Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 161

Şedinţa publică de la 03 Martie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Compania Naţională de D. Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională D. Ferate I împotriva sentinţei civile 1933 din 26.11.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind E. E. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilierul juridic J. B. pentru recurenta Compania Naţională de D. Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională D. Ferate I, lipsă fiind intimatul E. E. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen şi că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimatul E. E. E., întâmpinare comunicată recurentei Compania Naţională de D. Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională D. Ferate I. S-a solicitat judecata în lipsă.

Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat.

Consilierul juridic J. B. pentru recurenta Compania Naţională de D. Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională D. Ferate I depune delegaţie la dosar. Arată că au primit întâmpinarea şi că nu au de formulat alte cereri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Consilierul juridic J. B. pentru recurenta Compania Naţională de D. Ferate C.F.R. S.A. - Sucursala Regională D. Ferate I solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i cu nr(...), contestatorul E. E. E. a chemat în judecată pe intimata Compania Naţională de D. Ferate CFR SA – Sucursala Regională de D. Ferate I solicitând anularea sau constatarea nulităţii deciziei nr. 1.8.M/303/ 4.07.2008.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, prin decizia contestată, s-a dispus eliberarea sa din funcţia de şef serviciu I la E. Tehnică-Serviciul RK Investiţii şi trecerea în funcţia de diriginte şantier I la E. Tehnică-Biroul E. de şantier.

A mai arătat contestatorul că în funcţia din care a fost eliberat a fost încadrat prin act adiţional la contractul de muncă, îndeplinindu-şi conştiincios sarcinile de serviciu, condiţii în care intimata, prin măsura dispusă, a încălcat prevederile art. 3 şi 8 Codul muncii.

A susţinut contestatorul că principiul consensualismului ar trebui să domine executarea contractului de muncă, drepturile şi obligaţiile părţilor fiind stabilite prin negociere, potrivit art. 37 Codul muncii.

Contestatorul a invocat şi excepţia nulităţii absolute a deciziei, deoarece angajatorul nu a respectat condiţiile de formă şi de fond, decizia nu este motivată în fapt şi în drept şi nu este indicat termenul legal în care poate fi contestată şi instanţa competentă.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că decizia contestată nu este una de sancţionare disciplinară, astfel că nu trebuie respectate dispoziţiile art. 268 Codul muncii.

Decizia este una de eliberare din funcţie, în perfectă concordanţă cu principiul fundamental de drept al simetriei formei actelor juridice. Contestatorul a dobândit funcţia în baza deciziei de numire în funcţie, iar eliberarea a avut loc prin decizie simetrică.

În Codul muncii nu există dispoziţii care să interzică expres posibilitatea numirii şi a eliberării din funcţii de conducere, astfel că se impune respectarea dispoziţiilor contractelor colective de muncă şi altor acte interne. Directorul general are competenţa de a aproba mişcările de personal şi de a aviza numirea şi eliberarea din funcţiile de conducere.

Intimata a invocat şi art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008, arătând că, deşi contestatorul a refuzat să semneze actul adiţional, acesta a prestat munca specifică noii funcţii încă de la data emiterii deciziei, acceptând noua funcţie şi valabilitatea clauzelor actului adiţional.

Contestatorul a formulat cerere completatoare solicitând anularea actului adiţional nr. 1.8.M/304/4.07.2008, obligarea angajatorului la repunerea în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale achitate şi cele cuvenite, cu cheltuieli de judecată.

Părţile au depus copii de pe înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 1933 din 26 noiembrie 2008, T r i b u n a l u l I a ş i a respins excepţia nulităţii absolute a deciziei invocată de contestator.

A admis în parte contestaţia, astfel cum a fost completată, formulată de contestatorul E. E. E. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de D. Ferate CFR SA – Sucursala Regională de D. Ferate I.

A anulat decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de intimată şi actul adiţional nr. 1.8.M/304/4.07.2008 şi a obligat intimata să îl repună pe contestator în funcţia de şef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiţii, avută anterior emiterii deciziei nr. 1.8.M/303/4.07.2008.

A obligat intimata să achite contestatorului drepturile băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi cele care i s-ar fi cuvenit pentru funcţia de şef serviciu I, începând cu data de 4.07.2008 şi până la data repunerii în funcţie.

