• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Anulare act administrativ. Recurs

Hotararea nr. 151/CA/2009 din data 2009-02-04
Pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

 

DECIZIE Nr. 151/CA/2009

Şedinţa publică de la 04 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Grefier : (...) (...)

 

 

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta (...) B. (...) împotriva sentinţei civile nr. 1137/CAF/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

În interiorul termenului de pronunţare la dosarul cauzei au fost depuse, prin Serviciul Registratură al instanţei, concluzii scrise din partea recurentei reclamantă S.C. B. S.A.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 28.01.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

 

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă :

 

 

Prin sentinţa civilă 1137/CAF/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...), a fost respinsă acţiunea formulată de S.C. B. S.A. A I împotriva pârâtei A.J.O.F.M. A.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că între S.C. B. S.A. A I şi A.J.O.F.M. A au fost încheiate două convenţii - nr.2190/18.02.2005 şi nr. 2088/01.03.2005 – în baza cărora S.C. B. S.A. se obliga să angajeze câte un şomer în vârstă de peste 45 de ani şi să menţină raporturile de muncă cel puţin 2 ani, urmând ca în schimb să încaseze din bugetul asigurărilor pentru şomaj câte un salariu minim pe economie, pe o perioadă de un an.

S.C. B. S.A. nu a respectat obligaţia ce-i revenea prin convenţie şi a procedat la încetarea contractelor de muncă ale celor doi angajaţi, situaţie ce a fost constată de AJOFM A la 18.04.2007, când s-a încheiat procesul verbal de control 1691 şi au fost imputate angajatorului sumele încasate cu titlu de subvenţie locuri de muncă plus dobânda aferentă.

Anterior acestui control, când AJOFM nu avea cunoştinţă despre aspectele menţionate mai sus, dar după data de 12.05.2005 când a încetat contractul individual de muncă al salariatului vizat în convenţia nr. 2190/18.02.2005, S.C. B. S.A. a încheiat alte trei convenţii cu AJOFM A pentru doi absolvenţi încadraţi conform art. 80 din Legea 76/2008 şi în 13 noiembrie 2006 pentru un şomer de peste 45 de ani, conform art. 85 din aceeaşi lege.

Prin procesul verbal nr. 937/11.03.2008 inspectorii din cadrul AJOFM A au stabilit că în urma controlului efectuat la S.C. B. S.A. A I privind respectarea obligaţiilor prevăzute de lege cu privire la încadrarea în muncă şi menţinerea raporturilor de muncă de către angajatorii care beneficiază sau au beneficiat de subvenţii , credite, fonduri nerambursabile, scutiri, facilităţi sau ajutoare sociale din bugetul asigurărilor pentru şomaj , unitatea controlată a încheiat convenţiile nr. 1220, 1381 şi 2466 , toate în anul 2006 cu încălcarea dispoziţiilor art. 851 din Legea nr. 76/2002, astfel că în mod corect în 12.02.2008 au fost reziliate aceste trei convenţii, iar în urma rezilierii se impune restituirea subvenţiilor în sumă totală de 10725 lei plus dobânda aferentă de 1008,99 lei.

Instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului rezultă că pentru angajaţii I. O. şi M. G, reclamanta S.C. B. S.A. a beneficiat în calitate de angajator de subvenţii, în condiţiile art. 85 din Legea 76/2002, dar a încetat la iniţiativa sa raporturile de muncă cu aceştia anterior termenului de 2 ani prevăzut de lege.

Prin urmare, potrivit art. 851 din Legea 76/2002 introdus de pct. 39 al articolului I din Legea 107/2004 acest angajator nu mai poate beneficia de o nouă subvenţie din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă. Cu toate acestea, S.C. B. (...) a încheiat mai repede de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă cu cei doi angajaţi menţionaţi, alte trei convenţii şi a beneficiat de noi subvenţii , fiind încălcate astfel prevederile art. 851 din Legea 76/2002.

S-a apreciat de prima instanţă ca fiind firesc ca AJOFM A să rezilieze ultimele trei convenţii din anul 2006 în momentul în care a constatat că ele au fost încheiate datorită necunoaşterii situaţiei primelor două convenţii din 2005, cu încălcarea legii.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine culpa AJOFM A în încheierea celor trei convenţii din 2006 care nu au fost reziliate ulterior, întrucât aşa cum rezultă din procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007 abia în acel moment pârâta a aflat despre nerespectarea primelor două convenţii din 2005, iar rezilierea celor trei convenţii ulterioare s-a făcut în conformitate cu pct.5 şi 6 din cuprinsul lor, în perioada de valabilitate.

