• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Anulare act. Recurs

Hotararea nr. 554 din data 2009-03-18
Pronuntata de Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 554

Şedinţa publică din 18 martie 2009

 

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

 

GREFIER: (...) (...)

 

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul E. J. B. împotriva sentinţei civile nr. 3068/PI/23.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu pârâta S.C. Hasco România SRL, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.

Dată fără citarea părţilor.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din 10 martie 2009; mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate potrivit încheierii aceleiaşi zile care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunţarea s-a amânat pentru data de 12 martie 2009, 16 martie 2009 şi 18 martie 2009, când,

 

CURTEA,

 

Constată că prin sentinţa civilă nr. 3068/23.09.2008, T r i b u n a l u l T i m i ş a respins acţiunea formulată de reclamantul E. J. B. împotriva pârâtei S.C. Hasco România S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că decizia nr. 35/25.06.2008 de suspendare a contractului individual de muncă este legală iar motivele din cerere care vizează anularea acestei decizii sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, conform art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii.

În speţă, condiţiile pentru suspendarea contractului individual de muncă au fost îndeplinite, întrucât prin aceeaşi decizie s-a dispus declanşarea cercetării disciplinare şi convocarea angajatului pentru realizarea acesteia.

Susţinerile reclamantului referitoare la nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă sunt nefondate, întrucât menţiunea referitoare la locul desfăşurării procedurii de cercetare prealabilă ar fi echivocă raportat la prima convocare, întrucât condiţiile impuse de art. 52 lit. a Codul muncii au fost respectate în speţă, reclamantul fiind convocat din nou la sediul din E., după cum el însuşi a recunoscut.

Apar irelevante în speţă motivele care vizează luarea măsurii ulterioare de concediere, acestea nefiind aplicabile măsurii de suspendare a efectelor contractului individual de muncă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivele de recurs hotărârea este criticată pentru nelegalitate, şi anume:

Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 2 alin. 2 lit. a din Legea nr. 130/1999, care instituie obligaţia înregistrării deciziei de suspendare a contractului individual de muncă sub sancţiunea săvârşirii contravenţiei prev. de art. 7 din aceeaşi lege.

Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la măsurile de protecţie a angajaţilor, în speţă înregistrarea suspendării contractului individual de muncă la ITM T i-a produs reclamantului un prejudiciu, iar instanţa a încălcat dreptul la apărare prin imposibilitatea de a contracara probele depuse de pârâtă la primul şi singurul termen de judecată.

Astfel, necomunicarea actelor care arată că sediul pârâtei a fost modificat au dus la o judecată părtinitoare, soluţia de respingere a acţiunii fiind nelegală.

Dispoziţiile art. 8 Codul muncii au fost încălcate cu ocazia convocării la cercetarea disciplinară de către angajator, fiind formulată cu rea-credinţă la sediul social din B.

De asemenea, reprezentanţii angajatorului, împuterniciţi prin actul de convocare nu au respectat dispoziţiile art. 267 Codul muncii şi nu au fost prezenţi decât directorul economic al societăţii care a refuzat să-şi dovedească calitatea de reprezentant.

În concluzie, se arată că pe parcursul cercetării disciplinare, angajatorul a dat dovadă de rea-credinţă, astfel că anularea deciziei de suspendare se impune, având la bază o cauză ilicită.

Prin concluzii scrise intimata s-a opus admiterii recursului apreciindu-l ca nefondat, cu motivarea că dreptul la apărare nu a fost încălcat, probele despre care se vorbeşte în cererea de recurs au fost depuse la instanţa de fond şi reprezintă înscrisuri care provin chiar de la reclamant, referitoare la modificarea sediului social al societăţii.

Neînregistrarea în termen a deciziei de suspendare a contractului individual de muncă este irelevantă, câtă vreme această decizie i-a fost comunicată personal reclamantului, prin înmânare chiar la momentul emiterii iar neînregistrarea la ITM, chiar dacă ar fi reală, nu determină nici un prejudiciu pentru reclamant.

Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 35/25.06.2008, s-a dispus, în temeiul art. 52 lit. a Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă nr. 5662/28.10.2003 încheiat între părţi, precum şi convocarea angajatului în vederea realizării cercetării disciplinare, iar convocarea la cercetarea disciplinară, formulată separat în scris a fost înmânată reclamantului la data emiterii acesteia, respectiv 25.06.2008.

Motivul invocat de către reclamant privind nulitatea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă a fost corect analizat de către instanţă, reţinând prezumţia că reclamantul, în calitatea sa de director tehnic al societăţii, a avut cunoştinţă despre împrejurarea că la data de 16.04.2008 a operat o modificare a actelor constitutive ale societăţii, iar pe de altă parte, menţiunea referitoare la locul desfăşurării procedurii de cercetare prealabilă apare ca fiind echivocă, câtă vreme reclamantul a fost din nou convocat cu acelaşi scop la sediul din E..

Celelalte motive vizând legalitatea ori temeinicia deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, reiterate în recurs sunt nefondate, întrucât se referă la măsura de concediere a reclamantului care nu reprezintă obiectul cauzei.

Aşa fiind, se constată că dispoziţiile art. 52 lit. a Codul muncii au fost respectate, astfel că decizia contestată este legală, iar potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

 

Respinge recursul declarat de reclamantul E. J. B. împotriva sentinţei civile nr. 3068/PI/23.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş în dosar nr(...), în contradictoriu cu pârâta S.C. Hasco România SRL.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18 martie 2009.

 

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

 

GREFIER,

(...) (...)

 

 

 

 

 

 

 

Red. A.T. /04.05. 2009

TehnoredA.S./ 04.05.2009/2 ex

Prima instanţă: S. D. şi S. E. – T r i b u n a l u l T i m i ş

Toate spetele


Sus ↑