Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4504

Şedinţa publică de la 30 Iunie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. E. F., împotriva sentinţei civile nr.306 din 23.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI M, având ca obiect

drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul reclamant N. E. F., reprezentat de avocat T. E. S. şi intimatul pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI M, prin consilier juridic B. S..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat şi motivat în termenul legal după care,

Consilier juridic B. S. pentru intimatul pârât I.Ş.J depune la dosarul cauzei întâmpinare la motivele de recurs cu exemplar pentru comunicare ce se înmânează în şedinţa publică recurentului care nu solicită termen pentru observare.

Nemaifiind cererii de formulat excepţii de ridicat şi constatându-se cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părţilor prezente asupra recursului.

Avocat T. E. S. pentru recurentul reclamant N. E. F., solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii iniţiale prin omologarea raportului de expertiză cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic B. S. pentru intimatul pârât I.Ş.J pune concluzii de respingerea recursului ca neîntemeiat pentru considerentele formulate prin întâmpinare şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă :

Prin sentinţa civilă nr. 306 din 23.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...) s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N. E. F., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ŞCOALAR AL JUDEŢULUI M.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferenţe salariale pentru perioada aprilie 2006- mai 2008, în sumă de 4512 lei netă şi actualizată în raport de inflaţie şi 1200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut cu reclamantul N. E. F. îndeplineşte funcţia de inspector şcolar general adjunct în cadrul pârâtului Inspectoratului Şcolar Judeţean M, din data de 13.04.2006, aşa cum reiese din carnetul de muncă şi O.M.Ed. Nr. 3669/2006.

S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, şi o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri şi alte drepturi salariale suplimentare.

Art.49 al aceluiaşi act normativ stabileşte salarizarea personalului didactic de predare din învăţământul pre-universitar, în raport de anumiţi factori expres şi limitativ enumeraţi: funcţia şi norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcţiei didactice, vechimea în învăţământ, gradul didactic.

Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri şi indemnizaţii ce se acordă cadrelor didactice: gradaţie de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizaţia acordată cadrului didactic ce îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţător, institutor, educatoare,indemnizaţie de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază şi care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speţă.

Din cuprinsul textelor legale enunţate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.

În raport de reglementările art.155 Codul muncii şi de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, iniţial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcţiei didactice.

La salariul de bază format din salariul de bază al funcţiei didactice şi indemnizaţia de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcţiei de bază şi includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizaţia acordată personalului didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obţinerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.

Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcţiei didactice.

Conform suplimentului la raportul de expertiză întocmit de expert contabil E. O., rezultă că reclamantului nu i s-au calculat corect drepturile salariale aferente perioadei aprilie 2006 - mai 2008.

De asemenea reiese că pe perioada octombrie 2001- octombrie 2004, perioada de operare a OUG nr. 17/2006, nu au fost acordate reclamantului diferenţele de drepturi salariale solicitate, deoarece acesta nu a lucrat în cadrul pârâtului, în perioada menţionată.

Potrivit art.50 alin.1 şi 2 invocat de reclamantă, care prevede că “ personalul didactic beneficiază pe lângă tranşele de vechime, la o salarizare stabilită de lege şi de 3 tranşe suplimentare ce se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani vechime în învăţământ, pentru fiecare tranşă suplimentară de vechime acordându-se o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime”, are aplicabilitate în cazul acestuia întrucât până la momentul introducerii acţiunii, vechimea acestuia în învăţământ era de peste 30 de ani, tranşa suplimentară de spor pentru grupa de vechime 30-35, nu i-a fost acordată începând cu data naşterii dreptului (aspect desprins şi din raportul de expertiză contabilă) .

Referitor la petitul prin care reclamantul solicită compensări în bani a concediului de odihnă neefectuat, instanţa îl constată neîntemeiat deoarece potrivit art. 141 CM concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar compensarea în bani a acestuia (concediul de odihnă neefectuat) este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ori în speţa dedusă judecăţii reclamanta se află în raporturi de muncă cu pârâtul. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că nu a primit indemnizaţia de Co , integral.

Faţă de cele arătate mai sus, în raport de expertiza contabilă la care pârâtul nu a formulat obiecţiuni, instanţa constată că reclamantului i se cuvine, pentru perioada aprilie 2006-mai 2008, suma 4512 lei -compusă din sporul suplimentar 1/25 prevăzut de art.50 din M./1997,indemnizaţia de conducere 43%, gradaţia de merit 25%, sporul de vechime 25% la care se adaugă premierea anuală de 2%

Astfel că , instanţa a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant şi în acest sens pârâtul I.S.J. M a fost obligat să-i achite reclamantului suma de 4512 lei , reprezentând diferenţă drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflaţie.

S-au avut în vedere şi prevederile art.274 c.pr.civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N. E. F. arătând în esenţă că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a rezultat că nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă şi că nu a primit nici o sumă de bani în acest sens.

Art.139 şi următ. Codul muncii stabilesc că dreptul la concediul de odihnă este un drept garantat şi nu poate forma obiectul unor cesiuni, renunţări, limitări, iar angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă.

Legal citat intimatul J. M a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea a reţinut următoarele:

Pentru a-şi realiza finalitatea, concediul de odihnă trebuie să fie efectuat.

De aceea Codul muncii prevede imperativ: compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă - art. 141 al.4 Codul muncii. Acest text de lege preia, aproape identic prevederile Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, conform cărora înlocuirea concediului neefectuat cu o compensaţie financiară nu este permisă decât în cazul desfacerii contractului de muncă, chiar şi în ipoteza în care concediul este reportat într-un an ulterior.

Deşi din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză reiese că recurentul nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă şi că nu a primit nici o sumă de bani în acest sens, se constată că reclamantului nu i-a încetat raportul de muncă, angajator fiind pârâtul, putându-i solicita acestuia din urmă acordarea concediului de odihnă, până la sfârşitul anului următor.

Aşa fiind, Curtea reţine că instanţa de fond în mod corect a respins petitul prin care reclamantul a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, astfel că în baza art.312 C.pr. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul N. E. F., împotriva sentinţei civile nr.306 din 23.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL JUDEŢULUI M, având ca obiect

drepturi băneşti.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 30 Iunie 2009.

Red.jud. D.(...)

2ex/13.07.2009

J.F.F.E.

A.D..