Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizie nr. 733/R

Şedinţa publică din 30 T. 2008

Completul compus din:

N. M. - Preşedinte

B. E. - Judecător

I. E. - Judecător

Grefier - D. S.

Pe rol judecarea recursului formulat de Sindicatul ACORD Târgu-M, cu sediul în Târgu-M(...), în numele şi pentru Ţ. O., împotriva sentinţei nr.281 pronunţată la data de 29.05.2007 de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr.3082/2006.

La apelul nominal răspund recurentul-reclamant Sindicatul Acord Târgu-M prin consilier juridic E. M. D. şi intimata-pârâtă DGASPC M prin consilier juridic S. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat şi motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimata a depus întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului recurentului.

Reprezentanţii ambelor părţi declară că nu au alte cereri de formulat.

În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate în numele şi pentru membrul de sindicat Ţ. O..

Reprezentantul intimatului cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.

C U R T E A,

Prin sentinţa nr. 281 pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş la data de 29.05.2008 s-a respins contestaţia formulată de reclamantul Sindicatul Acord Tg. M în numele şi pentru membrul de sindicat Ţ. O. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M privind anularea dispoziţiei nr. 1393/18.12.2006 şi obligarea pârâtei la (...) lei ( RON) daune morale, menţine dispoziţia menţionată emisă de directorul executiv al pârâtei ca temeinică şi legală.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin dispoziţia nr. 1393/18.12.2006 Ţ. O., auditor public în cadrul instituţiei pârâte, a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni în temeiul art. 65 pct. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999. Contrar susţinerilor reclamantului, dispoziţia de sancţionare cuprinde descrierea faptelor pentru care a fost sancţionat, motivarea comisiei de disciplină, abaterile au fost cercetate şi constatate de comisia de disciplină constituită în baza hotărârii nr. 1210/2003 fiind efectuată şi cercetarea prealabilă faţă de reclamant impusă de Legea nr. 188/1999. Cât priveşte realitatea faptelor reţinute ca şi abateri disciplinare, respectiv, lipsa nejustificată de la serviciu şi neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, reclamantul nu a produs nici o probă din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea reţinută în dispoziţia atacată.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul Sindicatul Acord Tg. M în numele şi pentru membrul de sindicat Ţ. O. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 alin. 1 pct. 9 C. pr. civ., respectiv, încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu s-au respectat dispoziţiilor nr. 25 din I. 1210/2003 în sensul că celui sancţionat nu i s-a comunicat o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare. Această obligaţie a fost îndeplinită faţă de U. O. doar parţial în sensul că, adresa nr. 23.398/21.11.2006 i-a fost comunicată la 04.12.2006 cu 2 zile înainte de termenul fixat pentru întrunirea comisiei de disciplină iar completarea la actul de sesizare, completare neînregistrată oficial la instituţie, i-a fost comunicată la data de 05.12.2006, chiar în ziua primei audieri a celui sancţionat, a doua audiere având loc la 07.12.2006, nerespectându-se termenul de 3 zile, fiindu-i afectat dreptul la apărare. Dispoziţia de sancţionare, în opinia reclamantului, este lovită de nulitate, pe de o pare pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 29 din I. 1210/2003 în sensul că procesul verbal în care s-a consemnat audierea celui sancţionat nu a fost semnat de cel audiat, iar pe de altă parte, nu conţine prevederile legale care au fost încălcate de către salariat şi motivele pentru care au fost îndepărtate apărările acestuia. Se arată, totodată, că nu s-au consemnat în dispoziţie, precizările prevederilor din procesul verbal al comisiei de disciplină şi nu s-a respectat nici o proporţionalitate între gravitatea abaterii săvârşite şi sancţiunea propusă a fi aplicată. Nu s-au respectat nici dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 672/2003 conform cărora pentru activităţile lor întreprinse cu bună credinţă în exerciţiul atribuţiilor şi în limita acestora, auditorii interni nu pot fi sancţionaţi sau trecuţi în altă funcţie.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate dar şi în raport de dispoziţiile art. 304¹ C. pr. civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Nerespectarea dispoziţiilor art. 25 din I. nr. 1210/2003, respectiv a termenului de 3 zile de la comunicarea actului de sesizare pentru prezentare în faţa comisiei de disciplină, este sancţionată, în lipsa unor dispoziţii exprese, cu nulitatea relativă, reclamantul trebuind să justifice vătămarea care i-a fost produsă. Art. 19 lit. b, consacrând principiul garantării dreptului la apărare în activitatea desfăşurată de către comisia de disciplină, arată prin ce se concretizează acesta, respectiv, prin faptul că i se recunoaşte funcţionarului public dreptul de a fi audiat, de a prezenta probe în apărare şi de fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat. Din cuprinsul proceselor verbale încheiate în datele de 05.12.2007 şi 07.12.2007, rezultă că reclamantului i s-a respectat dreptul la apărare . Astfel, acesta a fost audiat de comisia de disciplină şi a prezentat dovezi, pentru a-şi justifica lipsa de la serviciu în zilele de 14 şi 16. 11.2006. În condiţiile în care reclamantul ar fi considerat că are nevoie de mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea, avea posibilitatea să solicite comisiei de disciplină un termen în acest sens.

