Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 592/R-CM

Şedinţa publică din 01 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) (...)-E.

Grefier : B. J.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI, împotriva sentinţei civile nr.262 din 21 martie 2008,pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile procesuale.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimata-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecata în lipsă.

Având în vedere că este procedură îndeplinită şi că părţile procesuale au solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea rămâne în pronunţare asupra recursului.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de faţă:

Reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm V a chemat în judecată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani, calculată conform prevederilor legale, corespunzătoare numărului de concediu de odihnă neefectuat în anul 2006de către asistenţii maternali profesionişti, înscrişi în lista anexă care face parte din prezenta cerere, din motive neimputabile acestora, prezenţa lor în cadrul unităţii fiind necesară pentru asigurarea funcţionării normale a serviciului.

S-a solicitat reactualizarea acestor sume la data plăţii.

De asemenea, s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a acordurilor exprimate de asistenţii maternali profesionişti prin care dreptul lor la efectuarea concediului de odihnă a fost limitat şi chiar anulat.

În motivarea acţiunii s-a arătat că în conformitate cu prevederile legale asistenţii maternali profesionişti au calitatea de salariaţi ai Direcţiei Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V , desfăşurându-şi activitatea în baza unui Contractul individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, beneficiind de drepturile de personal prevăzute de legislaţia muncii pe perioada existenţei raporturilor de muncă.

Deşi în contractele individuale de muncă ale asistenţilor maternali profesionişti sunt prevăzute drepturile la concediul de odihnă, sau compensarea în bani în cazul neefectuării acestora, aceste drepturi nu au fost acordate în funcţie de prevederile legale şi contractuale.

Soluţia concretă aleasă de reprezentanţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V de a solicita acordul asistenţilor maternali de a menţine copilul în plasament în perioada în care aceştia erau pontaţi ca fiind în concediu de odihnă, anulează practic latura nepatrimonială a dreptului la concediu de odihnă, constând în însăşi efectuarea concediului, în folosirea timpului liber, în suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca, ceea ce atrage nulitatea absolută a respectivului acord.

În drept au fost invocate disp.art. 67 şi art. 68 lit.a din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, art.8 alin.1 şi art. 11 lit.a şi b din I. nr. 217, art. 1 alin.1 şi 2 şi art. 2 lit.b din OG nr. 29/1995, art. 111 Codul muncii , art. 9 din Legea nr. 6/1995, art. 8 şi art. 16 din I. nr. 250/1992 republicată, Contractul colectiv de muncă şi prevederile contractelor individuale de muncă ale fiecărui asistent maternal.

Pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm V arătând că asistenţii maternali profesionişti au beneficiat pentru anul 2006 de concediu de odihnă şi de toate drepturile salariale aferente anului în curs.

Asistenţii maternali care nu au beneficiat de concediul de odihnă, sunt salariaţi care au refuzat verbal să solicite în scris efectuarea concediului în anul în curs şi în anul următor motivând că, după efectuarea acestui concediu nu li se mai încredinţează acelaşi copil pe care l-au avut în plasament sau că nu doresc separaţia de copilul pe care îl au în plasament.

S-a mai arătat că profesia de asistent maternal profesionist este reglementată de legea specială şi anume HG nr. 679/2003 care prevede pe lângă alte obligaţii pe care le are asistentul maternal şi obligaţia de a asigura continuitatea activităţii desfăşurate şi în perioada efectuării concediului legal de odihnă, cu excepţia cazului în care separarea de copii plasaţi sau încredinţaţi pentru această perioadă este autorizată de angajator.

Prin sentinţa nr.262/21.03.1008, T r i b u n a l u l V â l c e a a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului V, împotriva pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V.

Pentru a se pronunţa în acest mod, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm V a susţinut că în anul 2006 asistenţii maternali profesionişti enumeraţi în lista anexă (filele 23-39 dosar), nu au beneficiat nici scriptic nici faptic de zile efective de concediu de odihnă sau de compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat din motive neimputabile lor.

Acest lucru a fost contrazis de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V, care arată că pentru anul 2006 asistenţii maternali au beneficiat în urma solicitării de concediu de odihnă şi de toate drepturile salariale aferente anului în curs.

Potrivit disp.art. 23 din OG nr. 10/2007 „personalul contractul din sectorul bugetar are dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă şi la alte concedii în condiţiile legii”.

Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. În cazul în care, din motive justificate personalul contractual din sectorul bugetar nu a putut efectua concediul de odihnă la care avea dreptul într-un an calendaristic, cu acordul persoanei în cauză, angajatorul este obligat să acorde concediul până la sfârşitul anului următor.

Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor juridice de muncă”.

În raport de dispoziţiile textului de lege sus menţionat, s-a constatat că, reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului Rm. V nu poate solicita compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anul 2006.

Compensarea este permisă numai în cazul încetării raporturilor juridice de muncă, ceea ce în speţă nu este cazul.

Pe de altă parte, în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii nu există prevederi referitoare la compensarea în bani a concediului de muncă neefectuat.

Reclamantul a susţinut că asistenţii maternali profesionişti, din motive neimputabile acestora nu au efectuat concediul de odihnă în anul 2006, prezenţa lor în cadrul unităţii fiind necesară pentru asigurarea funcţionării normale a serviciului.

Chiar în această situaţie, raportat la alin.4 al art. 23 din OG nr. 10/2007, angajatorul este obligat să acorde concediu până la sfârşitul anului următor, neexistând posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat.

Faţă de cele arătate, cererea privind plata despăgubirilor reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2006 a fost respinsă.

A fost respinsă, de asemenea, şi cererea prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a acordurilor exprimate de asistenţii maternali profesionişti, privind acordul de limitare sau anulare a concediului de odihnă întrucât nu s-a făcut dovada existenţei unor astfel de acorduri.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Drepturile Copilului V, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea recursului se susţine că instanţa de fond a respins acţiunea acestora, încălcând dispoziţiile legale invocate, nesocotind starea de fapt, respectiv faptul că reclamanţii au fost privaţi de un drept recunoscut prin lege.

Recurentul susţine că nu s-a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, ci despăgubiri pentru neacordarea acestuia. Se menţionează că în anul 2006, asistenţii maternali profesionişti nu au beneficiat de concediu de odihnă, pe perioada în care figurau într-un astfel de concediu, fiind nevoiţi să păstreze copiii aflaţi în plasament. Aceştia susţin că dreptul la concediul de odihnă plătit este un drept constituţional, garantat de art.41 alin.2 din Constituţie; art.39 alin.1 lit.c; art.139 şi art.145 din Codul muncii, precum şi de OG nr.10/2007.

Se susţine că în mod eronat s-a stabilit că asistenţii maternali au solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, în realitate, aceştia solicitând despăgubiri pentru neacordarea efectivă a concediului legal de odihnă, dispoziţiile art.16 din HG nr.250/1992 interzicând orice convenţie prin care se renunţă total sau parţial la concediul de odihnă.

Prin întâmpinarea de la filele 95-98 dosar, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menţinerea sentinţei de la fond, ca temeinică şi legală.

Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza B..312 Cod pr.civilă şi pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant, prin acţiunea formulată, solicită despăgubiri pentru neefectuare concediului de odihnă pe anul 2006, precizând că aceste despăgubiri reprezintă compensarea în bani. Drept urmare, este neîntemeiată critica din recurs, în sensul că acesta nu a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă, nefiind îndeplinite cerinţele art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în care se încadrează motivul de recurs.

Analizând sentinţa şi în baza dispoziţiilor art.304¹ Cod pr.civilă, curtea are în vedere dispoziţiile art.10 alin.1 lit.f din HG nr.679/2003, potrivit cărora, asistentul maternal are obligaţia de a asigura continuitatea activităţii desfăşurate şi în perioada efectuării concediului de odihnă, cu excepţia cazului în care separarea de copiii plasaţi sau încredinţaţi pentru această perioadă este autorizată de angajator.

Pe de altă parte, dispoziţiile art.141 alin.4 din Legea nr.54/2003, prevăd că o compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Nici în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului V nu există prevederi referitoare la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

Dispoziţiile art.23 alin.4 din OG nr.10/2007, prevăd obligaţia angajatorului de a acorda concediu de odihnă până la sfârşitul anului următor, în situaţia în care salariaţii nu şi-au efectuat concediul de odihnă în anul 2006, neexistând posibilitatea compensării în bani a acestui concediu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul SINDICATUL DREPTURILE COPILULUI cu sediul în Rm V, B-dul T. (...) nr. 28, judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.262 din 21 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimaţi fiind DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI V, cu sediul în Rm.V, B-dul T.(...) nr. 28, judeţul V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

F.R. G.N. V.Ş.B. Grefier,

07.10..2008.

Red.V.Ş.B.

S./EM/ 2ex

Jud.fond G.E.; N.N.