Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(2219/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3327/R

Şedinţa  publică de la 13.05.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...) D.

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurenta-contestatoare N. (E.) B. împotriva sentinţei civile nr.1166/11.02.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.20.213/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC M. E. B..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-contestatoare prin avocat N. E., cu delegaţie la dosar şi intimata prin avocat S. G., cu delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Intimata prin avocat, invocă excepţia tardivităţii declarării recursului, faţă de data comunicării hotărârii-05.03.2009 şi data declarării recursului, 17.03.2009.

Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea excepţiei.

Curtea respinge excepţia tardivităţii declarării recursului şi constată recursul declarat în termen legal, în raport de data comunicării hotărârii -05.03.2009 şi data de 16.03.2009, înscrisă pe plicul poştal.

Curtea acordă cuvântul pe excepţia nulităţii recursului, excepţie invocată de intimată, prin întâmpinare.

Intimata, prin avocat, solicită admiterea excepţiei pe considerentul că recurenta-contestatoare nu a arătat motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.

Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită respingerea excepţiei. Arată că prin art. 304 Cod procedură civilă invocat, contestă hotărârea atât asupra nelegalităţii cât şi a netemeiniciei.

În temeiul art.306 alin.3 Cod procedură civilă, Curtea respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată având în vedere că din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recurenta-contestatoare, prin avocat, depune la dosar practică judiciară.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurenta-contestatoare, prin avocat, solicită admiterea recursului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării intimatei la plata salariului de 800 euro începând din luna martie 2008 şi daune morale. Arată că una dintre condiţiile angajării pe care recurenta-contestatoare a acceptat-o la discuţiile interviului de angajare din decembrie 2007 cu intimata a fost ca după perioada de probă să primească un salariu de 800 euro, lunar. În acest sens o colegă, care a asistat la o discuţie anterioară, a depus mărturie. În ceea ce priveşte daunele morale pe care le solicită arată reprezintă situaţia tensionată parcursă de recurenta-contestatoare de la actul de concediere până la data pronunţării hotărârii de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică. Arată că instanţa de fond a apreciat corect că nu sunt întemeiate solicitările cu privire la daunele morale, întrucât prejudiciile morale nu pot fi reparate pecuniar deoarece nu se poate stabili cu exactitate valoarea daunei şi nici valoarea despăgubirii. Arată că recurenta-contestatoare nu a adus la cunoştinţă angajatorului starea sa de graviditate şi între părţi nu era încheiat un contract pe perioadă nedeterminată. În ceea ce priveşte depoziţia martorei, arată că între părţi s-au purtat discuţii în sensul măririi salariului la 800 euro dar în funcţie de realizări.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1166/11.02.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de contestatoarea N. (E.) B., în contradictoriu cu intimatul M. E. B.; a constatat existenţa contractului individual de muncă între părţi începând cu data de 04.03.2008 cu următoarele clauze principale: durată nedeterminată, concediu de odihnă 22 zile lucrătoare, funcţia de agent rezervări şi emiteri bilete de avion, salariul de 600 Euro net, atribuţiile postului conform fişei de post.

A obligat pârâta la plata faţă de reclamantă a drepturilor salariale pe perioada 1.04.2008 - 25.04.2008 cu aplicarea dobânzii legale de la data

introducerii cererii şi până la data achitării integrale a debitului; a indicelui de inflaţie de la data scadenţei dreptului şi până la data achitării integrale a debitului; a drepturilor salariale pe perioada 26.04.2008 -09.07.2008, cu aplicarea dobânzii legale de la data introducerii cererii şi până la data achitării integrale a debitului şi a indicelui de inflaţie de la data scadenţei până la data achitării integrale a debitului.

A constatat nul actul de concediere din 25.04.2008; a dispus reintegrarea contestatoarei pe funcţia deţinută.

A obligat intimata să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatoarei.

A constată suspendat de drept contractul individual de muncă pe perioada 9.07.2008-11.11.2008, a obligat intimata la plata concediului maternal; să vireze creanţele bugetare aferente drepturilor salariale începând cu data de 04.03.2008.

A respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect daunele morale şi obligarea intimatei la plata diferenţei de 200 Euro pe perioada 4.03.2008-31.03.2008 şi a obligat intimata la 800 lei cheltuieli de judecată faţă de contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că angajatorul a achiesat la pretenţiile contestatoarei prin întâmpinările depuse la dosar din capetele 1, 3, 4, 6,10, 11 şi 12

Potrivit art. 16 alin.2 din Codul muncii a constatat existenţa contractului individual de muncă între părţi începând cu data de 04.03.2008 cu următoarele clauze principale: durată nedeterminată, concediu de odihnă 22 zile lucrătoare; funcţia de agent rezervări şi emiteri bilete de avion; salariu de 600 EURO net urmând ca părţile să determine cuantumul brut în raport de creanţele bugetare ce se virează instituţiilor statului şi cu atribuţiile postului conform fişei de post.

S-a constata nul actul de concediere din 25.04.2008 reintegrarea contestatoarei pe funcţia avută anterior concedierii; se va dispune obligarea angajatorului să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatei în baza art. 10 din Legea nr. 130/1999; se va constata suspendat de drept contractul individual de muncă al contestatoarei pe perioada 09.07.2008 -11.11.2008 reprezentând perioada pentru concediu maternal; s-a dispus obligarea intimatei la plata concediului maternal şi la virarea creanţelor bugetare aferente drepturilor salariale începând cu data 04.03.2008 cât şi la plata drepturilor salariale pe perioadele 01.04.2008 - 25.04.2008 şi 26.04.2008 -09.07.2008.

Angajatorul a fost de acord cu plata drepturilor salariale restante dar fără aplicarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale.

Instanţa a avut în vedere prevederile art.161 alin.4 din Codul muncii şi a dispus obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale restante pe perioadele menţionate mai sus cu aplicarea dobânzii legale ce constituie o componentă a prejudiciului ca urmare a venitului nerealizat prin nefolosirea sumelor datorate de angajator începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată 28.05.2008 şi până la achitarea integrală a debitului cât şi a indicelui de inflaţie ce reprezintă prejudiciul suportat de salariată ca urmare a devalorizării leului faţă de evoluţia relaţiilor economice şi sociale calculat de la data scadenţei dreptului şi până la achitarea integrală a debitului.

În ceea ce priveşte suma de bani stabilită de părţi cu titlu de drepturi salariale, coroborând datele din actele depuse de părţi la dosar, cu declaraţiile martorilor, s-a constatat că părţile au negociat un salariu net de 600 EURO şi nu de 800 EURO aşa cum susţine contestatoarea.

În consecinţă, s-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect plata diferenţei de drepturi salariale de 200 EURO aferente perioadei 04.03.2008 - 31.03.2008 şi constatarea clauzei din contractul individual de muncă privind drepturile salariale potrivit căreia părţile au negociat un salariu net de 800 EURO.

Cu probele administrate în cauză contestatoarea nu a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil a cuantumului daunelor morale solicitate ca urmare a măsurii dispuse de către angajator de concediere a acesteia şi a neîncheierii contractului individual de muncă.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse imperativ de prevederile art.269 din Codul muncii motiv faţă de care s-a dispus respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere ce are ca obiect daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal reclamanta N. (E.) B., criticând sentinţa pentru motive nua lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

În motivarea recursului se arată că din declaraţia martorei O. M. rezultă că recurentei i-au fost promise aceleaşi condiţii de angajare ca şi acesteia, respectiv contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu o perioadă de probă de 3 luni de zile, cu un salariu net de 600 euro în perioada de probă şi de 800 euro după această perioadă.

Pronunţarea unei hotărâri care ignoră această probă esenţială (declaraţia martorei I. M.) - nu poate conduce decât la concluzia că este netemeinică o astfel de hotărâre, impunându-se desfiinţarea acesteia în sensul admiterii cererii recurentei de obligare a pârâtei la plata unui salariu lunar de 800 euro net.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a respins cererea recurentei de obligare a pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, cu motivare hilară că recurenta nu a făcut dovada conform art. 1169 Cod civil a cuantumului daunelor morale solicitate ca urmare a măsurii dispuse de către angajator de concediere a acesteia si a neîncheierii contractului individual de muncă.

Este singura frază din considerentele hotărârii care cuprinde motivele pentru care recurentei i-a fost respinsă cererea, iar din cuprinsul acesteia recurenta a dedus că pentru a-i admite cererea Tribunalul avea nevoie ca aceasta să depună o „chitanţă" privind o sumă de bani concretă şi pe care să scrie „daune morale".

Cu toate că prejudiciul moral este incomensurabil, Tribunalul nu a acordat nici o sumă de bani; în încercarea de a acoperi acest prejudiciu, Tribunalul a ignorat declaraţia acestei martore pe acest aspect, deşi judecătoarea însăşi a insistat pe această „evaluare" în condiţiile în care apărătorul recurentei a atras atenţia instanţei că evaluarea şi stabilirea concretă a unei sume de bani cu acest titlu este în sarcina judecătorului.

