• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Litigiu privind functionarii publici (Legea 188/1999). Recurs

Hotararea nr. 714 din data 2008-04-10
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

 

DECIZIE Nr. 714

Şedinţa publică de la 10 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)     

 

 

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul E. N., împotriva sentinţei numărul 87 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns recurentul reclamant E. N. personal, lipsind intimatul pârât P E N I T E N C I A R U L D E MINORI ŞI TINERI C.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de soluţionare şi acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul reclamant E. N. solicită admiterea recursului.

 

C U R T E A:

 

Asupra recursului de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D o l j-Secţia Contencios

Administrativ şi Fiscal la data de 30.10.2007, reclamantul E. N. a solicitat instanţei de judecată să constate nulitatea deciziei de sancţionare nr.(...)/19.10.2007, emisă de către P E N I T E N C I A R U L D E MINORI ŞI TINERI C .

În motivare a învederat că îndeplineşte funcţia de locţiitor şef de tură la P E N I T E N C I A R U L D E MINORI ŞI TINERI C, iar la data de 07.03.2007-când a fost săvârşită fapta-, conf. deciziei directorului unităţii , îndeplinea atribuţiile de şef de tură.

A mai arătat că în noaptea de 07/08.03.2007 au evadat din P E N I T E N C I A R U L D E MINORI ŞI TINERI C un număr de 5 deţinuţi, iar în ziua precedentă unul dintre aceşti deţinuţi a sustras o pânză de bomfaier de la echipa de muncitori care presta activităţi în penitenciar.

Despre dispariţia acesteia a fost anunţat în jurul orei 12,15 şi împreună cu alte cadre a desfăşurat activităţi specifice în scopul descoperirii obiectului sustras si a vinovaţilor. Ca urmare pânza de bomfaier a fost predată de un deţinut muncitorilor, reclamantul fiind încunoştinţat de acest lucru.

Ulterior deţinuţii au sustras din nou pânza de bomfaier şi au folosit-o la evadarea produsă în cursul nopţii.

Comisia de disciplină a apreciat faptul că lipsa informării conducerii unităţii despre dispariţia şi ulterior recuperarea pânzei de bomfaier reprezintă o abatere disciplinară, propunându-se sancţionarea sa cu „mustrare scrisă”.

A precizat reclamantul că această sancţiune este nelegală, deoarece aplicarea ei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.63 alin.4 din Legea nr.293 din 28 iunie 2004 ., conform cărora sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii.

În drept acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art.66 alin. 2 din Legea 293/2004.

Intimata E. C a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, susţinând în acest sens că la aplicarea sancţiunii disciplinare au fost respectat, atât termenele cât şi procedura prevăzută de lege, decizia de sancţionare fiind emisă în mod legal.

Prin sentinţa nr.87 din 21 ianuarie 2008, T r i b u n a l u l D o l j, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia reclamantului, reţinând că nu sunt identificate motive de nulitate a actului contestat, deoarece, atât din considerentele notei de informare întocmite de reclamant, cât şi din obiecţiile prezentate de acesta la referatul comisiei de disciplină nr.(...)/2007, rezultă că starea de fapt reţinută corespunde realităţii.

Astfel, chiar dacă ulterior pânza de bomfaier a fost recuperată, dispariţia ei a reprezentat un incident major, iar reclamantul, prin funcţia pe care o îndeplinea, avea obligaţia să informeze conducerea instituţie şi trebuia să prevadă pericolul pe care-l poate reprezenta sustragerea unui astfel de obiect de către deţinuţi.

S-a mai reţinut că reclamantului i s-a respectat dreptul la apărare, atât prin audierea sa în faţa comisiei de disciplină, cât şi prin formularea obiecţiunilor pe care le-a depus, astfel că sub aspectul temeiniciei, în mod corect s-a apreciat că fapta comisă se încadrează în dispoziţiile art.61 lit.b din Legea 293/2004.

Sub aspectul legalităţii deciziei, tribunalul a constatat că fapta a fost sesizată la data de 25.04.2007, iar sancţiunea a fost aplicată la data de 29.10.2007, întrucât a avut loc cercetarea cazului de către comisia de disciplină, finalizată prin referatul din 29.08.2007, astfel că nu se poate imputa instituţiei starea de pasivitate, chiar dacă sancţiunea poate fi aplicată direct, fără cercetare prealabilă.

Astfel faptul că, în urma cercetării, Comisia a propus aplicarea unei sancţiuni mai uşoare, nu poate constitui temei pentru a considera prescrisă sancţiunea aplicată, ci din contră reprezintă o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că sesizarea abaterii s-a realizat la data de 29 august 2007, când comisia de disciplină a respins obiecţiunile pe care le-a formulat la referatul nr.(...)/2007, referat care a fost a dus la cunoştinţa sa, cât şi a Directorului general al ANP la 11 iulie 2007.

Întrucât prin acest referat, comisia de disciplină a stabilit existenţa şi natura abaterii, de la această ultimă dată curge termenul de 60 de zile prevăzut de art.63 alin.4 din Legea 293/2004, termen care a fost cu mult depăşit în condiţiile în care aplicarea sancţiunii s-a realizat la data de 19.10.2007.

