Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 5590/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 829R

Şedinţa publică de la 15 februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) A (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) J.

GREFIER – J. S. N.

Pe rol, soluţionarea recursului formulat de recurentul N. O., împotriva sentinţei civile nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. " L. ROMÂNIA " S.A., având ca obiect „contestaţie decizie suspendare contract de muncă”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 08.02.2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea intimatei S.C. "L. ROMÂNIA" S.A., de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 15.02.2010, hotărând următoarele:

C U R T E A

Prin sentinţa civila nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunţata de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...) a fost respinsa, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul N. O., în contradictoriu cu pârâtul SC L. România SA A.

In motivare s-a reţinut ca, prin acţiunea civilă formulată la data de 11.11.2008, reclamantul N. O., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul SC L. România SA, anularea ca netemeinică şi nelegală a celor două decizii de suspendare a contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul cuvenit şi cel plătit pe perioada de suspendare abuzivă a contractului individual de muncă.

Deci reclamantul a solicitat anularea deciziilor emise de societate, respectiv nr. 1557/01.10.2008 şi nr. 1723/31.10.2008, i-a fost suspendat contractul individual de muncă pe lunile octombrie şi noiembrie 2008.

Ambele decizii au fost emise în baza prevederilor contractului colectiv de muncă - art. 40 lit. a.

Art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii (f. 14) dispune că personalul excedentar, rezultat în urma îmbunătăţirilor de ordin tehnologic, al reorganizării unor activităţi şi al extinderii procesării automate a datelor precum şi a reorganizării tuturor celorlalte locuri de muncă urmează a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcţia personal.

Direcţia de personal adaugă responsabilităţilor curente obligaţia redistribuirii acestor salariaţi, compartimentelor care reclamă necesităţi punctuale, vine fundamentate ca durată şi număr de persoane.

Salariaţii care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, rămân la dispoziţia societăţii şi vor fi salarizaţi cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă.

Prin rămânerea la dispoziţia societăţii se înţelege rămânerea la domiciliu, angajatorul având posibilitatea oricând să dispună reinceperea activităţii.

La finele fiecărei luni, salariaţii care se află la domiciliu, retribuiţi cu 75% din salariul de bază, au obligaţia de a se prezenta la sediul societăţii, la Serviciul Resurse Umane, pentru a lua cunoştinţă de programul lunii următoare, având ca bază legală dispoziţiile art. 53 alin.1 şi 2 din Codul muncii - pe durata întreruperii termporare a activităţii angajatorului, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.

Pe durata întreruperii temporare prevăzute de alin. 1, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii.

Aşadar, legiuitorul a prevăzut dreptul angajatorului de a suspenda în mod unilateral contractul individual de muncă al salariaţilor, în cazul întreruperii temporare a activităţii pentru motive economice, tehnologice.

Din conţinutul ambelor decizii contestate, reiese că suspendarea contractului s-a realizat prin respectarea dispoziţiilor art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, respectiv s-a respectat obligaţia de a fi redistribuit pe alte posturi vacante existenţe la momentul respectiv păstrându-se aceeaşi meserie şi acelaşi salariu.

S-a depus la dosar procesul verbal/Hotărâre al Consiliului de administraţie din 26 septembrie 2005 (f.19-21) prin care, având în vedere motivele economice concrete, s-a decis întreruperea parţială a activităţii şi reorganizarea acesteia.

S-a depus la dosar situaţia înregistrării sub nr. 6672/ 2008 ( f. 24) cu personalul excedentare începând cu luna noiembrie 2008, la poziţia 2 figurând şi contestatorul.

De asemenea, contestatorul a fost nominalizat pe listele nr. 6013/29.09.2008 şi nr. 6672/29.10.2008 depuse la dosar, ca personal excedentar pentru lunile octombrie şi noiembrie 2008.

Prin cele două decizii contestate, s-a dispus trecererea contestatorului pentru lunile octombrie şi noiembrie 2005, la direcţia personal ca personal excedentar, însă neexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de muncă în baza actelor normative sus citate.

În speţă, nu este vorba de o modificare unilaterală a contractului de muncă prev. de art. 41- 42 Codul muncii ci de o suspendare a contractului de muncă în condiţiile art. 52 alin 1 lit.d şi art. 53 Codul muncii coroborate cu dispoziţiile art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă.

Cu privire la drepturile băneşti aferente acestei perioade reţine instanţa că acestea au fost calculate şi ţinând seama de numărul de zile în care reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă şi boală, indemnizaţia de 75 % aplicându-se efectiv numai pentru perioada de suspendare, aşa cum pârâtul face dovada cu fluturaşul de salarizare pe care-l depune în xerocopie la dosar.

