Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR.1887/R/2009

Şedinţa publică din data 8 octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) E.

GREFIER : O. O.

S-a luat în examinare, în vederea pronunţării, recursul declarat de reclamanta recurentă N. E. împotriva sentinţei civile nr. 966 din 11 mai 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j pronunţată în dosar nr(...), privind şi pe pârâţii intimaţi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR S. şi REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR S. – DIRECŢIA SILVICĂ Z, având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie decizie de concediere.

N. dezbaterilor şi susţinerile părţilor prezente au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 6 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr.1668 din 15 septembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, s-a respins ca nefondată acţiunea intentată de reclamanta N. E., împotriva pârâtelor REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR S. B şi DIRECŢIA SILVICĂ Z, privind constatarea nulităţii absolute a deciziei nr.73 din 14 martie 2008, repunerea în funcţia anterioară de director economic, anularea absenţelor nemotivate, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor băneşti, contravaloarea tichetelor de masă, la plata indemnizaţiei de concediu de odihnă pentru 15 zile, la plata sumei de 1220 lei reprezentând sporul de vechime în procent de 25% pentru lunile ianuarie şi februarie 2008, precum şi obligarea pârâtelor la plata daunelor morale de 500.000 lei actualizate.

Prin decizia civilă nr.297 din 17 februarie 2009 a Curţii de A P E L C L U J, s-a admis recursul declarat de reclamanta N. E., împotriva sentinţei civile nr.1668 din 15.09.2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, care a fost casată în întregime şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

După casarea cu trimitere, în rejudecare, T r i b u n a l u l S ă l a j prin sentinţa civilă nr.966 din 11 mai 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei N. E. împotriva pârâtelor REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR S. B şi DIRECŢIA SILVICĂ Z, având ca obiect litigiu de muncă.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanta N. E. a avut funcţia de director economic la Direcţia Silvică Z, unde în perioada 7.01.2008 – 11.01.2008, se afla în concediu medical.

La data de 7.01.2008, reclamanta a înaintat la S. S. o cerere prin care a solicitat aprobarea efectuării concediului de odihnă pentru anul 2007, fără să comunice această intenţie şi Direcţiei Silvice Z. Cu adresa nr.1367/08.01.2008, conducerea S. S. i-a comunicat petentei aprobarea efectuării concediului în perioada 14.01.2008-05.02.2008, adresa fiindu-i comunicată Direcţiei Silvice Z doar în data de 15.01.2008.

Întrucât în perioada respectivă trebuiau întocmite şi finalizate situaţiile financiare pe anul 2007, i s-a comunicat reclamantei că este rechemată în concediu, adresa în acest scop fiindu-i trimisă prin curierat şi primită de către destinatară la data de 16.01.2008, orele 8.00.

Reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, ci a comunicat prin fax că şi-a întrerupt concediul de odihnă, printr-un concediu medical. Apoi, la data de 23.01.2008, reclamanta i-a comunicat pârâtei că începând cu data de 24.01.2008, va continua concediul de odihnă până la data de 14.02.2008.

Prin adresa nr.493 din aceeaşi zi, conducerea Direcţiei Silvice Z i-a propus S. B, neacordarea concediului de odihnă, propunere ce a fost aprobată, iar reclamanta a fost chemată la muncă.

S. din concediu reprezintă una dintre cauzele de întrerupere a concediului de odihnă şi este reglementată restrictiv, ea trebuind dispusă numai prin dispoziţia scrisă a conducerii unităţii şi numai pentru nevoi de serviciu. Întocmirea şi finalizarea situaţiilor financiare aferente anului 2007 în vederea transmiterii lor la S. S., necesita prezenţa reclamantei în calitate de director economic, la sediul unităţii. Momentul în care reclamanta a înştiinţat Direcţia Silvică Z despre întreruperea concediului de odihnă prin concediul medical, a fost ulterior celui în care concediul de odihnă fusese întrerupt prin rechemare, situaţie în care nu se mai putea prevala în continuarea concediului de odihnă, de aprobarea iniţială din 8.01.2008, ci era necesară formularea unei noi cereri care să fie supusă aprobării de către conducerea unităţii, ceea ce nu s-a întâmplat.

Întrucât reclamanta nu s-a conformat solicitării unităţii, pentru neprezentarea la serviciu aceasta a înregistrat absenţe nemotivate, iar ulterior unitatea a emis decizia nr.73/14.03.2008, prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art.264 alin. (1), lit.f) din Legea nr.53/2003. Reclamanta nu a avut obiecţiuni cu ocazia efectuării cercetării prealabile.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele în baza art.304¹ C.pr.civ. şi modificarea în întregime a sentinţei în sensul admiterii în întregime a contestaţiei.

