de întreţinere, omiţând a mai afce această menţiune în următoarele două cereri pe care le-au formulat.

Avocat P. F. pentru recurenta reclamantă B. N.-B. solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii reclamantei aşa cum a fost formulată şi acordarea unor cheltuieli de judecată.

Consilier juridic E. E. pentru intimaţii pârâţi Primarul Municipiului C şi Primăria Municipiului C solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca fiind legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de prima instanţă.

 

C U R T E A

 

 

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 1777 din data de 22 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B. N.-B., în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI C ŞI PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin dispoziţia 32464, emisă la data de 06.03.2008 de către Primarul municipiului C s-a dispus sancţionarea reclamantei B. N. B., inspector în cadrul Direcţiei Asistenţă şi Protecţie Socială, cu retrogradarea în treptele de salarizare pe o perioadă de 1 an începând cu data de 10.03.2008 de la gradul profesional al postului clasa I grad asistent treapta 3 la gradul profesional al postului clasa 1 grad debutant, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. 3 litera d) din Legea 188/1999, reţinându-se că anchetele sociale care au făcut obiectul sesizării Comisiei de Disciplină nr. (...)/03.12.2007 şi care au fost semnate de către reclamantă, au fost întocmite cu depăşirea competenţei legale a autorităţii locale în materia asistenţei şi protecţiei sociale, rezultând numeroase inadvertenţe şi conţinând elemente nereale care nu pot fi dovedite.

Împotriva acestei dispoziţii, reclamanta B. N. B. a formulat contestaţie, înregistrată sub nr. (...)/11.03.2008, solicitând revocarea acesteia.

În drept, acţiunea formulată de către reclamanta B. N. B. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Astfel, s-a constat că dispoziţia atacată îndeplineşte condiţiile legale privind descrierea faptei care a fost prezentată suficient în cuprinsul dispoziţiei de sancţionare.

În ceea ce priveşte criticile reclamantei cu privire la nerespectarea termenului de citare în faţa comisiei de disciplină, se constată că, sub aspect procedural, acest fapt reprezintă o nulitate relativă care a fost acoperită prin prezenţa reclamantei la termenul din data de 11.01.2008, fiind astfel respectate dispoziţiile prevăzute de art. 36 alin. 6 din HG nr. 1344/2007, care dispun că ,,prezenţa persoanei citate în faţa comisiei de disciplină, personal sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură".

Susţinerea reclamantei privind necompetenţa comisiei de disciplină nu are nici un temei, de vreme ce, potrivit art. 53 alin 2 din H.G. 1344/2007, sesizările înregistrate după publicarea prezentei hotărâri in Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate, pana la data începerii activităţii comisiilor de disciplina constituite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, de către comisiile de disciplina constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare pe de o parte, iar pe de altă parte funcţionarii publici ce constituie comisia de disciplină nou înfiinţată au avut aceeaşi calitate şi în vechea comisie.

Legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 53 alin. 3 că în situaţia în care nu este posibilă soluţionarea sesizărilor potrivit prevederilor art. 53 alin. 2, sesizările respective vor fi predate la data încetării mandatului membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile HG nr. 1210/2003, comisiilor de disciplină competente, constituite în condiţiile HG nr. 1344/2007.

Astfel, menţionează că la data de 10.01.2008, a fost încheiat procesul-verbal de predare-primire, având ca temei legal dispoziţiile art. 53 alin. 4 din HG nr. 1344/2007 cu consecinţa încetării mandatului membrilor comisiilor de disciplină constituite în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1210/2003, cu modificările ulterioare.

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 1424/2008, pronunţată de către T r i b u n a l u l D o l j, irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă cererea formulată de către Instituţia Prefectului judeţului D prin care se solicitase constatarea nulităţii Dispoziţiei nr. 79/2008, emisă de către Primăria mun. C, privind constituirea comisiei de disciplină, stabilind componenţa acesteia .reţinându-se în considerentele hotărârii că actele administrative au fost întocmite în mod legal.

