Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

Secţia civilă şi pentru

cauze cu minori şi de familie,

de conflicte de muncă

şi asigurări sociale

DECIZIA NR. 522/R DOSAR NR(...)

Şedinţa publică din 30 aprilie 2009

PREŞEDINTE (...) (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) M. - judecător

D. O. - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamanta N. T. B împotriva sentinţei civile nr.1848 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v la data de 28 noiembrie 2008 în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 21 aprilie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea la data de 28 aprilie 2009 şi apoi la 30 aprilie 2009.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă.

Constată că prin sentinţa civilă nr.1848/28.11.2008 T r i b u n a l u l B r a ş o v a respins excepţia privind netimbrarea acţiunii introductive invocată de pârât.

A respinse excepţia necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v invocată de pârât.

A respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât.

A respinse excepţiile prematurităţii introducerii acţiunii şi inadmisibilităţii invocate de pârât.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de instanţă din oficiu.

A respins acţiunea formulată de reclamanta (...) N. T. B prin reprezentant legal, cu sediul în B, B-E. (...), nr. 17, Judeţ B în contradictoriu cu pârâtul E. M. E.. în B, sector 6, STR (...) (...), nr. 25, (...) . 1, . 3, . 19 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul t e r i t o r i a l d e Muncă B sub nr. 66227 din 16.08.2002, repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea sumelor de bani încasate cu titlul de drepturi salariale, cheltuieli de judecată.

A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului 2.000 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că până la data semnării contractului individual de muncă cu pârâtul E. M. au fost parcurse toate etapele prevăzute de Codul muncii şi, de asemenea contractul a fost semnat de însuşi administratorul societăţii care în baza hotărârii Adunării Generale Extraordinară a membrilor cooperator nr.18/20.06.2006 a dispus angajarea personalului pentru punctul de lucru din B.

Contractul Individual de Muncă a fost semnat de către N. B. în baza mandatului dat prin decizia nr.32/14.07.2006 şi prin decizia nr.38/27.07.2006 prin care acesta exercita atribuţii de administrator unic şi preşedinte al societăţii pe perioada în care d-na N. S. se afla în concediu , medical. Reprezentantul legal al societăţii N. S., după revenirea din concediul medical în luna decembrie nu a încercat în nici un mod denunţarea Contractul Individual de Muncă încheiat de N. B., până la data de 15.03.2007 ca urmare a reorganizării activităţii societăţii posturile aferente punctului de lucru din B desfiinţându-se.

Primul motiv de nulitate invocat de reclamanta (consimţământul) art.948 Cod civil nu are nici un fel de justificare de fapt şi de drept deoarece reprezentantul legal al societăţii a dat un mandat valabil de reprezentare pentru N. B.,

Prin consimţământ se înţelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Pentru a fi valabil consimţământul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să provină de la o persoană cu discernământ; să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie alterat de nici un viciu de consimţământ.

Din răspunsul la interogatoriu luat administratorului N. S. se demonstrează că recunoaşte că ştia despre încheierea acestui Contract Individual de Muncă ca acest contract si-a produs efectele; până la data de 15.03.2007 fără nici un fel de încercare de reziliere din partea uneia dintre părţi.

Referitor la invocarea de către reclamanta a unei cauze ilicita urmărite prin încheierea Contractul Individual de Muncă menţionează:

Conform prevederilor art.8 Codul muncii "relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe...„participanţii la raporturile de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc ". Exerciţiul drepturilor ce revin părţilor pe durata derulării contractului de munca se fundamentează pe un postulat al bunei credinţe care are ca punct de plecare supoziţia că oamenii, în relaţiile dintre ei se comportă onest, sunt sinceri şi loiali unul faţă de celalalt. Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le presupun raporturile de muncă trebuie să aibă loc în concordanţă cu ordinea de drept şi regulile morale, cu respectarea intereselor celeilalte părţi, evitându-se reaua credinţă, abuzul de drept, angajatorul neputând invoca propria culpa în încheierea contractului de muncă.

Pârâtul a prestat muncă şi a primit salariul pentru aceasta îndeplinindu-şi astfel obligaţia corelativă fapt certificat de către instanţele de judecată în mod irevocabil în acest sens fiind sentinţa nr. 2399 din 06.12.2007 pronunţată în dosarul nr. 14.917/3/LM/2007 de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i –Secţia a VIII-A Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale menţinută prin Decizia civilă nr. 2378R /13.06.2008 pronunţată de Curtea de A p e l B u c u r e ş t i în dosarul înainte amintit.

Art.968 Cod civil prevede "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice",

Din probele administrate s-a constatat că scopul imediat al Contractul Individual de Muncă adică motivul determinant la încheierea lui ca element subiectiv al contractului, nu a fost imoral, nu este de natură să nesocotească normele de convieţuire socială care pretind ca obligaţiile asumate să fie respectate şi că drepturile subiective au fost exercitate cu buna credinţa, Contractul Individual de Muncă neavând o cauza imorală.

Prin semnarea Contractul Individual de Muncă părţile şi-au manifestat poziţia subiectivă faţă de acest act juridic încheiat.