Împotriva acestei sentinţei civile a formulat recurs motivat recurentul-reclamant N. O., criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

Hotărârea instanţei de fond este data cu aplicarea greşita a legii, astfel:

Aşa cum însăşi instanţa de fond afirma la pag. 4 alin. 2 al sentinţei civile recurate "legiuitorul a prevăzut dreptul angajatorului de a suspenda În mod unilateral Contractul individual de munca al salariatului in cazul întreruperii temporare a activităţii pentru motive economice, tehnologice" in conformitate cu art. 52 alin.1 J.. d din Codul muncii.

Intimata parata nu a făcut dovada întreruperii temporare a întregii activităţi sau a secţiei forja, secţie pentru care reclamantul desfăşoară activitate proprie ca inginer de producţie (aşa cum rezulta din înscrisurile aflate la dosarul cauzei).

In suspendarea Contractului individual de munca in condiţiile art. 52 alin.1 lit. d din Codul muncii nu operează nici un fel de criteriu selectiv.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra legalităţii art. 40 lit. a din CCM pe unitate. Art. 40 lit. a din CCM la nivel de unitate nu se regăseşte in CCM unic la nivel naţional si nici in CCM la nivelul ramurii construcţii de maşini din care face parte intimata parata.

Chiar si in situaţia in care art. 40 lit.a din CCM la nivel de unitate, ar avea temeinicie legală, intimata parata nu a făcut dovada prin statul de funcţiuni si normativul de personal ca activitatea de Ingineria producţiei pentru secţia Forja, normata la 2 persoane (ingineri) in luna septembrie 2008 sa dispară prin reorganizarea activităţii aprobata prin hotărârea Consiliului de administraţie din 26.09.2009, prin plecarea din unitate a ing. H. H. si suspendarea Contactului individual de munca al recurentului.

Instanţa de fond a refuzat sa admită dovada contrara propusa de reclamant si anume prezentarea in locul statelor de funcţiuni a pontajelor (foaie colectiva de prezenta) pe trei luni ale anului 2008 anterior lunii octombrie, luna suspendării contractului individual de munca.

Declararea de către directorul direcţiei ingineria producţiei a reclamantului ca personal excedentar, nu este efectiva ,nu are o cauza reala si nu este serioasa, fiind o răzbunare pentru îndrăzneala de a solicita anterior in instanţa drepturi legale privind invenţiile realizate pentru angajator, lucru in condiţii deosebite de munca, majorări salariale de drept neacordate, care ulterior s-au dovedit a fi întemeiate.

In drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, CCM unic la nivel naţional, CCM la nivel ramura Construcţii de Maşini si C o d u l d e procedura civila.

Intimata S.C. L. ROMÂNIA S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

S-a arătat ca motivele de recurs sunt lipsite de susţinere, deoarece acestuia i-a fost suspendat contractul individual de munca de către societatea intimata, cu respectarea prevederilor legale si a contractului colectiv de munca la nivelul unităţii si nu ca sancţiune disciplinara sau ca răzbunare.

Prin cele doua decizii pe care recurentul le contesta, acesta este transferat ca personal excedentar de la secţia la care îşi desfăşura activitatea la departamentul direcţiei personal. In cele doua decizii se menţionează clar ca N. O. salariat in cadrul S. Ingineria Producţiei 1 trece la Serviciul Resurse Umane, ca personal excedentar.

Deciziile contestate sunt legale, fiind emise in baza art.40 J.. a din Contractul colectiv de munca la nivelul unităţii, art.52 alin.1 J..d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din CCM la nivel naţional si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcţii maşini.

Aşa cum se face menţiune si in deciziile ce i-au fost comunicate recurentului, acestea au fost emise in temeiul dispoziţiilor art.40 J.. a din Contractul colectiv de munca la nivelul unităţii (CCM). Acest articol a fost convenit de către părţi prin semnarea Contractului colectiv de munca la nivelul unităţii, in temeiul dispoziţiilor art.52 alin. 1, J..d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din CCM la nivel naţional si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcţii maşini.

Toate aceste articole se refera la dreptul angajatorului de a suspenda contractul individual de munca al salariaţilor in anumite condiţii. Art.52 alin.1 lit.d si art.53 din Codul muncii, prevăd dreptul angajatorului de a suspenda in mod unilateral contractul individual de munca al salariaţilor in cazul întreruperii temporare a activităţii pentru motive economice, tehnologice sau structurale.