În ceea ce priveşte necomunicarea raportului Comisiei de Disciplină, această critică nu poate fi reţinută, dat fiind că acesta i-a fost comunicat atât la finalizarea cercetării administrative cât şi odată cu dispoziţia atacată.

Cu privirea la încălcarea prevederile art. 50 alin. 1 din HG nr. 1344/2007, s-a reţinut că raportul comisiei de disciplină a fost înaintat spre aprobare Primarului municipiului C la data de 26.02.2008, iar nerespectarea termenului de 10 zile calendaristice nu este, oricum, de natură a afecta valabilitatea actului administrativ de sancţionare, fiind un termen de recomandare, putând atrage alt gen de răspundere pentru persoana vinovată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, se reţine că, potrivit art. 48 alin. 1 din Legea 188/1999 ,,Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, in termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate", iar potrivit alin. 2 al art. 48 din Legea nr. 188/1999 R privind statutul funcţionarilor publici, ,,Funcţionarilor publici le este interzis sa primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri".

Prin raportul întocmit de către Comisia de disciplină constituită la nivelul Primăriei Municipiului C, s-a reţinut că numita N. F., prin cererea înregistrată sub nr. 18640, a solicitat efectuarea unei anchete sociale, prin care să se constate că nu sunt respectate clauzele contractului de către E. O. şi, deşi se întocmeşte ancheta dispusă, exemplarul doi al anchetei nu se mai găseşte la dosar şi nici în arhiva Primăriei, aşa cum rezultă din nota informativă, dată de aceasta în timpul verificărilor.

Ulterior, numita N. F. a depus o altă cerere, care, cu toate că îi era adresată primarului, nu îi este prezentată, şi este înregistrează sub nr. (...) din 19.10.2007 la Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială, în completarea anchetei sociale efectuate anterior şi înregistrate sub. Nr. (...), fiind repartizată sub semnătura de d-na S. Ţ., fără nici un fel de rezoluţie, reclamantei B. N. B. şi d-lui E..

La solicitarea aceleaşi persoane, se întocmeşte şi cea de-a treia anchetă socială care este semnată nu numai de către cei cărora li se repartizase, B. şi E., ci este semnată şi de către N. P. E. şi E. P. (filele 65 – 66).

Toate anchetele sociale au în vedere condiţiile socio-umane, consilierea şi reprezentarea, şi în nici un caz declaraţiile martorilor sau vecinilor, deci elemente care nu au nicio legătură cu situaţia de fapt şi cu competenţa autorităţii locale.

Potrivit art. 3 din Legea 17/2000 ,,E. de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:

a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;

c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;

d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;

e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice".

Art. 4 din Lege dispune că ,,Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii".

Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, iar ancheta socială se realizează de un colectiv format din 2 asistenţi sociali, aşa cum prevede art. 28 din Legea 17/2000.

Orice anchetă se comunică unei instituţii numai sub antetul şi sub responsabilitatea autorităţii: primar, secretar, pentru aceştia putând semna, potrivit legii, altcineva, cu delegare de competenţă, dar numai sub această egidă. Adresa de înaintare se semnează de către persoanele abilitate de lege.

Dat fiind că în cauză s-a procedat de către reclamantă la efectuarea a două anchete sociale cu depăşirea competenţei stabilite prin lege a autorităţii locale în materia asistenţei şi protecţiei sociale, de vreme ce reclamanta a avut cunoştinţă de faptul că numita N. F. încheiase contract de vânzare - cumpărare cu clauză de întreţinere cu o altă persoană – E. O. – fiică adoptivă, aşa cum chiar reclamanta a declarat în cadrul audierilor dispuse de către Comisia de Disciplină (filele 151 – 159), s-a constat că în mod legal s-a procedat la sancţionarea reclamantei de către Primarul municipiului C.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B. N.-B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului reclamanta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că dispoziţia primarului contestată în prezenta cauză cuprinde descrierea faptei, deoarece din conţinutul acesteia se observă că nu este îndeplinită condiţia legală inserată în dispoz. art. 50 alin. 1 lit. a, ceea ce duce la nulitatea absolută a deciziei.