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că sentinţa recurată este nelegală şi neîntemeiată, deoarece nu au fost respectate prevederile art.268 din Codul muncii, referitoare la conţinutul deciziei de concediere privind sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă şi la dreptul de a formula contestaţie în termen de 30 de zile; referirile la Regulamentul intern sunt generale, ceea ce apare ca o nemotivare. Nu a fost respectat art.72 din Legea nr.53/2003, rechemarea din concediu nu a respectat dispoziţiile art.146 C.m., ea nejustificându-se pentru depunerea situaţiilor aferente anului 2007.

La data de 22 ianuarie 2008, reclamanta le-a comunicat pârâtelor că îşi continuă concediul de odihnă după data de 24 ianuarie 2008, iar adresele nr.493 şi nr.521 din 24.01.2008 i-au fost comunicate reclamantei abia la data de 14.02.2008, deşi putea fi contactată telefonic.

Prima instanţă nu a reţinut că adresa nr.259/15.01.2008 este nelegală, fiindcă este semnată numai de directorul Direcţiei Silvice Z, în timp ce reclamanta are ca nagajator pe SC S. SA B. În data de 16.01.2008, Direcţia Silvică Z i-a cerut S. B să avizeze favorabil cererea de rechemare din concediul de odihnă, aspect pentru care nu există niciun temei legal, nu a fost indicat temeiul pentru care reclamanta era obligată să formuleze a doua cerere pentru concediul de odihnă, nu s-a dovedit că recurenta era cuprinsă în programul de efectuare a concediilor de odihnă şi s-au încălcat prevederile art.170 din Contractul colectiv pe anii 2007-2008.

Instanţa de fond nu s-a referit în considerentele sentinţei la daunele morale, ceea ce atrage casarea cu trimitere.

Anularea deciziei nr.73/14.01.2008 se impune pentru nerespectarea prevederilor imperative ale art.268 alin. (2) lit.a-d din Legea nr.53/2003, deoarece a reţinut în sarcina reclamantei abaterea disciplinară constând în lipsa ei de la serviciu în perioada 24.01.2008 – 13 februarie 2008.

Această situaţie nu corespunde realităţii, fiindcă reclamanta şi-a efectuat concediul de odihnă restant pentru anul 2007, într-o tranşă de cel puţin 15 zile lucrătoare, conform art.143 alin. (5) C.m., reclamanta nefiind cuprinsă în programarea concediilor de odihnă pe anii 2007 şi 2008.

Contractul de muncă al reclamantei este semnat de reprezentantul S. B, căreia îi este subordonată. În perioada 16.01.2008-23.01.2008, reclamanta a fost pontată şi plătită ca fiind în concediu medical. Concediul medical nu a fost contestat. Concediul medical a avut durata de 17 zile, fiind întrerupt 8 zile de concediul medical, astfel că reclamanta nu are nicio absenţă nemotivată.

Reclamanta a efectuat 2 zile din concediul de odihnă şi s-a întors la serviciu la data de 14 februarie 2008. Ea nu putea fi pontată în acelaşi interval de timp, atât în concediu de odihnă cât şi absentă nemotivat. Cu adresa nr.493/24.01.2008, directorul E. i-a comunicat S. B că nu este de acord cu efectuarea concediului de odihnă. Adresa nr.521/2008 i-a fost returnată pârâtei de rd.2, deoarece reclamanta era plecată la tratament în Ungaria.

Recurenta reiterează în cuprinsul motivelor de recurs, faptul că decizia de sancţionare nr.73/14.01.2008 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art.268 C.m., lipsind abaterea disciplinară, lipsesc prevederile legale încălcate, iar motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei nu corespund realităţii.

Apoi recurenta reia susţinerile potrivit cărora adresa nr.521/2008 i-a fost comunicată la 14.01.2008; rechemarea din concediu a fost primită la 16.01.2008. Prima rechemare nu a fost legală şi s-a făcut pentru întocmirea şi finalizarea situaţiilor financiare aferente anului 2007, cu termen de predare la 18.01.2008, ceea ce este un fals. A fost numită economista E. D. să întocmească şi să comunice situaţiile lunii decembrie 2007, de unde rezultă că nu a fost caz de forţă majoră şi nici interese urgente.

Reclamanta le-a comunicat pârâtelor că în data de 16 ianuarie 2008 se află în concediu medical. S. primită în după amiaza zilei de 17.01.2008 pentru data de 18.01.2008, dovedeşte reaua-credinţă a pârâtelor.

La final, reclamanta-recurentă a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.73/14.01.2008, explicând în ce constau pretenţiile solicitate.

Examinând recursul, curtea reţine următoarele:

Reclamanta N. E. a fost încadrată în funcţia de director economic la Direcţia Silvică Z.

În intervalul 3.01.2008-11.01.2008, reclamanta s-a aflat în concediu medical, răstimp în care i-a solicitat Regiei Naţionale a Pădurilor S. SA B, aprobarea concediului de odihnă restant din anul 2007, cerere ce i-a fost aprobată pentru perioada 14.01.2008-05.02.2008.

