• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Contencios administrativ si fiscal. Anulare act emis de autoritati publice locale. Recurs

Hotararea nr. nr.91/R/C.A.-Fisc./04.02.2009 din data 2009-02-04
Pronuntata de Curtea de Apel Brasov
Numar dosar

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

- Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

 

 

 

DECIZIA CIVILĂ NR.91/R/C.A. Dosar nr.1492/119/R/C.A.-G../2008

 

 

Şedinţa publică din data de:- 4 Februarie 2009

Preşedinte: - (...) (...) (...) - judecător

- (...) (...) - judecător

- (...) E.-(...) – preşedinte secţie

- B. E. - grefier

 

 

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de reclamantul Prefectul Judeţului C, împotriva Sentinţei civile nr.1530/21.10.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a în dosarul nr(...), având ca obiect „anulare act emis de autorităţile publice locale”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc asupra recursului declarat de reclamantul Prefectul Judeţului C, în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2009, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pentru a da posibilitatea părţilor de a depune la dosar concluzii scrise, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie 2009, apoi, în aceeaşi componenţă şi pentru aceleaşi motive, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 4 februarie 2009.

Faţă de actele, lucrările şi probele administrate în cauză, coroborate cu motivele de recurs, instanţa, în urma deliberării, a pronunţat hotărârea de mai jos:

 

C U R T E A:

 

Prin Sentinţa civilă nr.1530/21 octombrie 2008, T r i b u n a l u l C o v a s n a a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Prefectul Judeţului C, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local C.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Fostul viceprimar al oraşului C, Gazda J., nu a efectuat concediul legal de odihnă pe anul 2007. Acesta a solicitat Consiliului Local C, prin cererea nr.2683/12.06.2006, aprobarea efectuării în anul 2008 a concediului de odihnă rămas neefectuat din anul 2007 şi aprobarea plăţii respectivului concediu.

Consiliul Local C a aprobat cererea viceprimarului, adoptând în acest sens Hotărârea Consiliului Local nr.44/16.06.2008.

În urma alegerilor locale desfăşurate în data de 01.06.2008 şi conform art.18, alin.1 şi alin.2 din Legea nr.393/2004, mandatul viceprimarului Gazda J. a încetat la data constituirii noului consiliu local, respectiv 19.06.2008.

Deşi dreptul său legal la efectuarea concediului de odihnă aferent anului 2007 în cursul anului 2008 era născut în beneficiul său, viceprimarul nu şi-a mai putut realiza acest drept, mandatul sau expirând.

Instanţa de fond a reţinut prevederile art.1 din O.G.nr.80/2003, potrivit cărora, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului B, primarii şi viceprimarii au dreptul la un concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic.

Durata concediului de odihnă anual pentru persoanele prevăzute mai sus este de 25 de zile lucrătoare.

Art.7 din O.G.nr.80/2003 stipulează că pentru perioada concediului de odihnă, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului B, primarii şi viceprimarii beneficiază de o indemnizaţie de concediu.

Preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului B, primarii şi viceprimarii efectuează concediul de odihnă în fiecare an (art.8 din O.G.nr.80/2003).

În cazuri excepţionale, cu aprobarea consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului B, respectiv a consiliului local, persoanele prevăzute la art.1, alin.(1) pot efectua concediul de odihnă şi în anul următor (art.8, alin.2 din actul normativ sus indicat).

Instanţa de fond a mai avut în vedere principiul instituit de art.139 – art.146 Codul muncii (aplicabil şi raportului de serviciu al viceprimarului, conform art.295, alin.2 Codul muncii), conform căruia, toţi salariaţii beneficiază de un drept fundamental, anume dreptul la odihnă, drept care nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări ori limitări.

În situaţia în care acest drept nu mai poate fi realizat ca urmare a încetării calităţii de salariat, concediul de odihnă legal neefectuat se conpensează cu acordarea unei sume de bani (art.141, alin.4 Codul muncii). Raţiunea acestei prevederi constă în compensarea efortului deosebit suportat de salariatul care a lucrat, fără odihnă un an întreg calendaristic.