Prin întâmpinarea formulată, intimata SC M. E. B. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, a rezultat că decizia de concediere a fost rezultatul neînţelegerilor cu privire la semnarea unui contract pe durată nedeterminată, neînţelegeri care au existat încă din perioada executării contractului de muncă pe durată determinată, respectiv februarie 2008, mult înainte ca recurenta să comunice în scris companiei M. despre faptul că este însărcinată.

Decizia recurentei de a înştiinţa în mod oficial conducerea M. de faptul că este însărcinată a intervenit abia pe data de 25 aprilie 2008 moment în care, constatând că, în ciuda presiunilor exercitate asupra conducerii M. de a semna un contract pe durată nedeterminată, aceasta se afla în imposibilitatea de a încheia un astfel de contract întrucât nu obţinuse acordul conducerii de la nivel global al companiei M., a decis să anunţe conducerea M. de situaţia în care se afla.

Recurenta M. a dovedit faptul că a comunicat reclamantei că încheierea unui contract de muncă cu durată nedeterminată nu este sigură şi nu poate fi garantată de către Directorul M. (România) în lipsa unui aprobări din partea conducerii sediului central din Polonia.

Recurenta afirmă că conform că, martora O. M. afirmat faptul că a asistat personal la discuţiile purtate între recurentă şi conducerea M., dar acelaşi martor a arătat în faţa instanţei de fond, că informaţiile de care avea cunoştinţă cu privire la poziţia conducerii M. referitor la o eventuală creştere a salariului recurentei, după împlinirea celor trei luni de probă, proveneau de la recurentă.

Acelaşi martor a admis în faţa instanţei de fond faptul că, nu a luat parte la discuţiile purtate în cadrul interviului iniţial dintre recurentă şi M., în timpul căruia, după spusele recurentei i s-ar fi făcut promisiunea fermă a unei creşteri salariale şi a încheierii unui contract pe durată nedeterminată.

Cu privire la daunele morale, Curtea reţine că despăgubirile morale sau daunele materiale , aşa cum sunt denumite în doctrina juridică, se pot acorda pe baza existenţei răspunderii civile delictuale a pârâtului al cărui temei juridic îl constituie dispoziţiile art. 998 Cod civil.

Din prevederile legale menţionate rezultă că angajarea răspunderii civile delictuale se cere a fi îndeplinite cumulativ 4 condiţii:

- existenţa prejudiciului;

- existenta funcţiei;

- existentul raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Inexistenţa unui singur element din cele 4 menţionate mai sus atestă neîntrunirea tuturor condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale, condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ, nu alternativ, având drept consecinţă inexistenţa răspunderii civile delictuale a pârâtei SC M. E. B. şi, de aici imposibilitatea acordării daunelor morale.

În cazul reclamantei N. E. B., aceasta nu a probat existenţa unui prejudiciu de natură morală, pentru că prejudiciul material a fost dovedit, dar nu aceasta stă la baza răspunderii civile delictuale de natură morală adică efectul negativ, pe plan psihic al tracasărilor la care pretinde că a supus-o recurenta-intimată.

Simplele susţineri că a fost tracasată nu sunt suficiente pentru a dovedi încărcătura psihologică negativă, stresul la care a fost supusă recurenta, într-un cuvânt prejudiciu moral.

Această situaţie trebuie probată de către recurentă cu mijloace de probă puse la dispoziţie de prevederile procesuale civile, simple afirmaţii fără administrarea unui probatoriu – declaraţii de martori care să confirme efectul negativ asupra psihicului şi sănătăţii recurentei – nefiind suficiente pentru instanţă pentru a constata dovedirea prejudiciului moral.

Recurenta nu a dovedit, deci, existenţa unui element al răspunderii civile delictuale a intimatei-prejudiciul de natură morală cauzat de fapta ilicită a recurentei-intimate, astfel că nu se mai pune problema verificării corelaţiei dintre condiţiile răspunderii civile delictuale, cererea recurentei fiind, sub acest aspect, neîntemeiată, urmând a fi respinsă de către instanţă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare N. (E.) B. împotriva sentinţei civile nr.1166/11.02.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.20.213/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC M. E. B..

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.05.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. D. M. I. B. G.

GREFIER

F. E. D.

Red.LH/th.red. C.P

2ex-01.06.2009

Jud. fond: A.P.

M. Z.