Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 2499/R/2009

Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D, împotriva sentinţei civile nr.1526 din 27 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâtul O. J. S., având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat O. J. S., avocat D. E., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea reclamantului recurent Spitalul Municipal D, obiecţiuni la întâmpinarea formulată de către intimat.

Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu are cereri de formulat în probaţiune.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, pentru motivele invocate prin notele de şedinţă pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr. 1526 din 27.05.2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţate în dosar nr(...), s-a respins acţiunea formulată de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D în contradictoriu cu pârâtul O. J. S..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că între unitatea reclamantă şi pârât s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 16/22.03.2000, pârâtul având calitatea de medic rezident în specialitatea radiologie imagistică medicală.

Prin actul adiţional anexat la contractul individual de muncă nr. 16/01.04.2000 instanţa a reţinut că la punctul 2 alin. 3 este stipulată obligaţia ca pârâtul să funcţioneze minim 5 ani ca specialist în cadrul instituţiei reclamante, după obţinerea titlului de medic specialist şi se obliga, în cazul în care nu respectă termenul prevăzut, să plătească cheltuielile de pregătire profesională şi penalităţile aferente.

În perioada 04.03.2008 – 30.04.2008 Curtea de Conturi a României – camera de Conturi a Judeţului C – Direcţia de Control Financiar Ulterior C a efectuat un control la unitatea reclamantă, constatând că nu s-au calculat, înregistrat, urmărit şi recuperat cheltuielile efectuate de pârât.

Prin Raportul de Control Interimar din 30.04.2008 (f.77-80) şi Încheierea nr. 35/12.05.2008 (f.81-83) s-a dispus ca în temeiul O.U.G. nr. 259/2000 debitele să fie urmărite şi încasate.

Instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 259 din 7 decembrie 2000 - privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, contractul individual de muncă încheiat între rezident şi unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligaţiei atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puţin 36 de salarii medii pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din iniţiativa rezidentului.

Este adevărat că la data încheierii contractului individual de muncă şi a actului adiţional menţionat erau aplicabile prevederile art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 259 din 7 decembrie 2000, care cuantifica valoarea prejudiciului, dar aceste prevederi au fost abrogate expres prin art. 10 din O.U.G. nr. 58 din 19 aprilie 2001- privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, astfel că la data demisiei pârâtului cuantumul prejudiciului nu mai este real şi cert.

Instanţa a reţinut că potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită şi personală a celui încadrat, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită şi vinovăţia salariatului. Pentru a da naştere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real şi cert şi să fie actual.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D, solicitând admiterea acestuia şi pe cale de consecinţă modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului reclamantul s-a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prejudiciul nu este cert, în sensul accepţiunii dată de disp. art. 379 alin. 3 C.pr.civ. -" creanţa certă este aceea a cărei existenta rezulta din actul de creanţa sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul." În speţă, din clauza penală inserată în cadrul actului adiţional şi a Angajamentului asumat de către intimat reiese fără echivoc şi este recunoscuta de către intimatul debitor valoarea creanţei, aceasta fiind după cum a stabilit intimatul în actele juridice mai sus menţionate -" c/v cheltuielilor făcute de către unitatea sanitara pentru perioada rezidenţiatului, inclusiv penalităţile calculate de unitate".

Pe cale de consecinţă, valoarea prejudiciului fiind recunoscuta de către intimatul debitor, suntem în prezenţa unei creanţe certe şi reale.

Actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 16/22.03.2000 Încheiat sub semnătură privată de către intimat face parte din categoria convenţiilor. Pe cale de consecinţă, această convenţie intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 969 C.civ (act normative în vigoare). Urmare a acestui fapt clauzele cuprinse în actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 16/22.03.2000 au putere de lege între părţile contractante. Având în vedere aceste aspecte legiferate prin actul normativ mai sus menţionat, care era În vigoare atât la data încheierii actului adiţional la contractul individual de muncă menţionat, cât şi la data demisiei intimatului, Spitalul Municipal D este îndrituit a solicita sa dispună obligarea intimatului la respectarea de către acesta a clauzei penale din cuprinsul acelui act adiţional, respectiv la debitului cert şi real de 23.192,015 lei reprezentând c/v cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesionala a intimatului, precum şi la plata dobânzii legale în valoare de 10.274,056 lei.

Intimatul însuşi s-a obligat prin clauza penala inserată în cadrul contractului ca, în cazul în care nu-şi respecta obligaţia de a presta activitate minim 5 ani ca specialist în cadrul spitalului după obţinerea titlului de medic specialist, sa plătească -" o despăgubire reprezentând c/v cheltuielilor făcute de către unitate pentru perioada rezidenţiatului incluzând penalităţile calculate de unitatea sanitara", face parte din categoria convenţiilor fata de care legiuitorul a stabilit prin dispoziţiile art. 969 C.civ (act normative în vigoare.

La data la care intimatul a hotărât în mod intempestiv să-şi înainteze demisia, a hotărât în consecinţă încălcarea obligaţiilor contractuale pe care şi le-a asumat sub semnătură privată. Ca o consecinţă a acestei hotărâri de Încălcare a obligaţiilor contractuale, intimatul şi-a asumat răspunderea de a fi obli2at la plata c/v cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională suportate de către Spitalul Municipal D, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită prin actul adiţional însuşit de către intimat.

