Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 292

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

x.x.x

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii DGFP D şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, împotriva sentinţei nr. 4012 din data de 30 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimata reclamantă J. D. N. prin avocat E. D. lipsind recurenţii pârâţi DGFP D şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluţionare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat E. D. pentru intimata reclamantă J. D. N. solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta J. D. N. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor DGFP D şi Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata primelor de concediu pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflaţie.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este funcţionar public şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.Ulterior însă, printr-o serie de acte normative, s-a dispus suspendarea aplicării acestui articol, suspendare pe care o consideră nelegală şi neconstituţională. Consideră că, potrivit Legii 188/1999 (art. 34 alin. 2) i se cuvine prima de vacanţă în acest sens invocând şi practica judiciară în materie.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public.

În cauză a formulat întâmpinare pârâta DGFP D, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente anilor 2001-2002, iar pe fondul cauzei respingerea acesteia.

Prin sentinţa nr.4012 din 30 octombrie 2007, T r i b u n a l u l D o l j a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente anilor 2001-2003 şi excepţia autorităţii de lucru judecat pentru anul 2006.

S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor primele de concediu de odihnă aferente anilor 2004-2005, actualizate la data efectivă a plăţii.

S-a respins cererea privind acordarea primei de concediu de odihnă pentru anii 2001, 2002, 2003 şi 2006.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 2001-2003, s-a reţinut în cauză incidenţa prevederilor art.1 şi 3 din Decretul 167/1958 şi a art.283 (a) lit.c din Codul muncii.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat pentru drepturile băneşti aferente anului 2006, s-a constatat că cererea reclamantei privind acordarea primei de concediu pentru anul 2006 a fost soluţionată definitiv prin sentinţa nr.2070/14.05.2007 a T r i b u n a l u l u i D o l j, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1201 Cod civil.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că dispoziţiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat şi că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exerciţiul a fost suspendat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DGFP D, pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

In motivele de recurs s-a susţinut că hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii, că acordarea drepturilor a fost suspendată succesiv, ultim act normativ prin care a fost suspendată acordarea acestor prime fiind Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R, funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, care se impozitează separat.

Având în vedere prevederile textului enunţat, funcţionarii publici sunt în drept să primească, prin efectul legii, prima de concediu de odihnă, în fiecare an la nivelul stabilit prin lege.

Însă, prin legea bugetului de stat nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea acestui drept.

Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanţă şi nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desfiinţat.

Dreptul funcţionarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.

Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.

Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.

Obligativitatea plăţii, după încetarea suspendării, rezultă şi din principiul general constituţional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituţie, care dispune că în România, respectarea Constituţiei , a supremaţiei legii şi a legilor este obligatorie.

Drepturile prevăzute în art.34 alin.2 din Legea 188/1999 R trebuie să fie acordate reclamantului, întrucât legea produce efecte de la data publicării în Monitorul oficial şi până la ieşirea ei din vigoare, printr-un act normativ cu putere identică.

Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.

Această explicaţie se întemeiază şi pe interpretarea semantică şi gramaticală a textului.

In consecinţă, având în vedere prevederile art. 304, 304¹ şi 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâţii DGFP D şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, împotriva sentinţei nr. 4012 din data de 30 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...).

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Februarie 2008

Red.jud.A.(...)

LF/ 2 ex/15.02.2008

Jud.fond: G.D.