Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 642/2009

Şedinţa publică de la 25 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) – preşedinte secţie

(...) (...) – judecător

(...) (...) N. – judecător

E. Ş. – grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A, având ca obiect drepturi băneşti, împotriva sentinţei civile nr.393/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul reclamant E. G, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Completul nou constituit potrivit art.98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, conform aspectelor menţionate în procesul-verbal de incidenţă procedurală din 25 mai 2009, a păstrat cauza pentru judecată.

S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii prezente.

Intimatul reclamant E. G solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond. Fără cheltuieli de judecată.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa lasă cauza în pronunţare.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l A l b a sub dosar nr(...) reclamanţii E. G şi S. F. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de A P E L A L B A I U L I A şi T r i b u n a l u l A l b a solicitând:

-obligarea pârâţilor la virarea, respectiv plata efectivă către fiecare reclamant, a drepturilor băneşti cuvenite cu titlu spor de vechime în muncă pentru perioada 01.02.2066 până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti şi în continuare pe durata existenţei raportului de serviciu avute de fiecare reclamant, sume care solicită a fi actualizate cu indicele de inflaţie, conform art.1084-1086 cod civil, începând cu data naşterii dreptului material până la data plăţii efective;

-obligarea pârâtei Curtea de A P E L A L B A I U L I A la efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii au arătat că dreptul la acordarea sporului de vechime în muncă pentru magistraţi este un drept deja stabilit prin art.33 din Legea nr.50/1996, iar art.50 alin.2 din O.U.G. nr.177/2002 privind salarizarea magistraţilor nu a abrogat în totalitate Legea nr.50/1996, astfel că dreptul la sporul de vechime există şi în prezent.

S-a mai susţinut că prin O.U.G. nr.177/2002 se prevede că magistraţii şi personalul de specialitate beneficiază şi de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale, iar contractele de muncă la nivel naţional pentru perioada 2003 – 2006, în art.40 alin.3 lit.d menţionează că sporul ce se acordă pentru vechime în muncă este de 5% pentru 3 ani vechime şi 25% pentru 20 ani vechime din salariul de bază.

Întrucât dispoziţiile contractului colectiv de muncă au un caracter imperativ şi obligatoriu pentru orice angajator, inclusiv pentru instituţii publice şi organele de stat potrivit art.3 şi un caracter minimal chiar şi în cazurile în care nu se încheie contracte colective de muncă (art.99 alin.3), trebuiau aplicate prevederile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 care stabilesc în procente sporul de vechime în funcţie de vechimea în muncă.

Au mai fost invocate şi prevederile art.241 alin.1 lit. d din Codul muncii, susţinându-se că drepturile salariale ale magistraţilor, incluzând şi dreptul la acordarea sporului pentru vechime în muncă, determină obligaţia corelativă a angajatorului de a efectua plata drepturilor salariale prin includerea în salariu şi a sporului de vechime în muncă.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de interes, motivat de faptul că acest spor este reglementat în prezent prin Legea nr. 45/2007 şi ca urmare reclamanţii beneficiază de acest spor în cuantumul prevăzut de lege.

Prin întâmpinare, pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A invocă lipsa calităţii procesual pasive, arătând că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale are calitate procesual pasivă doar Ministerul Justiţiei.

Prin sentinţa civilă nr.393/LM/09.04. 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...) s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor drepturile băneşti cuvenite şi neachitate, cu titlu de spor de vechime, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada 01.02.2006-07.03.2007, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei fiecăruia şi până la data plăţii efective.

A fost obligată pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, în sensul evidenţierii acordării sporului procentual de vechime în muncă, conform prezentei.

A fost respinsă cererea reclamanţilor privind plata sporului de vechime în muncă începând cu data de 08.03.2007 şi în continuare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A conform dispoziţiilor art.118 şi 119 din Legea nr.304/2004 pentru faptul că pârâta are calitatea de operator în carnetele de muncă ale reclamanţilor.

Instanţa de fond a reţinut că salarizarea reclamanţii, în calitate de magistraţi este reglementată prin Legea nr.50/1996, modificată prin O.G. nr.83/2000, apoi prin O.U.G. nr.177/2002 şi O.U.G. nr.27/2006.