La momentul înaintării demisiei, intimatul cunoştea faptul că prin demisie nesocoteşte obligaţia asumată; cunoştea şi efectul iniţiativei unilaterale de încetare a contractului de muncă. Mai mult, intimatul ar fi putut cunoaşte şi valoarea prejudiciului cauzat instituţiei, pe care el însuşi l-a evaluat în conţinutul actului adiţional la contractul individual de munca, având în vedere faptul ca şi-a respectat doar parţial obligaţiile asumate , în speţa a desfăşurat activitate în cadrul instituţiei noastre doar 2 ani şi 6 luni din perioada de 5 ani

stabilita prin actul adiţional la contractul individual de munca. ]"

Urmare a constatării efectuate de către Direcţiei de Control Financiar Ulterior C a Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului C, instituţia a procedat la notificare pârâtului, în vederea stingerii amiabile a litigiului creat prin încălcarea de către acesta a obligaţiilor asumate prin actul adiţional la Contractul individual de munca nr. 16/22.03.2000 şi a angajamentului asumat la acest contract. Astfel, i-a fost comunicata, cu confirmare de primire, notificarea nr.138/09.01.2009, prin care spitalul i-a oferit pârâtului posibilitatea de discutare a modului de restituire a cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala a acestuia, tocmai în scopul evitării unui conflict de muncă. În acest sens, spitalul i-a avansat pârâtului propunerea de a stinge acest litigiu prin NOVAŢIUNE.)

Având în vedere dispoziţiile art. 3(5) din O..U.G. nr. 58/2001 aprobată prin Legea nr. 41/2002 modificată prin Legea nr. 463/2004 în vigoare şi aplicabile la data încălcării obligaţiilor asumate prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.16/22.03.2000 şi prin angajamentul semnat de pârât la data de 22.03.2000, precum şi disp. OG. nr. 12/2008 în vigoare la data promovării prezentei, prin coroborare cu art. 969 C.civ. consideră ca sunt îndreptăţiţi a solicita aplicarea dispoziţiilor art. 195 alin. 3 C. muncii.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.16/01.04.2000 (f. 67 fond), s-a prevăzut obligaţia pârâtului de a lucra în favoarea reclamantei cel puţin 5 ani de la data confirmării în specialitate, în caz de nerespectare a acestei obligaţii, pârâtul având obligaţia suportării contravalorii cheltuielilor efectuate de unitate cu pregătirea sa pe perioada rezidenţiatului.

În cauză, reclamantul Spitalul Municipal D nu a procedat conform clauzelor contractuale menţionate, solicitând de fapt obligarea pârâtului la plata a J din cuantumul salariilor încasate de acesta în perioada aprilie 2000- martie 2005, pârâtul executându-şi obligaţia 2 ani şi 6 luni (filele 84-85 dosar fond).

Sub acest aspect, Curtea constată că obligaţia pârâtului de a restitui salariul aferent unei perioade de 2 ani şi 6 luni ani este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece astfel se contravine dispoziţiilor imperative prevăzute de art.165 şi art.38 Codul muncii, care enunţă inadmisibilitatea renunţării la drepturile salariale şi interdicţia renunţării la drepturile recunoscute salariaţilor prin lege, printre care şi salariul corespunzător unei activităţi efectiv prestate.

Astfel, Curtea reţine că reclamantul nu a procedat la determinarea cheltuielilor conform clauzelor contractuale respective, pe baza unei note justificative, ceea ce lipseşte pretinsul prejudiciu de caracter cert în privinţa întinderii sale, astfel încât, sub acest aspect nu sunt întrunite condiţiile de antrenare a răspunderii materiale.

În acest context, Curtea constată că semnarea de către pârât a fişei de lichidare şi a actului adiţional sunt lipsite de efecte juridice, neputând avea semnificaţia unei achiesări la pretenţiile reclamantei deoarece puterea de lege este recunoscută de art.969 Cod civil doar convenţiilor legal făcute nu şi unei convenţii cuprinzând clauze nelegale, cum este cea de faţă.

Drept urmare, Curtea de Apel constată că solicitarea reclamantului ca pârâtul să restituie salariul aferent perioadei menţionate anterior este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece pe lângă faptul că nu există o asemenea clauză contractuală, pretenţia reclamantului contravine dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 165 şi art. 38 Codul muncii, care enunţă inadmisibilitatea renunţării la drepturile salariale şi interdicţia renunţării la drepturile recunoscute salariaţilor prin lege, printre care şi salariul corespunzător unei activităţi efectiv prestate.

Având în vedere aceste considerente, semnarea de către pârât a fişei de lichidare este lipsită de efecte juridice, neputând avea semnificaţia unei achiesări la pretenţiile reclamantului.

De asemenea, se reţine că reclamantul şi-a asumat prin contractul individual de muncă obligaţia de a-i asigura pârâtului condiţii corespunzătoare de lucru, punându-i la dispoziţie, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

În consecinţă, Curtea de Apel constată că hotărârea primei instanţe s-a pronunţat cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, nefiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D împotriva sentinţei civile nr. 1526 din 27.05.2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţate în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 16 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.L.D./Dact.S.M.

4 ex./15.12.2009

Jud.fond:C. E. şi E.E.