Această dispoziţie se regăseşte şi în prevederile art.7 din Directiva nr.2003/88/CE, care impune statelor comunităţii europene prescripţii minimale de securitate şi sănătate în domeniul organizării timpului de muncă, statuându-se că, în situaţia încetării relaţiei de muncă, de servici, concediul de odihnă anual neefectuat poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie financiară.

Or, în speta, prin Hotărârea Consiliului Local nr.44/2008, pârâtul a urmărit tocmai să respecte acest drept fundamental al fostului viceprimar, măsurile dispuse prin actul organului deliberativ fiind pe deplin juste.

Avand în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat prezenta cerere ca fiind neîntemeiata, respingând-o, cu consecinţa menţinerii Hotărârii Consiliului Local nr.44/2008 emisă de pârât.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Prefectul Judeţului C, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii.

În motivare, recurentul a arătat că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, nesocotindu-se prevederile art.7 din O.G.nr.80/2003 privind concediul de odihnă anual şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi ale primarilor şi viceprimarilor.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit voinţa intimatului, reţinând că este vorba de o compensare în bani a concediului neefectuat, iar nu de acordarea unei indemnizaţii de concediu, astfel cum prevede art.2 din Hotărârea nr.44/2008 a Consiliului Local C.

Recurentul a mai arătat că instanţa de fond a depăşit competenţa prevăzută de lege, deoarece, indiferent dacă este situaţia acordării indemnizaţiei de concediu pentru concediul neefectuat pe anul 2007, sau de compensarea în bani a concediului, această măsură poate fi luată de Primar, ca ordonator principal de credite, iar nu de Consiliul local.

Intimatul Consiliul Local al oraşului C a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Acesta a arătat că, prin Hotărârea Consiliului Local nr.44/2008, s-a avut în vedere situaţia excepţională în care mandatul fostului viceprimar a încetat la data de 1 iunie 2008, fără ca acesta să fi efectuat concediul de odihnă aferent anului 2007, motiv pentru care s-a dispus acordarea indemnizaţiei de concediu pentru concediul neefectuat pe anul 2007.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanţa de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinţei civile nr.1530/21.10.2008 este nefondat.

Hotărârea de Consiliu Local nr.44/2008 a aprobat acordarea indemnizaţiei de concediu pentru concediul neefectuat pe anul 2007.

Această Hotărâre s-a adoptat în condiţiile în care fostul viceprimar, căruia i-a expirat mandatul, nu a efectuat concediul de odihnă aferent anului 2007. Acest concediu nu mai putea fi efectuat, având în vedere situaţia obiectivă a încetării calităţii sale de viceprimar.

În acest împrejurări, având în vedere prevederile art.8, alin.2 coroborate cu art.7 din Ordonanţa nr.80/2003 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi ale primarilor şi viceprimarilor, s-a adoptat Hotărârea Consiliului Local nr.44/2008.

Această Hotărâre a fost aprobată cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi a principiului potrivit căruia prevederile legale se interpretează în sensul în care produc efecte juridice.

Faptul că viceprimarul nu a efectuat concediul de odihnă aferent anului 2007, din motive obiective şi că acesta nu a mai putut efectua concediul de odihnă în anul 2008, datorită faptului că nu a mai îndeplinit funcţia de viceprimar, nu echivalează cu pierderea dreptului la indemnizaţia de concediu.

Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurentul Prefectul Judeţului C, împotriva Sentinţei civile nr.1530/21 octombrie 2008 a T r i b u n a l u l u i C o v a s n a.

 

 

Pentru aceste motive,

În Numele Legii,

D E C I D E :

 

 

Respinge recursul declarat de recurentul Prefectul Judeţului C, cu sediul în Sf.G, E. M., nr.4, jud.C, împotriva Sentinţei civile nr.1530/21 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o v a s n a, în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.

 

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E. (...)

 

 

Grefier,

B. E.

 

 

 

 

 

Red.:-C.C./26.02.2009

Dact.:-A.P./3 ex./26.02.2009

Jud.fond:-C.E.

Toate spetele


Sus ↑