De asemenea, art.3 din CCM la nivel naţional si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura reiau aceste dispoziţii, precizând si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condiţiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin CCM încheiate la nivel de unitate.

Potrivit art.40 lit. a din CCM, personalul excedentar rezultat in urma îmbunătăţirilor de ordin tehnologic si al reorganizării unor activităţi, urmeaza a fi trecut la finele fiecărei luni pentru luna următoare la Direcţia Personal. In cazul in care nu pot fi distribuiţi pe un alt loc de munca in cadrul societăţii, aceşti salariaţi vor rămâne la dispoziţia societăţii urmând a fi salarizaţi cu 75% din salariul de baza pentru acesta perioada. In continuare, la art.40, lit. a din CCM se arata ca "Prin rămânerea la dispoziţia societăţii se înţelege rămânerea la domiciliu, angajatorul având posibilitatea oricând sa dispună reînceperea activităţii."

Aşadar, în concordanţă cu prevederile art.40 lit.a din CCM, s-a dispus trecerea contestatorului pentru lunile octombrie si noiembrie 2008 la direcţia personal, insa nemaiexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de munca in baza actelor normative mai sus enunţate.

Din motive economice obiective, conducerea societăţii a decis întreruperea parţiala a activităţii de producţie, prin oprirea unui proces de fabricaţie.

Consiliul de administraţie, ca organ de deliberare si decizie al societăţii, exprima voinţa sociala si decide în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii, precum cea a necesitaţii reorganizării activităţii si a masurilor legale corespunzătoare ce vor fi luate in acest sens.

Astfel, in şedinţa Consiliului de Administraţie al societăţii, întrunit in data de 26.09.2008, s-au pus in discuţie următoarele aspecte:

• programul de fabricaţie al societăţii a înregistrat o scădere, respectiv de la o medie zilnică de circa 244 mii rulmenţi în lunile precedente, până la circa 200 de mii, respectiv cu circa 18%.

• ca urmare a rezultatului analizei economice a fabricaţiei de bile, s-a constatat o ineficienta a producţiei societăţii comparativ cu producătorii tradiţionali de bile, astfel încât a devenit necesara închiderea fabricaţiei de bile începând cu luna octombrie 2008.

• oprirea fabricaţiei de bile face ca circa 4%-5% din întreaga activitate a societăţii sa se restrângă, luându-se in considerare sectoarele indirecte si auxiliare care deserveau acest proces de fabricaţie.

• ca urmare a restrângerii activităţii societăţii se impune reorganizarea sectoarelor de activitate, fapt care generează reducerea necesarului de forţa de munca cu circa 10%.

Având in vedere aceste aspecte, Consiliul de administraţie a hotărât cu unanimitate de voturi, propunerea de reducere a activităţii ca urmare a reorganizării unor sectoare de activitate, a acţiunilor de modernizare tehnologică, a reducerii programului de fabricaţie si respectiva închiderii activităţii aferente fabricaţiei de bile, începând cu 1 octombrie 2008.

De asemenea, ca urmare a reorganizării activităţii societăţii s-a hotărât aplicarea prevederilor art.40 lit.a din CCM pentru personalul excedentar ce a rezultat ca urmare a acestor restructurări.

In aplicarea acestei masuri, Consiliul de administraţie a mai hotărât ca personalul excedentar rezultat in conformitate cu prevederile art.40 lit.a din CCM, va fi nominalizat de către persoanele care conduc fiecare secţie/serviciu/direcţie, pentru a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcţia personal.

Reorganizarea activităţii societăţii rezultata ca urmare a restrângerii activităţii de producţie pentru o anumita perioada, a făcut ca o parte din salariaţii societăţii, printre care si recurentul, sa devina excedentari potrivit prevederilor art.40 J.. a din Contractul colectiv de munca.

Astfel, prin hotărârea Consiliului de administraţie din 26.09.2008 s-a aprobat întreruperea parţiala a activităţii societăţii si reorganizarea acesteia, precum si aplicarea dispoziţiilor art.40 J.. a din CCM, in ceea ce priveşte personalul excedentar rezultat.

Stabilirea salariaţilor care fac parte din categoria personalului excedentar rezultat ca urmare a reorganizării activităţii si îmbunătăţirilor tehnologice, se face numai de către angajator, potrivit politicii manageriale proprii si realităţii concrete.

