Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Cod operator 2928

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ nr.904

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc L împotriva Sentinţei Civile nr. 290/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosar nr(...), în contradictoriu cu pârâta G. J. N. şi garantul Spitalul Clinic Judeţean A, având ca obiect conflict de muncă.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat E. D. şi pentru pârâta intimată, avocat M. E., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentanţii prezenţi ai părţilor depun la dosar concluzii scrise, chitanţă reprezentând cheltuieli de judecată şi împuternicire avocaţială.

Nemaifiind alte cererii de formulat instanţa constată cauza in stare de a fi judecată acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate,in sensul admiterii acţiunii sala ,aşa cum a fost formulată in primul ciclu procesual, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei depusă la dosar.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărâre recurate, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată :

Prin Sentinţa Civilă nr. 290/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în ,a fost respinsă acţiunea principală formulată de reclamantul Spitalul Orăşenesc L în contradictoriu cu pârâta G. J. N. pentru despăgubiri în sumă de 52.270 lei şi dobânda legală aferentă de la data introducerii acţiunii în justiţie, până la plata efectivă a debitului.

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta G. J. N. în contradictoriu cu chematul în garanţie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A.

Pentru a pronunţa această sentinţă , Tribunalul a reţinut că pârâta a fost angajata reclamantului Spitalul Orăşenesc L pe funcţia de medic rezident la secţia radiologie, iar prin actul adiţional la contractul individual de muncă , la data de 28.02.2000, reclamantul s-a obligat faţă de pârâtă să suporte toate cheltuielile pentru pregătirea de specialitate, pe întreaga perioadă a stagiului de rezidenţiat .Mai mult ,pârâta, s-a obligat prin încheierea actului adiţional al contractului individual de muncă să lucreze la unitatea unde a fost angajată ca medic rezident, cel puţin 5 ani de la data obţinerii titlului de medic specialist (f.6 dosar ) .

Prima instanţa a mai observat că ,potrivit aceloraşi clauze contractuale, pârâta s-a obligat ca ,in situaţia în care nu-şi respecta angajamentul din actul adiţional, să plătească reclamantului o despăgubire reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de acesta pe perioada rezidenţiatului, inclusiv penalităţile calculate de unitatea sanitară, care nu au fost evidenţiate şi dovedite şi pe care reclamantul le identifică cu drepturile salariale actualizate la rata inflaţiei plus penalităţi, plus alte contribuţii achitate de angajator conform Anexei 4, fila 8 dosar, în total suma de 52.270 lei.

Mai reţine instanţa de fond că, pe parcursul derulării contractului individual de muncă, pârâta a demisionat din funcţia deţinută deoarece a ocupat prin concurs postul de medic primar imagistică la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A, unde a urmat rezidenţiatul ca formă de pregătire profesională post universitară

In continuare ,Tribunalul constată că drepturile salariale ale medicilor rezidenţi au fost şi sunt stabilite prin lege şi se plătesc de Ministerul Sănătăţii din surse bugetare separate , nu din veniturile unităţilor medicale conform OUG nr. 58/2001 (art. 5), aspect de natură a justifica lipsa legitimării procesual pasive a chematului în garanţie Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A ,precum şi soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie a acestuia, în baza art. 60 C.pr.civ..

Art.3 pct. 6 din OUG nr. 58/2001 prevede că: nerespectarea obligaţiei atrage răspunderea materială al rezidentului, iar potrivit art. 2 alin. 2 din actul adiţional la contractul individual de muncă al pârâtei, aceasta este obligată să plătească o despăgubire reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute de unitate pentru perioada rezidenţiatului.

Este adevărat că art.3 pct. 6 din OUG nr. 58/2001 prevede că: nerespectarea obligaţiei atrage răspunderea materială al rezidentului , insă in cauză reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu pregătirea pârâtei pe perioada rezidenţiatului, iar pretenţia fostului angajator de a o obliga pe pârâtă la restituirea salariilor încasate pe perioada derulării contractului individual de muncă, anterior demisiei, este nelegală şi contravine moralei şi ordinii publice, în condiţiile în care Codul muncii, prin art. 154 şi 165 prevede că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă şi prevede principiul inadmisibilităţii renunţări salariatului la drepturile salariale încasate sau care îi revin, în integralitatea lor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs in termenul legal reclamantul Spitalul Orăşenesc L, recurs înregistrat pe rolul Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A la data de 08.04.2009, solicitând modificarea in totalitate a sentinţei supusă reformării şi admiterea acţiunii sale, astfel cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.

Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului , care ,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9/C.pr.civ. ,Curtea constată că acestea au vizat in esenţă aplicarea greşită de către judecătorii fondului a prevederilor art. 38, art.154 şi art. 165 din Codul muncii care nu sunt incidente in speţă, hotărârea recurată fiind lipsită de temei legal.Astfel, recurenta susţine că nu s-a ţinut seama de împrejurarea că ,deşi pârâta a fost angajată la reclamant in perioada rezidenţiatului , fiind plătită de acesta din urmă pe baza unui pontaj care dovedea prezenţa salariatei la cursuri ,examene şi alte activităţi practice pe care le presupunea rezidenţiatul , toate aceste activităţi le desfăşura in realitate la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A. Aspectul reliefat determină inaplicabilitatea normelor legale mai sus menţionate referitoare la garantarea plăţii salariului ,pentru simplul motiv că pârâta nu poate primi salariu ,pentru că nu a prestat muncă in favoarea angajatorului.