Cu adresa nr.138/08.01.2008, directorul S. S. i-a comunicat contestatoarei că i s-a aprobat efectuarea concediului de odihnă restant, doar din data de 15.01.2008.

La rândul său, directorul Direcţiei Silvice Z cu adresa nr.263/15.01.2008, a informat conducerea S. S. B, că nu a fost consultat de către reclamantă în legătură cu efectuarea concediului de odihnă.

Întrucât potrivit Legii nr.82/1991, situaţia financiară a exerciţiului financiar din anul anterior, trebuia finalizată şi trimisă organului ierarhic superior, prin adresa nr. 259/15.01.2008, pârâta i-a comunicat reclamantei rechemarea din concediu, urmând să se prezinte la serviciu, adresă a cărei primire a fost confirmată de reclamantă la data de 16.01.2008, căreia nu i-a dat curs, ci a comunicat prin fax întreruperea concediului de odihnă, cu un nou concediu medical pentru perioada 16.01.-23.01.2008. La data de 23.01.2008, reclamanta nu a mai solicitat o nouă aprobare, ci i-a comunicat pârâtei că în baza aprobării iniţiale din data de 8.01.2008, lipseşte de la serviciu în data de 14.01.2008.

Întrucât pentru efectuarea concediului de odihnă restant din anul 2007, începând cu data de 14.01.2008 era necesară o nouă aprobare, pârâta Direcţia Silvică Z a demarat procedura disciplinară împotriva reclamantei. Astfel, prin referatul nr.1731/10.03.2008, s-a stabilit că în perioada 24.01.2008 – 14.02.2008, reclamanta nu s-a prezentat la serviciu, în mod nejustificat. În „minuta” încheiată la data de 14.03.2008, semnată şi de reclamanta N. E., s-a consemnat că aceasta a arătat că nu are niciun fel de obiecţiuni în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al cercetării prealabile, respectiv în ce priveşte audierea dânsei în data de 27.02.2008 şi nu în data de 29.02.2008, cum fusese iniţial anunţată.

Prin decizia nr.73 din 14.03.2008 emisă de Regia Silvică Z, s-a decis sancţionarea disciplinară cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei N. E., conform art.264 alin. (1) lit.f) din Codul muncii, pentru 15 absenţe nemotivate în perioada 24.01.2008 – 13.02.2008.

În art.2 al deciziei se prevede: „cu drept de contestaţie în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat prezenta, la Tribunalul Judeţului S”.

Iată aşadar, că decizia contestată cuprinde motivarea în drept şi în fapt, precum şi menţiunea că poate fi contestată la T r i b u n a l u l S ă l a j, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicare.

Aşa fiind, soluţia primei instanţe de respingere ca nefondată a acţiunii reclamantei împotriva pârâtelor, este legală şi temeinică.

Reclamanta a săvârşit abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa, pârâta Direcţia Silvică Z a efectuat cercetarea prealabilă, inclusiv ascultarea reclamantei, a individualizat sancţiunea pe care a încadrat-o în drept şi a motivat-o în fapt.

S. reclamantei din concediu a fost justificată de necesitatea întocmirii urgente a situaţiilor financiare, prevăzute de Legea nr.82/1991, ceea ce reprezintă „interese urgente”, chiar dacă nu pot fi asimilate cu forţa majoră.

Adresele nr.493 şi nr.521, ambele emise de pârâta Direcţia Silvică Z, au fost redactate cu respectarea legii.

Nu se impune casarea sentinţei cu trimitere, pentru că prima instanţă nu s-ar fi referit la daunele morale, deoarece acestea reprezentau un capăt accesoriu de cerere, a cărui soluţionare era dependentă de soluţia dată capătului principal de cerere, respectiv constatarea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare.

Nu are relevanţă în cauză faptul că reclamanta nu ar fi fost cuprinsă în programarea concediilor de odihnă pe anii 2007 şi 2008.

Raporturile de muncă au fost stabilite între pârâtă şi reclamantă, aşa încât intra în competenţa angajatoarei şi atribuţiile privind rechemarea din concediu pe motivele justificate, şi aplicarea sancţiunii disciplinare. Pârâta era în măsură să cunoască şi să decidă în legătură cu sarcinile de serviciu ale reclamantei.

Plata indemnizaţiei pentru 17 zile concediu de odihnă nu poate fi interpretată ca fiind o recunoaştere a efectuării legale a concediului de odihnă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9, art.304¹ şi art.312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, ca nefondat.

Niciunul dintre motivele de recurs nu sunt fondate, având doar valoarea unor simple afirmaţii, nesusţinute de probe şi nesprijinite de dispoziţii legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. E. împotriva sentinţei civile nr.966 din 11 mai 2009 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 8 octombrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) (...) (...)-(...) (...) (...) E. O. O.

Red.DT:22.09.2009

Dact.CA:26.10.2009 – 5 ex.

Jud.fond.E. R.;J. D.