Interpretarea dată de reclamantă articolului 851 din Legea 76/2002 în sensul că angajatorul n-ar beneficia de subvenţii pe o perioadă de 2 ani doar în cazul reluării raporturilor de muncă cu aceeaşi persoană care a fost angajată iniţial tot cu subvenţionarea postului şi a încetat activitatea mai repede de 2 ani, nu poate fi acceptată, întrucât textul de lege nu prevede aşa ceva. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere acest lucru şi ar fi înţeles să sancţioneze angajatorul doar în această situaţie, textul de lege ar fi conţinut precizarea în acest sens, mai exact ar fi prevăzut „ ………. Nu mai pot beneficia de o nouă subvenţie pentru aceeaşi persoană din bugetul asigurărilor …….”.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului şi e cale de consecinţă să fie modificată în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii contestaţiei formulată, constatând că este admisibilă.

Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în ambele instanţe.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta arată că în urma controlului efectuat de către angajaţi ai AJOFM A, având ca tematică respectarea obligaţiilor legale privitor la convenţiile încheiate cu pârâta, cu nr. 1220/2006, 1381/2006, 2466/2006, s-a stabilit respectiv, dispus rezilierea celor trei convenţii şi a fost obligată societatea reclamantă la restituirea către pârâtă a sumei de 10.725 RON, cu dobânda aferentă în sumă de 1008,99 RON.

Pentru a reţine acest lucru organele de control au constatat că, în baza procesului-verbal 1691/18.04.2007, s-a constatat încetarea raporturilor de muncă cu doi angajaţi ai reclamantei, din motivele prevăzute de art. 83 alin.2 din Legea 76/2002 şi prin urmare reclamanta nu mai avea voie pe timp de doi ani să încheie alte contracte de muncă cu alte persoane.

Se arată că această susţinere este netemeinică şi în vădită contradicţie cu actele, legea şi faptele care s-au petrecut şi stabilit cu pârâta în ceea ce priveşte încheierea convenţiilor în cauză.

Astfel, conform legii 76/2002, art. 85, rezultă doar obligaţia de menţinere a contractului de muncă cu angajatul pe o perioadă determinată, nerespectarea acestora ducând la restituirea sumelor încasate cu titlu de subvenţie.

Reclamanta mai arată că într-adevăr art. 85 ind. 1 stabileşte faptul că pe o perioadă de 2 ani de la încetarea raporturilor de muncă reclamanta nu mai beneficiază de subvenţii, însă din economia textelor legale, precum şi din conduita pârâtei, care în opinia reclamantei confirmă teza, referirea este aplicabilă doar în ceea ce priveşte raportul societate-salariat, desfacerea contractului şi reluarea acestuia în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi persoană.

Referitor la cele trei contracte, reclamanta susţine că ele au fost încheiate pe parcursul anului 2006, salariaţii sunt şi în prezent angajaţii societăţii, iar de la data încheierii contractelor şi până în prezent, pârâta, deşi avea cunoştinţa încetării convenţiilor reţinute în procesul verbal din 2007, ale lui I. şi M., situaţie intervenită în 2005 , a decontat lunar pentru cei doi angajaţi sumele reprezentând subvenţii .

Analizând recursul declarat din punct de vedere al motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.

În motivarea recursului se susţine că societatea are interdicţie pe o perioadă de 2 ani de a angaja alţi salariaţi, în cazul în care nu a respectat obligaţiile asumate prin convenţie. Această susţinere este eronată întrucât nu se poate interveni în politica de personal a unui angajator, singura interdicţie care apare în situaţiile nerespectării condiţiilor de încheiere a convenţiilor este interdicţia de a accesa subvenţii, conform art. 80 sau 85 din Legea 76/2002, modificată, pe o perioadă de 2 ani de la data la care angajatorul a încetat contractul individual de muncă din iniţiativa sa unui salariat pentru care a beneficiat de subvenţie.