A respins cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Este neîntemeiată şi va fi respinsă excepţia nulităţii deciziei contestate invocată de contestator, având în vedere faptul că decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 nu este o decizie de sancţionare disciplinară.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că prin decizia nr. 1.8.H/119/1.04.2003 emisă de intimată, contestatorul a fost numit în funcţia de şef serviciu I la Regionala CFR I-E. Tehnică-Serviciul Investiţii, începând cu data de 1.04.2003, pe o perioadă de probă de 6 luni. În acelaşi sens, părţile au încheiat şi actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 1.8.H/119/2003. Ulterior, prin decizia nr. 1.8.H/314/6.11.2003, contestatorul a fost definitivat în această funcţie.

Prin decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de intimată, s-a dispus eliberarea contestatorului din funcţia de şef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiţii începând cu data de 4.07.2008 şi numirea acestuia în funcţia de diriginte de şantier I la E. Tehnică-Biroul E.-Şantier. Urmare a acestei decizii, intimata a întocmit actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/304/4.07.2008, care nu a fost semnat de contestator.

Faţă de dispoziţiile art. 41 alin. 1, 2 şi 3 Codul muncii, s-a constatat că intimata a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al contestatoarei, respectiv a două elemente ale contractului: felul muncii şi locul muncii. Având în vedere că intimata nu a făcut dovada existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 42-28 Codul muncii, pentru a justifica măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă, instanţa a constatat că decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 este nelegală.

Susţinerile intimatei, referitoare la faptul că atât timp cât numirea în funcţie s-a făcut printr-o decizie, este normal ca şi eliberarea din funcţie să se facă tot printr-o decizie, sunt neîntemeiate. Reclamantul a fost numit în funcţie prin decizie, însă la acea dată părţile au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă, semnat de ambele părţi.

Este întemeiată cererea contestatorului de anulare a actului adiţional nr. 1.8.M/304/4.07.2008, având în vedere faptul că decizia în baza căreia a fost întocmit este nelegală. Contestatorul a prestat activitatea specifică noii sale funcţii ca urmare a emiterii deciziei, un act adiţional nesemnat de ambele părţi neputând să producă efecte juridice.

În consecinţă, se va anula această decizie şi actul adiţional, iar intimata va fi obligată să îl repună pe contestator în funcţia avută anterior şi să-i achite drepturile băneşti reprezentând diferenţa de drepturi salariale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimata Compania Naţională de D. Ferate CFR SA – Sucursala Regională de D. Ferate I.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 299 alin. 1 Cod proc. civilă, se susţine, în primul rând, că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la apărările recurentei, mai ales cu privire la dispoziţiile art. 39 alin. 14 din CCM aplicabil, întrucât Codul muncii nu cuprinde dispoziţii cu privire la emiterea deciziilor de eliberare din funcţii de conducere.

Mai solicită recurenta să se respingă excepţia nulităţii absolute a deciziei şi arată că aprecierea din motivele contestaţiei privind unificarea unilaterală a contractului individual de muncă este nefondată. Decizia de eliberare dintr-o funcţie de conducere este în perfectă concordanţă cu principiul fundamental de drept al simetriei formei actelor juridice, contestatoarea dobândind funcţia în baza unei decizii de numire.

Consideră recurenta că instanţa poate aprecia caracterul neesenţial al modificărilor intervenite, iar în condiţiile actuale angajatorul nu poate fi blocat în utilizarea salariaţilor din subordinea sa. Codul muncii nu interzice numirea în funcţii de conducere şi eliberarea din acele funcţii, aşa că se impune respectarea reglementărilor contractului colectiv de muncă şi ale celorlalte acte interne ale angajatorului.

Recurenta mai invocă şi prevederile art. 39 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008 şi susţine că, o dată încadrată în muncă, persoana aderă la un statut prestabilit, dându-şi consimţământul general şi prealabil.

Cu privire la drepturile salariale, recurenta consideră că nu datorează contestatorului nimic în plus faţă de drepturile primite pentru munca prestată la zi.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul E. E.-E. a solicitat respingerea recursului, arătând, în esenţă, că modificarea unilaterală a contractului de muncă poate fi dispusă exclusiv în situaţiile strict prevăzute de lege.

În recurs nu au fost administrate probe noi şi nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304¹ Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune că modificarea lui poate interveni numai prin acordul părţilor, aşa cum prevede art. 41 alin. 1 Codul muncii. Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă cu titlu de excepţie, numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii în art. 42-48, respectiv delegare, detaşare sau modificare temporară a locului şi felului muncii.