Recurenta a mai adăugat că instanţa de fond a interpretat eronat şi prevederile art. 1 şi 2 din actul adiţional la contractul individual de muncă , care sunt in acord cu normele conţinute de art. 3 alin.2 din OUG nr. 25/2000 iar ,in ceea ce priveşte prejudiciul pe care reclamantul l-a suferit ,acesta constă in salariile plătite fără nici o contraprestaţie din partea pârâtei.

Poziţia procesuală a intimatului a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-15 , prin care aceasta a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că recurentul se prevalează de conţinutul unor acte normative anterioare anului 2001 , că nu are nici o relevanţă împrejurarea că ea nu a prestat muncă in favoarea angajatorului câtă vreme spitalul nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli cu pregătirea sa profesională şi că ,in acest context nu se poate dovedi existenţa vreunui prejudiciu in patrimoniul reclamantului.

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul reclamantului ,prin prisma motivelor invocate ,a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin.1 şi art. 304 ind. 1/C.pr.civ. ,Curtea reţine că acesta nu este întemeiat ,cu următoarele argumente.

Pârâta a început forma de pregătire profesională postuniversitară a rezidenţiatului in luna august 2001 , când erau in vigoare prevederile OUG nr. 58/2001 , act normativ care oferea la acea data cadrul legal al organizării şi finanţării rezidenţiatului. Intr-adevăr prin al său art.3 ,alin.4 şi 5 dispune că medicii, stomatologii şi farmaciştii rezidenţi, care ocupă prin concurs posturile pentru care se organizează rezidenţiat încheie contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară care a solicitat postul respectiv,iar după obţinerea titlului de specialist aceştia sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.

Aşa s-a întâmplat si in cazul pârâtei care ,înainte de începerea rezidenţiatului a încheiat cu unitatea angajatoare un act adiţional la contractul individual de muncă prin care se obliga ca in cazul in care nu-şi îndeplinea angajamentul de a lucra vreme de cinci ani in serviciul angajatorului ,după absolvirea formei de pregătire profesională in discuţie ,să plătească spitalului toate cheltuielile făcute de unitate pentru perioada rezidenţiatului , cheltuieli definite prin art. 1 al actului ca fiind cele pentru pregătirea de specialitate, mai precis frecventarea cursurilor de specialitate intr-un centru medical universitar ,ori in alte unităţi sanitare.

Instanţa de recurs consideră că actul adiţional mai sus prezentat reprezintă o concretizare prin acordul de voinţă al părţilor a cadrului legal general in materie de formare profesională a angajatului reprezentat de art. 193 şi urm. din Codul muncii. Astfel 195 din Codul muncii dispune că salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile ale cărui cheltuieli sunt suportate de angajator nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională iar conform alin.2 durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, …se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă. In fine ,alin.3 se referă la consecinţele nerespectării acestei obligaţii de către salariat ,constând in suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională.

In consecinţă ,pentru ca reclamanta să poată pretinde cu succes obligarea pârâtei la restituirea cheltuielilor făcute cu pregătirea sa profesională este necesar să dovedească faptul că ,pe întreaga perioadă a rezidenţiatului a fost necesară scoaterea totală ori parţială din activitate a pârâtei, dar şi efectuarea unor cheltuieli din bugetul angajatorului in vederea realizării acestei pregătiri.

In speţă ,recurenta susţine că respectivele cheltuieli constau in salariul plătit pârâtei in condiţiile in care efectuarea rezidenţiatului a presupus scoaterea totală din activitatea pe care angajata o presta in favoarea sa . Numai că ,verificând aceste susţineri , Curtea observă că normele art. 5 alin. 2 şi 3 din OUG nr. 58/2001 sunt clare in privinţa faptului că drepturile salariale ale medicilor rezidenţi din primii 2 ani de rezidenţiat se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, de la titlul "Transferuri",iar din anii 3 - 7 de rezidenţiat se plătesc din Fondul de asigurări sociale de sănătate şi se prevăd în mod distinct în contractele încheiate de unităţile sanitare cu casele de asigurări de sănătate.

Concluzionând asupra argumentelor de fapt şi de drept expuse mai sus ,Curtea consideră că in mod corect judecătorii fondului au constatat că reclamantul nu a făcut dovada suportării din fondurile sale proprii a unor cheltuieli cu pregătirea profesională a pârâtei ,aşa încât soluţia pronunţată este legală şi temeinică . In cauză nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.9 /C.pr.civ. ,context in care recursul reclamantei nu este întemeiat.

Cum in cauza de faţă nu s-a făcut dovada achitării de către intimata pârâtă a onorariului avocaţial , cu chitanţă liberatorie ,potrivit legii , Curtea va respinge ca nedovedită cererea accesorie a pârâtei de obligare a recurentei la suportarea acestor cheltuieli .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Orăşenesc L împotriva sentinţei civile nr. 290/16.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în dosar nr(...).

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată in şedinţă publică azi, 2 iunie 2009.

pt.PREŞEDINTE, JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

în concediu de odihnă în concediu de odihnă

VICEPREŞEDINTE INSTANŢĂ, VICEPREŞEDINTE INSTANŢĂ,

O. D. Ş. O. D. Ş.

pt.GREFIER,

(...) (...)

În concediu de odihnă

GREFIER Ş. SECŢIE,

E. S.

Red. R. E./20.07.2009

Tehnored.:D.I./R.P./ 2 ex./ 20.07..2009

Prima instanţă: T r i b u n a l u l A r a d

Jud. M. K., jud. N. B..