A mai susţinut că încercarea intimatei de a acredita ideea sesizării abaterii la data de 10.10.2007 şi care de altfel a fost însuşită şi de instanţa de judecată, nu are temei legal, deoarece la această dată s-a transmis doar propunerea de sancţionare disciplinară, şi nu rezultatul activităţii de cercetare desfăşurată de comisia de disciplină.

Intimatul pârât P e n i t e n c i a r u l d e Minori şi Tineri C a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului pentru aceleaşi apărări invocate şi la instanţa de fond.

Examinând sentinţa sub aspectul criticilor formulate, cât în raport de dispoziţiile art.3041 Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.

Acţiunea introductivă vizează nelegalitatea deciziei nr.0(...) din 19.10.2007, emisă de P e n i t e n c i a r u l d e Minori şi Tineri C, prin care reclamantul, în calitate de inspector principal al acestei instituţii, a fost sancţionat cu mustrare scrisă pentru neglijenţă manifestată în îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu, constând în neinformarea şefilor ierarhici despre dispariţia obiectului tăietor cu care s-a tăiat gratia de la camera de deţinere din care au evadat 5 deţinuţi în noaptea de 07/08.03.2007, în conformitate cu art.61 lit.b şi art.65 din Legea 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Potrivit art.21 şi 22 din Ordinul nr.2856/C/29.10.2004, emis de Ministerul Justiţiei,pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate, sesizarea îndreptată împotriva unui funcţionar public se adresează comisiei de disciplină din cadrul unităţii în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia funcţionarilor publici care deţin funcţii de conducere în cadrul sistemului penitenciar, când sesizarea se adresează comisiei de disciplină din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Comisia de disciplină poate fi sesizată de conducătorul unităţii, de conducătorul compartimentului în care-şi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată sau de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public.

Din actele depuse la dosar, respectiv din referatul nr.(...)/29.08.2007, întocmit de Comisia de disciplină a funcţionarilor publici cu statut special din ANP, rezultă că sesizarea acesteia cu privire la fapta săvârşită de reclamant s-a făcut de către Directorul general al ANP prin adresa nr.(...)/05.04.2007.

În urma acestei sesizări, administrării probelor şi audierii reclamantului, membrii comisiei de disciplină au apreciat că prin omisiunea reclamantului de a aduce la cunoştinţă conducerii unităţii a incidentelor din timpul executării serviciului, a fost perturbată activitatea de ţinere în custodie a persoanelor private de libertate , săvârşind astfel abaterea disciplinară prevăzută de art.61 lit.b din Legea 293/2004, propunând sancţionarea acestuia cu mustrare scrisă.

Sancţiunea propusă de comisie şi prevăzută de art.62 lit.a din Legea 293/2004 privind statutul funcţionarilor publici din ANP, fiind cea mai uşoară între celelalte sancţiuni prevăzute de acest text, poate fi aplicată – potrivit art.64 alin.1 din lege – direct de către conducătorul compartimentului din cadrul ANP sau, după caz, din cadrul unităţii din subordinea acesteia în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public care a săvârşit abaterea disciplinară.

Prin urmare, în urma propunerii comisiei de disciplină, competenţa de aplicare a sancţiunii disciplinare cu mustrare scrisă aparţine conducerii P e n i t e n c i a r u l u i d e Minori şi Tineri C, care a şi aplicat-o la data de 17.10.2007 prin emiterea deciziei de sancţionare din această dată.

Potrivit art.63 alin.4 din Legea 293/2004, astfel cum a fost modificată, sancţiunea disciplinară se aplică în maxim 60 de zile calendaristice de la sesizarea abaterii, dar nu mai târziu de 1 an de la comiterea faptei.

Textul sus menţionat prevede un termen de prescripţie şi un termen de decădere în care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară funcţionarului public din cadrul ANP.

În speţă se reţine că aceste termene au fost respectate, în condiţiile în care de la data propunerii aplicării sancţiunii „mustrării scrise” de către comisie şi până la data aplicării efective a acestei sancţiunii, prin decizia nr.0(...) din 19.10.2007, termenul de 60 de zile nu a fost depăşit, iar de la data săvârşirii faptei – 07.03.2007 – şi până la aplicarea sancţiunii, termenul de 1 an de asemenea nu a fost depăşit.

Susţinerea recurentului că termenul pentru aplicarea sancţiunii începe să curgă de la 11.07.2007 nu poate fi primită, întrucât- aşa cum rezultă din adresa nr.(...) din 15.10.2007-, sesizarea conducerii P e n i t e n c i a r u l u i d e Minori şi Tineri C în vederea sancţionării disciplinare a reclamantului s-a realizat abia la data de 17.10.2007, când s-a realizat comunicarea acesteia.

Pentru considerentele arătate, se apreciază că toate motivele invocate sunt nefondate, situaţie în care în temeiul art.312 Cod pr.civilă va fi respins recursul declarat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

 

D E C I D E:

 

Respinge recursul formulat de reclamantul E. N., împotriva sentinţei numărul 87 din 21 ianuarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...).

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Aprilie 2008

 

  

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

   

 

Red.jud.T.(...)

Toate spetele


Sus ↑