Prin decizia nr. 1.8.H/119 din 1.04.2003 emisă de recurentă, intimatul contestator a fost numit în funcţia de şef serviciu I în cadrul Regionalei CFR I-E. Tehnică-Serviciul RK Investiţii, pe o perioadă de probă de 6 luni, însă modificarea felului muncii prestate de intimat nu a avut loc în baza acestei decizii, care este un act unilateral al angajatorului, ci în baza actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 1.8.H/119/2003, semnat de ambele părţi. Contestatorul a fost definitivat în această funcţie, ca urmare a expirării perioadei de probă, conform deciziei nr. 1.8.H/314/6.11.2003. Prin urmare, „numirea” într-o funcţie de conducere, pe perioadă nedeterminată, reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al intimatului realizată prin acordul părţilor, permisă de Codul muncii.

În condiţiile în care intimatul a refuzat să semneze actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 1.8.M/304/4.07.2008, prin care se modificau felul muncii, din şef serviciu I, în diriginte de şantier I, şi locul de muncă, de la E. Tehnică-Serviciul RK Investiţii, la E. Tehnică-Biroul E. de şantier, decizia nr. 1.8.M/303/4.07.2008 emisă de directorul Sucursalei Regionale de D. Ferate I, în baza competenţelor acordate prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Companiei Naţionale de D. Ferate SA, este un act unilateral, de modificare a contractului individual de muncă al intimatului. Acest act, prin care intimatul a fost „eliberat” din funcţia de şef serviciu I în cadrul Diviziei Tehnice-Serviciul RK Investiţii şi a fost „trecut” în funcţia de diriginte de şantier I la E. Tehnică-Biroul E. de şantier, nu a fost emis în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul muncii, care permit, cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. Nelegalitatea acestei decizii, aşa cum a fost constatată de prima instanţă, prin raportare la prevederile C o d u l u i m u n c i i, nu este acoperită prin regulamente de organizare şi funcţionare ori prin dispoziţii ale directorului general, invocate de recurentă. Şi în Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, invocat de asemenea de recurentă, se prevede, în art. 39 alin. 7, că modificarea contractului individual de muncă poate avea loc prin acordul părţilor sau din iniţiativa uneia dintre părţi, în cazurile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte art. 39 alin. 14 din Contractul colectiv de muncă al CN CF CFR SA pe anii 2007-2008, asupra căruia instanţa de fond nu s-a pronunţat, conform susţinerilor recurentei, se constată că această prevedere este aplicabilă în cazul în care clauzele actului adiţional respectă contractul colectiv de muncă. Chiar dacă intimatul a acceptat să presteze munca de diriginte de şantier I, clauzele actului adiţional prin care s-au modificat două dintre elementele contractului individual de muncă al intimatului, respectiv felul muncii şi locul muncii, nu sunt valabile deoarece nu respectă contractul colectiv de muncă, care prevede în mod expres, aşa cum s-a arătat, că modificarea contractului individual de muncă din iniţiativa unei părţi poate avea loc doar în cazurile prevăzute de lege.

Plata diferenţelor de drepturi salariale, chiar dacă intimatul a prestat munca de diriginte de şantier I, se impune ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii actului nelegal, anulat de instanţa de fond.

Prin cererea de recurs, recurenta face referiri şi la excepţia nulităţii absolute a deciziei, despre care afirmă că nu este o decizie de sancţionare, şi la „motivele contestaţiei”, solicitând respingerea acestei excepţii.

Este evident că aceste „critici”nu pot fi examinate de instanţa de recurs, în condiţiile în care, prin sentinţa recurată, excepţia nulităţii absolute a fost respinsă, reţinându-se că decizia contestată nu este o decizie de sancţionare.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul şi se va menţine sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de CN CF CFR SA B – Sucursala regională CF I, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei civile nr. 1933/26.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 03.03.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M.C. M.N.C. B.C. Grefier

Red.B.C.

Tehnored.B.C./F.O.

2 ex.

16.03.2009

T r i b u n a l u l I a ş i:

-D. D. F.

-E. (...)

Asupra recursului declarat împotriva ... constată următoarele

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Martie 2009

I.P. 08 Martie 2009