Cât priveşte completarea la actul de sesizare din 5.12.2006, aceasta nu conţine o nouă faptă reţinută în sarcina reclamantului, despre îndeplinirea în mod defectuos a sarcinilor de serviciu făcându-se vorbire în actul iniţial. Astfel, pentru verificarea modului în care acesta îşi îndeplineşte sarcinile încredinţate, a fost delegat prin ordine de serviciu d-ul V. A care a întocmit referate în acest sens în datele de 15 şi 16.11.2006. Ar fi necesitat, într-adevăr o înregistrare la comisia de disciplină, dacă completarea viza fapte noi care ar fi putut fi considerate abateri disciplinare.

Critica privind lipsa semnăturii de pe procesul verbal de audiere a persoanei care a formulat sesizarea şi în consecinţă, nulitatea acestuia, este, de asemenea, neîntemeiată. Din interpretarea art. 29 alin. 1 din I. 1210/2003 rezultă că doar neaudierea persoanelor prevăzute la art. 28 lit. a-c este sancţionată cu nulitatea absolută, lipsa semnăturilor celor audiaţi putând, cel mult, conduce la o nulitate relativă, însă, cum reclamantul nu a dovedit vreo vătămare prin nesemnarea procesului verbal de către d-ul E. G., persoana care a formulat sesizarea, critica va fi înlăturată.

Despre aplicarea dispoziţiilor C o d u l u i M u n c i i în speţă nu poate fi vorba câtă vreme sunt aplicabile dispoziţiile Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Într-adevăr, art. 117 din Legea nr. 188/1999 permite completarea dispoziţiilor legii cu alte dispoziţii, inclusiv din legislaţia muncii,însă doar unde ea nu dispune. Fiind reglementări speciale în raport cu cele generale de dreptul muncii, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din I.. 1210/2003 care prevede conţinutul actului administrativ de sancţionare. De altfel, în cuprinsul dispoziţiei atacate se arată că prin faptele săvârşite au fost încălcate de către reclamant dispoziţiile art. 44 din Legea 188/1999 coroborate cu art. 65 alin. 2 lit. a, b, c şi d din acelaşi act normativ.

La fiecare dintre faptele imputate se arată motivele pentru care apărările reclamantului nu au putut fi reţinute, contrar susţinerilor din cererea de recurs. Astfel, pentru lipsa de la locul de muncă din zilele de 14 şi 16. 11.2006, acesta nu a formulat în scris cereri de învoire adresate persoanei competente să o învoiască şi nici verbal nu a solicitat această învoire cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, avea telefon de serviciu şi putea oricând apela persoana responsabilă, iar pe de altă parte, cunoştea cu mult timp înainte termenele la care trebuia să fie prezent la T r i b u n a l u l M u r e ş, având posibilitatea să rezolve lipsa de la serviciu în mod legal. Şi cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, în dispoziţie se arată în mod detaliat pentru ce nu pot fi reţinute apărările reclamantului.

Recurentul nu arată în concret care prevederi din procesul verbal întocmit de comisia de disciplină nu au fost cuprinse în dispoziţie, făcând doar o remarcă generală care, de altfel, se dovedeşte a fi nefondată.

Sancţiunea aplicată este proporţională cu gravitate şi consecinţele faptelor reţinute în sarcina funcţionarului public vinovat (unele săvârşite în mod repetat, 4 fapte ce constituie abateri disciplinare).

Cât priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 672/2003 privind auditul public, trebuie remarcat că recurentul nu arată în ce a constat „ buna credinţă” a celui sancţionat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în plecarea în mod repetat din instituţie fără acordul şefului ierarhic superior sau al înlocuitorului acestuia, întârzierea în efectuarea misiuni de audit ce i-a fost încredinţate în luna T. 2006 cu termen de finalizare 1.11.2006 şi care, nici până la data sesizării comisiei de disciplină a fost finalizat, semnarea condicii de prezenţă şi la poziţia „plecare” deşi plecase din instituţie cu mult înainte de încheierea programului de lucru?

Cu precizarea că, deşi referatul comisiei de disciplină i-a fost comunicat, funcţionarul public împotriva căruia s-a formulat actul de sesizare nu a înţeles să formuleze obiecţiuni conform art. 30 alin. 2 din I.. Nr. 1210/2003 însuşindu-şi conţinutul acestuia, Curtea apreciază că toate criticile aduse sentinţei atacate sunt nefondate, aceasta fiind temeinică şi legală.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul formulat de Sindicatul Acord Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,(...), judeţul M, în numele şi pentru Ţ. O., împotriva sentinţei civile nr. 281, pronunţată la data de 29 mai 2007 de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 T. 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

N. M. B. E.

I. E.

GREFIER,

D. S.

Red. A.E.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond: T.E.

-27.11.2008-