Legislaţia aplicabila sau CCM nu prevăd criteriile după care se stabileşte personalul excedentar. Dimpotrivă, la art.43 din CCM la nivel naţional si 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura se precizează si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condiţiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin CCM încheiat la nivel de unitate. Iar in cazul S.C. L. ROMANIA S.A., condiţiile concrete in care se aplica aceasta măsura, sunt reglementate prin art.40 lit. a din CCM la nivelul unităţii.

Personalul excedentar rezultat, a fost indicat pe listele întocmite lunar de către de către şefii fiecărei secţii de producţie afectata, in funcţie de realitatea concreta din aceste secţii. Decizia contestata nu reprezintă o concediere cu sau fără desfiinţarea de post.

Recurentul a fost nominalizat pe listele cu nr. 6013/29.09.2008 si nr.(...).10.2008 cuprinzând personalul excedentar rezultat pe lunile octombrie si noiembrie, întocmite de conducătorul direcţiei Ingineria Producţiei, in cadrul căreia îşi desfăşura activitatea recurentul.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art.40 lit.a din CCM, prin deciziile nr.1557/01.10.2008 si nr. 1723/3 1. 10.2008, directorul general al societăţii a dispus transferarea recurentului, la Serviciul Resurse Umane, ca personal excedentar, in mod asemănător procedându-se si cu ceilalţi salariaţi aflaţi in aceeaşi situaţie cu acesta.

Conform notelor interne emise de către Direcţia Personal, rezulta ca nu a existat posibilitatea ca acesta sa fie distribuit pe un alt post vacant din cadrul societăţii, in conformitate cu prevederile art.40, lit.a din CCM, cu aceeaşi meserie si acelaşi salariu.

Se menţionează ca s-a avut in vedere faptul ca recurentul a fost in concediu de odihna si in concediu medical in cursul lunii octombrie, astfel ca, suspendarea contractului de munca al acestuia in temeiul prevederilor art.40 lit.a din CCM si ale art.52 alin. 1 lit.d, art.53 din Codul muncii pentru luna octombrie, s-a aplicat numai după data la care acesta s-a întors din concediu.

In consecinţă, drepturile salariale ale recurentului pentru luna octombrie au fost calculate in mod corespunzător, reducerea cu 75% a salariului aplicându-se numai după data la care acesta s-a întors din concediu.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 52, 53 din Codul muncii, Art.40 lit.a din Contractul colectiv de munca la nivelul societăţii; art.43 din CCM la nivel naţional; art. 68 pct.3 din CCM la nivel de ramura de construcţii maşini.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispoziţiilor art. 304¹ din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant N. O. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Recurentul reclamant a solicitat anularea deciziilor nr. 1557/01.10.2008 şi nr. 1723/31.10.2008, emise de intimata parata, prin care i-a fost suspendat contractul individual de muncă pe lunile octombrie şi noiembrie 2008, în baza prevederilor art. 40 lit. a al contractului colectiv de muncă la nivelul societatii.

Acest articol a fost convenit de părţi prin semnarea contractului colectiv de munca la nivelul unităţii, in temeiul dispoziţiilor art.52 alin. 1Iit.d si art.53 din Codul muncii, ale art.43 din contractul colectiv de munca la nivel naţional si 68 pct.3 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura de construcţii maşini.

Art.52 alin.1 lit. d si art.53 din Codul muncii prevăd dreptul angajatorului de a suspenda in mod unilateral contractul individual de munca al salariaţilor in cazul întreruperii temporare a activităţii pentru motive economice, tehnologice sau structurale.

Art.3 din contractul colectiv de munca la nivel naţional si 68 pct.3 din contractului colectiv de munca la nivel de ramura reiau aceste dispoziţii, precizând si faptul ca la nivelul fiecărui angajator se pot reglementa condiţiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin contracte colective de munca încheiate la nivel de unitate.

Textul art. 40 lit. a al contractului colectiv de muncă la nivelul societatii dispune că personalul excedentar, rezultat în urma îmbunătăţirilor de ordin tehnologic, al reorganizării unor activităţi şi al extinderii procesării automate a datelor precum şi a reorganizării tuturor celorlalte locuri de muncă urmează a fi transferat la finele fiecărei luni pentru luna următoare la direcţia personal.

Direcţia de personal adaugă responsabilităţilor curente obligaţia redistribuirii acestor salariaţi, compartimentelor care reclamă necesităţi punctuale, vine fundamentate ca durată şi număr de persoane.

Aşa cum afirma si recurentul, art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu se regăseşte in contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional si nici in contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii construcţii de maşini din care face parte intimata parata.