Pe de altă parte, recurenta reclamantă arată că nu s-a respectat nici termenul legal în care comisia de disciplină putea fi sesizată, aşa încât nu au fost respectate dispoz. art. 24 alin. 5 din HG nr. 1210/2003 în vigoare la acea dată.

Totodată, apreciază că instanţa a reţinut greşit competenţa comisiei de disciplină constituită în baza HG nr. 1344/2007 în a soluţiona sesizarea, deoarece în acest act normativ este prevăzut că toate sesizările aflate pe rol se soluţionează de comisiile de disciplină constituite în baza HG nr. 1210/2003.

În ceea ce priveşte aspectele de netemeinicie se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că anchetele sociale au fost efectuate cu depăşirea competenţelor stabilite prin lege a autorităţilor locale în materia asistenţei şi protecţiei sociale.

Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Prin cererea formulată reclamanta în calitate de inspector în cadrul Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială aparţinând de Primăria C, prin dispoziţia nr. 32464 din 6.03.2008 a fost sancţionată cu retrogradarea treptei de salarizare pe o perioadă de un an, începând cu 10.03.2008.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta ar fi procedat la efectuarea a două anchete sociale, cu depăşirea competenţei stabilite prin lege a autorităţii locale, astfel încât sancţionarea acesteia prin dispoziţia primarului este legală şi temeinică.

Anchetele sociale au fost efectuate la cererea unei persoane în vârstă de peste 80 de ani, care invoca imposibilitatea de a se îngriji singură şi solicita sprijin specializat.

Din fişa postului se reţine că recurentei reclamante îi revenea sarcina de a efectua anchete sociale la cerere, pentru persoanele singure ce solicită asistenţă socială.

Astfel, participarea la întocmirea anchetei sociale la cerere nu excede sferei atribuţiilor de serviciu.

Conform dispoz. art. 4 din Legea nr. 17/2000 nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială, care se elaborează pe baza datelor cu privire la acţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective considerate minime pentru asigurarea satisfacerea nevoilor curente.

Conform dispoz. art. 3 din acelaşi act normativ beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârsnică care se află în una din următoarele situaţii:

  1. nu are familie sau se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

  2. nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;

  3. nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;

  4. nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată;

  5. se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-medicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice;

Constatările instanţei de fond în sensul că recurenta reclamantă a efectuat două anchete sociale cu depăşirea competenţei stabilite prin lege a autorităţii locale, deoarece avea cunoştinţe că persoana pentru care s-a efectuat ancheta socială încheiase un contract de întreţinere cu o altă persoana sunt greşite deoarece în speţă persoana asistată se afla în una din situaţiile prev. de art. 3 din lege mai sus arătate.

Sub aspectul legalităţii dispoziţiei primarului se reţine că nu au fost respectate dispoz. art. 50 alin. 4din HG nr. 1344/2004, potrivit cu care omisiunea anexării Raportului Comisiei de Disciplină la dispoziţia de sancţionare ce se comunică funcţionarului sancţionat constituie cauză de nulitate absolută.

În speţă, intimata nu a făcut dovada prin semnătura de primire a recurentului reclamant că a respectat aceste dispoziţii legale.

Constatările instanţei de fond sunt eronate, iar soluţia pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j este netemeinică şi nelegală, fiind dată cu încălcarea dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă se va admite ca fiind fondat recursul reclamantei, se va modifica sentinţa recurată, în sensul că se va admite acţiunea reclamantei.

Pe cale de consecinţă se va anula dispoziţia Primarului nr. 32464 din 6.03.2008, iar în baza art. 274 Cod pr. civilă intimaţii vor fi obligaţi la cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Admite recursul declarat de reclamanta B. N.-B., împotriva sentinţei nr. 1777 din data de 22 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Municipiului C, Primăria Municipiului C.

Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea.

Anulează dispoziţia nr. 32464/6.03.2008 emisă de către Primarul Mun. C.

Obligă intimaţii la plata către recurentă a sumei de 952 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Aprilie 2009.

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

N. E.

 

 

Red. Jud. D U

Ex.3/J./08.05.2009

Jud. fond N T.

Toate spetele


Sus ↑