Mai mult E. M. a avut maşina de serviciu şi telefon date pentru îndeplinirea activităţilor de serviciu conform înscrisurilor folosite în probaţiune.

Salariul a fost aprobat prin încheierea Contractul Individual de Muncă semnat cu reprezentantul legal al societăţii şi a fost achitat până la data desfiinţării locului de muncă din B (15.03.2007). Astfel sunt îndeplinite prevederile art. 154-157 Codul muncii.

Pe parcursul executării Contractul Individual de Muncă salariatul se subordonează faţă de angajator. Din acest motiv organizarea activităţii, repartizarea salariaţilor pe locuri de muncă (director zonal B) existenţă înregistrării sucursalei la Registrul Comerţului, precizarea atribuţiilor şi răspunderilor salariaţilor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de exercitare a obligaţiilor de serviciu sunt de competenţa exclusivă a celor care angajează.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar cele reţinute de instanţă contravin actelor aflate la dosar relativ la existenţa mandatului pe care l-a avut persoana ce a încheiat contractul de muncă, la faptul că nu exista postul pe care a fost angajat pârâtul, la existenţa cauzei ilicite a contractului.

Prin încheierea din 21.04.2009 instanţa a constatat tardivitatea declarării recursului pârâtului E. M. şi nulitatea recursului terţului N. B., pentru motivele indicate în încheiere.

Prin aceeaşi încheiere s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului-intimat formulată de terţul N. B.. În cuprinsul cererii de intervenţie terţul combate motivele de recurs susţinând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.

Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat.

În ceea ce priveşte existenţa unui mandat valabil pentru încheierea contractului de muncă, reţinerile primei instanţe concordă cu actele aflate la dosar. Prin două decizii succesive nr. 32/14.07.2006 şi nr. 38/27.07.2006 reprezentanta legală şi administratoarea societăţii reclamante şi-a delegat atribuţiile ce îi reveneau în această calitate către numitul N. B.. În baza acestei delegări de atribuţii mandatarul a încheiat contractul individual de muncă cu pârâtul E. M.. În consecinţă existenţa mandatului este de netăgăduit.

În ceea ce priveşte existenţa postului de director zonal, conform hotărârii nr. 18/2006 adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori s-a dispus înfiinţarea unei sucursale a societăţii în B. Ca urmare, încadrarea unei persoane pentru a se ocupa de funcţionarea sucursalei s-a făcut în mod legal, fapt care rezultă şi din decizia ulterioară de desfacere a contractului de muncă, prin care se dispune desfiinţarea acestui post. Susţinerea recurentei potrivit căreia nu s-a înregistrat la Registrul comerţului nici un act adiţional prin care să se concretizeze această hotărâre a adunării generale, nu are relevanţă în speţă atâta timp cât formalităţile de înregistrare reveneau angajatorului şi nu angajatului, respectiv recurentei care nu îşi poate invoca propria culpă sau neglijenţă.

În ceea ce priveşte preţul neserios conţinut de contractul de muncă, acesta se referă de fapt la salariul negociat şi nu poate fi considerat neserios pentru că are un cuantum pe care recurenta îl consideră prea mare, situaţia inversă fiind cea care caracterizează preţul neserios, pe de o parte, iar pe de altă parte nu se încadrează în condiţiile impuse de art. 948 şi art. 968 Cod civil pe care recurenta şi-a întemeiat acţiunea, nefiind un motiv de nulitate absolută a contractului de muncă.

Lipsa prestării unei munci în schimbul salariului primit este contrazisă de corespondenţa purtată între recurentă şi pârât, corespondenţă din care se desprinde desfăşurarea unor activităţi specifice în domeniu. Faptul că pârâtul a avut şi un alt loc de muncă nu este relevant în cauză atâta timp cât reiese că a desfăşurat activitate şi pentru societate. De altfel nici acest motiv nu poate fi subsumat temeiului juridic al acţiunii.

Cauza ilicită invocată de recurentă nu se regăseşte în nici una dintre susţinerile sale întrucât ar fi fost necesar să evidenţieze normele de convieţuire socială care au fost încălcate, respectiv imoralitatea contractului.

În consecinţă, prima instanţă a analizat temeinic şi legal actele aflate la dosar şi a făcut o corectă aplicare a legii, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului, având în vedere soluţia de respingere a recursului, aceasta va fi admisă pentru aceleaşi considerente arătate mai sus.

Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtul intimat E. M., prin apărător, aceasta va fi respinsă întrucât la dosar nu se află nici un înscris care să ateste plata onorariului de avocat. Extrasul de cont depus la dosar atestă virarea unei sume în baza unui contract, fără a fi depus şi contractul sau extras al acestuia din care să rezulte că ne aflăm în faţa unui contract de asistenţă juridică, iar suma reprezintă onorariu.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de terţul N. B. în favoarea intimatului E. M..

Respinge recursul formulat de N. S.C.M. B împotriva sentinţei civile nr. 1848/28.11.2008 a T r i b u n a l u l B r a ş o v.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimatul E. M..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 30.04.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M.

GREFIER,

D. O.

Red.R.T. /20.05.2009

Dact. C.N./23.06.2009

- 2 exemplare -

Jud. fond – T. S.

- C. T.