Dar acest articol nu contravine nici C o d u l u i m u n c i i si nici contractelor colective de munca invocate.

Se stabileşte ca salariaţii care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, sa rămână la dispoziţia societăţii şi sa fie salarizaţi cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă, norma care este evident in favoarea salariaţilor.

Aşa cum a reţinut si T r i b u n a l u l T e l e o r m a n, din conţinutul ambelor decizii contestate, reiese că suspendarea contractului s-a realizat prin respectarea dispoziţiilor art. 40 lit. a din contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, adica obligaţia de a fi redistribuit pe alte posturi vacante existenţe la momentul respectiv, păstrându-se aceeaşi meserie şi acelaşi salariu.

Prin procesul-verbal al Consiliului de administraţie din 26 septembrie 2008, având în vedere motivele economice concrete, s-a decis întreruperea parţială a activităţii şi reorganizarea acesteia, neputandu-se retine alegatiile recurentului legate de lipsa dovezii întreruperii temporare a întregii activităţi sau a secţiei forja, secţie pentru care reclamantul desfăşoară activitate proprie ca inginer de producţie.

Stabilirea salariaţilor care fac parte din categoria personalului excedentar rezultat ca urmare a reorganizării activităţii si îmbunătăţirilor tehnologice, se face numai de către angajator, potrivit politicii manageriale proprii, iar S.C. L. ROMANIA S.A. a reglementat condiţiile concrete in care se aplica aceasta măsura, prin art.40 lit. a din contractul colectiv de munca la nivelul unităţii.

S-a dispus trecerea contestatorului pentru lunile octombrie si noiembrie 2008 la direcţia personal, insa, nemaiexistând posturi libere i-a fost suspendat contractul de munca in baza actelor normative mai sus enunţate.

Conform notelor interne emise de Direcţia Personal, rezulta ca nu a existat posibilitatea ca acesta sa fie distribuit pe un alt post vacant din cadrul societăţii, in conformitate cu prevederile art.40 lit. a din contractul colectiv de munca, cu aceeaşi meserie si acelaşi salariu.

Nu se poate retine ca nominalizarea recurentului pe listele nr. 6013/29.09.2008 si nr. 6672/29.10.2008 ar fi o răzbunare a directorului societatii, ulterioara plecării din unitate a ing. H. H., pentru îndrăzneala de a solicita anterior in instanţa drepturi legale privind invenţiile realizate pentru angajator, lucru in condiţii deosebite de munca, majorări salariale de drept neacordate, care ulterior s-au dovedit a fi întemeiate.

Conform organigramei Direcţiei Ingineria Producţiei, pentru octombrie 2008, in cadrul Secţiei Forja si-au desfăşurat activitatea doi ingineri, din cadrul Serviciului Ingineria Producţiei 1.

In fapt, începând cu luna octombrie 2008, din pricina restructurării activităţii, s-a efectuat transferul activităţilor de imbunatatiri procese de producţie din responsabilitatea Serviciului Ingineria Producţiei 1, 2, 3 in responsabilitatea fiecărei secţii de producţie, iar la sfârşitul lunii martie 2009 Secţia Forja a preluat in totalitate activitatea de imbunatatire a proceselor de producţie.

Recurentul a fost in concediu de odihna si in concediu medical in cursul lunii octombrie, iar suspendarea contractului de munca al acestuia, pentru luna octombrie, s-a aplicat numai după data la care acesta s-a întors din concediu, drepturile salariale fiind calculate prin reducerea cu 75% a salariului, doar după data revenirii din concediu.

Ulterior, recurentul a fost concediat începând cu data de 23.03.2009, prin desfiinţarea locului de munca, potrivit deciziei nr. 1895/23.03.2009, activităţile sale fiind transferate in totalitate Serviciului Forja.

Faptul ca salariaţii care în urma distribuirii nu au primit loc de muncă, au rămas la dispoziţia societăţii şi au fost salarizaţi cu 75% din salariul de bază pe toată această perioadă este o norma in favoarea acestora, neexistând prevedere generala legala si criterii aplicabile la selectarea personalului excedentar.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din C o d u l d e procedura civila, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat recurentul N. O., împotriva sentinţei civile nr.1061 din data de 27.05.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata S.C. "L. ROMÂNIA" S.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15.02.2010.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

E. A D. E. H. F. O. S. J.

Grefier,

J. S. N.

Red:D.A.C.

Tehnored: NV/2 EX./15.03.2010

T r i b u n a l u l T e l e o r m a n

Jud. fond: M.S.; M.N.