Această sancţiune se aplică societăţii conform art. 851 din Legea nr. 76/2002 tocmai pentru a da eficienţă acestor măsuri de stimularea înfiinţării şi menţinerii ocupate a locurilor de muncă subvenţionate din bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Susţinerile reclamantei cu privire la faptul că art. 851 din Legea 76/2002 se referă doar la salariaţii pentru care societatea a încasat o dată subvenţia legală şi care au fost concediaţi, se apreciază ca fiind eronată, întrucât legea vorbeşte de locuri nou înfiinţate, iar una dintre condiţiile de accesare a acestor subvenţii este aceea ca salariaţii astfel încadraţi în muncă să nu fi avut raporturi de muncă cu angajatorul în ultimii doi ani, în scopul evitării concedierilor şi angajărilor repetate ale aceloraşi persoane. În acest scop, angajatorul, la momentul încheierii convenţiei cu AJOFM depune la aceasta o declaraţie care confirmă cele arătate mai sus.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs se constată că între reclamantă şi pârâtă au fost încheiate două convenţii cu nr. 2190/18.02.2005 pentru şomerul în vârstă de 45 ani M. G şi nr. 2088/01.03.2005 pentru şomerul în vârstă de peste 45 ani I. O.. În baza acestor convenţii societatea se obliga să încadreze în muncă câte un şomer în vârstă de peste 45 de ani şi să-l menţină în activitate cel puţin 2 ani de la data angajării, urmând ca în urma acestor convenţii să încaseze din bugetul asigurărilor pentru şomaj câte un salariu minim pe economie, pe perioadă de 1 an.

Deşi reclamanta s-a angajat să menţină contractele individuale de muncă ale acestor şomeri pe o perioadă de minim 2 ani, nu şi-a respectat această obligaţie şi a procedat la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, din iniţiativa sa.

Acest fapt, privind nerespectarea acestor convenţii a fost constatat de către pârâtă prin procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007, act prin care au fost imputate reclamantei sumele încasate cu titlu de subvenţie plus dobânda aferentă.

Anterior acestui act de control, dar după data de 12.05.2005, când a încetat contractul individual de muncă al salariatului I. O., încadrat în temeiul convenţiei nr. 2190/18.02.2005, reclamanta a încheiat alte trei convenţii, două în temeiul art. 80 din Legea nr.76/2002 ( Convenţia nr. 1220/01.08.2006 pentru absolventul (...) D. şi Convenţia nr. 1381/13.11.2006 pentru absolventul H. J. ) şi una în temeiul art. 85 din legea nr. 76/2002( Convenţia nr. 2466/13.11.2006 pentru H. D. şomer de peste 45 de ani ).

Astfel, la data când s-a solicitat încheierea celorlalte trei convenţii pârâta nu avea cunoştinţă despre faptul că nu a fost respectată prima convenţie cu nr. 2190/18.02.2005 şi astfel reclamanta a intrat sub incidenţa art. 851 din Legea nr. 76/2002 modificată. Despre acest fapt AJOFM A a aflat la data efectuării controlului materializat prin procesul verbal de control nr. 1691/18.04.2007.

Faţă de această stare de fapt nu poate fi reţinută culpa pârâtei la data încheierii ultimelor trei convenţii şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu punctul 5 şi 6 al acestor convenţii, în perioada de valabilitate a acestora s-a verificat modul în care au fost încheiate şi în mod corect s-a stabilit că au fost încălcate dispoziţiile legale cu privire la condiţiile de accesare a subvenţiei şi ca urmare au fost stabilite penalităţi constând în sumele încasate şi dobânzi aferente.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitor la faptul că pârâta a achiesat la plata acestor subvenţii şi după data efectuării primului control, se constată că aceasta nu a efectuat nicio plată către reclamantă, ci aceasta a procedat la deducerea sumelor respective din contribuţia datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj încă 3 luni după data efectuării primului control deşi avea informaţii cu privire la faptul că aceste convenţii sunt încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale .

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. B. (...) A împotriva sentinţei civile nr. 1137/CAF/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 04 Februarie 2009.

 

Preşedinte,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

Judecător,

(...) (...)

 

Grefier,

(...) (...)

 

 

 

 

 

 

Red. C.I.

Tehnored. H.A./ 2 ex./17.03.2009

Jud. fond G.J.

Toate spetele


Sus ↑