Conform art.98 din Lege anr.92/1992 magistraţii au beneficiat inclusiv de sporul de vechime, menţionat şi în art.33 din Legea nr.50/1996, fiind achitat până la apariţia O.G. nr.83/2000.

O.U.G. nr.177/2002 a abrogat dispoziţiile referitoare la salarizarea magistraţilor din Legea nr.50/1996. Faptul că acest act normativ nu prevede expres sporul de vechime, nu înlătură obligativitatea acordării acestuia. În caz contrar s-ar încălca dispoziţiile art.38 şi 53 din Constituţie, precum şi reglementările cuprinse în legislaţia europeană.

Neacordarea sporului de vechime nu poate fi motivată nici prin sporul de stabilitate prevăzut în favoarea magistraţilor, între cele două sporuri existând o distincţie clară.

Potrivit normelor cuprinse în Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, dispoziţiile cuprinse în Legea nr.50/1996 referitoare la sporul de vechime nu puteau fi abrogate prin norme legale ordinare, iar O.G. nr.83/2000 nu putea afecta existenţa sau exercitarea acestui drept.

Prin Hotărârea din 06.07.2006 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a arătat că măsura eliminării sporului de vechime aferent perioadei lucrate a defavorizat în mod nejustificat categoria profesională a magistraţilor. Potrivit art.21 alin.1 din O.G. nr.137/2000, persona discriminată are dreptul la despăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi la restabilirea situaţiei anterioare.

Prin urmare s-au admis pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 01.02.2006-07.03.2007, cu motivarea că începând cu 07.03.2007 prin Legea nr.45/2007 acest spor a fost reglementat în mod expres prin art. 4 indice 1.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţii împotriva acestei instituţii.

Recurenta, invocând prev.art.304 punct 9 C.pr.civ. critică sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică, motivând că această instituţie nu are nici calitatea de angajator al reclamanţilor şi nici atribuţii în stabilirea drepturilor salariale ale judecătorilor.

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304/1 Cod pr. Civilă , în raport cu probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, constată că :

Recursul este nefondat.

Astfel, bugetele instanţelor sunt gestionate de Ministerul Justiţiei în calitate de ordonator principal de credite conform art.118 din legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, iar conform art.119 din acelaşi act normativ, curţile de apel, în calitate de ordonatori secundari de credite, elaborează proiectele de buget pentru instanţele din circumscripţia lor, printre care şi T r i b u n a l u l A l b a, proiecte în care sunt incluse şi salariile magistraţilor. De asemenea, art. 47 din lege prevede calitatea preşedinţilor curţilor de a p e l d e ordonator secundar de credite.

Sub un alt aspect, curtea de apel este gestionara carnetelor de muncă ale judecătorilor, având atribuţii în păstrarea, evidenţa şi efectuarea menţiunii referitoare la drepturile salariale în carnetele de muncă ale reclamanţilor- judecători.

Aşa fiind, raportat la art. 282 codul Munci şi E.. Lege nr. 92/1976, această instituţiei justifică calitate procesuală pasivă în cauză; criticile aduse sentinţei primei instanţe cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocate fiind nefondate.

Pe fondul pricinii este de menţionat că, salarizarea reclamanţilor, în calitate de judecători, a fost reglementată prin legea nr.50/1996, modificată prin O.G. nr.83/2000, prin O.U.G. nr.177/2002 şi O.U.G. nr.27/2006.

Prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007 pronunţată de Î.C.C.J.–secţiile unite admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. s-a statuat că: dispoziţiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din O.G. nr.83/2000, art.50 din O.G. nr.177/2002 şi art.6 alin.1 din O.U.G.nr.160/2000 se interpretează în sensul că: judecători, procurori şi ceilalţi magistraţi, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător financiar, procuror financiar sau controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României beneficiau şi de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.

Or, potrivit art.329 alin. final Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa supremă este obligatorie pentru instanţele inferioare, aşa încât soluţia primei instanţe de admitere a pretenţiilor reclamanţilor pe perioada derulări raportului de muncă este legală şi temeinică.

Faţă de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999, Curtea va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Curtea de A P E L A L B A I U L I A împotriva sentinţei civile nr.393/09.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosar nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 25 mai 2009.

Red.A.D./Thred.D.Ş. 2ex./03.06.2009

J.f. E. E. L. G. C.