Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999 –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA NR. 42

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria Comunei J. –prin primar, cu sediul în comuna J., judeţul S împotriva sentinţei nr. 2649 din 7 septembrie 2007 a T r i b u n a l u l u i S u c e a v a – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit recurenta şi reclamanţii intimaţi E. P. H., E. N., D. (...) E., D. N., H. F., T. J. şi E. D..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanţa constatând recursul în stare de judecată a trecut la soluţionarea acestuia.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea introdusă la T r i b u n a l u l S u c e a v a şi înregistrată sub nr(...) din 15.05.2007, reclamanţii E. P. H., E. N., D. (...) E., D. N., H. F., T. J. şi E. D., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei J. , cu sediul în comuna J., judeţul S, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata primei de concediu pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective .

În motivarea acţiunii arată reclamanţii că sunt funcţionari publici la Primăria comunei J. şi că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 34 după republicare), funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative : art. 3 al. 1 din OUG nr. 33/2001 până la 01.01.2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004 şi art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005.

Au mai arătat reclamanţii că sunt îndreptăţiţi la primele de vacanţă pe ultimul an, motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual şi-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acţiuni, neexistând nici un act normativ care să abroge dispoziţiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Primăria comunei J. a arătat că procedura suspendării drepturilor privind acordarea primei de vacanţă prev. de art. 33 al.2 şi art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, republicată şi modificată, iar începând cu anul 2002, măsura suspendării făcută prin legile bugetului de stat, a fost făcută cu respectarea prevederilor legale.

Soluţionând cauza în fond, T r i b u n a l u l S u c e a v a – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2649 din 7 septembrie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamanţilor sumele cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru anul 2006, egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din actuala lege) funcţionarul public, are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu şi că suspendarea succesivă a acordării primei anuale prin diferite acte normative nu au dus la stingerea dreptului, dispoziţia prevăzută de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare şi neabrogată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Primăria comunei J., care a arătat că sentinţa este nelegală, deoarece prin diferite acte normative acordarea primei de vacanţă a fost suspendată şi că, Primăria comunei J. a respectat dispoziţiile legale în vigoare şi nu a acordat prima de vacanţă, aceasta urmând să fie acordată ulterior. Pe de altă parte, pârâta a invocat faptul că este finanţată de la bugetul asigurărilor sociale care este deficitar şi care nu asigură acordarea fiecărui salariat a primei de vacanţă.

Recursul se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. Civilă şi este nefondat.

Dispoziţiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată), prin care funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative şi nu au fost abrogate.

Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanţă pentru anul 2006, care evident a avut un caracter temporar, atâta vreme cât suspendarea a fost anuală, nu duce la stingerea dreptului.

Motivele invocate în declaraţia de recurs cum că pârâta Primăria comunei J. a respectat dispoziţiile legale în vigoare şi cum că bugetul asigurărilor sociale de unde se finanţează pârâta este deficitar, nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluţiei pronunţate de prima instanţă.

În acest context, sentinţa pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală şi cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică care să ducă la casarea sentinţei recurate, curtea în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 304² şi art. 312³ (1) cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E,

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei J. –prin primar, cu sediul în comuna J., judeţul S împotriva sentinţei nr. 2649 din 7 septembrie 2007 a T r i b u n a l u l u i S u c e a v a – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 ianuarie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.G.C.

Jud. S. M; B. N. K.

Dact.N.A.

Ex. 2/ 14.01.2008