Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.671/CM

Şedinţa publică din 02 T. 2008

Complet specializat pentru cauze privind

conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant B. J. , domiciliat în B, sector, Calea G. nr.72, .5, J..A, .B, .3, .16, împotriva sentinţei civile nr.782 din 18 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C.”S.„ S.A., cu sediul în B, sector 3,(...) – 19, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru intimata pârâtă se prezintă d-na consilier juridic N. F., în baza împuternicirii de reprezentare juridică, lipsind recurentul reclamant.

Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art.87 şi următoarele cod procedură civilă.

Recursul este declarat în termen, motivat şi scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În referatul oral asupra cauzei, grefierul de şedinţă învederează că intimata pârâtă a depus întâmpinare prin fax, la data de 22.08.2008 şi prin poştă la data de 25.08.2008, care a fost comunicată recurentului reclamant.

De asemenea, recurentul reclamant a depus note de şedinţă la 1.09.2008, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiilor art.303 alin.5 cod procedură civilă.

După referatul grefierului de şedinţă :

Intimata pârâtă invocă excepţia tardivităţii recursului prin întâmpinare şi arată că soluţionarea acestei excepţii are prioritate faţă de cea invocată de recurentul reclamant, fiind o excepţie dirimantă care pune capăt procesului.

Având cuvântul asupra excepţiei, intimata pârâtă arată că recursul este tardiv declarat, întrucât, hotărârea de declinare a competenţei a fost pronunţată la data de 18.06.2008, iar recursul este datat de 16.07.2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege. Prin urmare solicită constatarea nulităţii recursului în temeiul art.306 alin.1 cod procedură civilă. În subsidiar, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea soluţiei date de instanţa de fond cu privire la declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei invocate.

C U R T E A :

Asupra recursului civil de faţă :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 19.03.2002, reclamantul B. J., a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C. S. S.A. , să se constate că timp de 12 ani nu a fost primit la muncă pe reclamant, deşi prin sentinţa civilă nr.2083/11.04.1987 s-a dispus reintegrarea sa în muncă, plata despăgubirilor băneşti cuvenite ca urmare a aceleiaşi sentinţe civile şi sentinţei civile nr.260/20.03.1990 a T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a şi cheltuielile de judecată .

Se relevă faptul că reclamantul a fost privat de numeroase drepturi, respectiv la muncă, timp de 18 ani, la asistenţă medicală, de a participa la procesul de privatizare, drepturile copiilor săi, încălcându-se prevederile Constituţiei şi cele internaţionale.

Prin sentinţa civilă nr. 10060/22.04.2002, J u d e c ă t o r i a C o n s t a n ţ a a dispus declinarea cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, conform dispoziţiilor art.158 coroborat cu art.2 alin. 1 pct. 1 cod procedură civilă ; această sentinţă a fost atacată cu recurs de către reclamant, dosarul fiind înregistrat sub nr. 3288/2002.

Ca urmare a cererii de recuzare a reclamantului pentru toţi judecătorii T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, Curtea de A P E L C O N S T A N Ţ A a dispus respingerea cere, în care reclamantul a recuzat toţi judecătorii Curţii de A P E L C O N S T A N Ţ A, dosarul a fost înaintat la data de 11.11.2002 Curţii Supreme de Justiţie, care a hotărât că cererea nu se încadrează dispoziţiile art.27 cod procedură civilă, motiv pentru care a respins cererea ca nefondată prin încheierea nr. 4345/29.11.2002.

Astfel, T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a la data de 21.03.2003, a dispus în cererea de recurs, suspendarea judecării cauzei conform dispoziţiilor art. 242 cod procedură civilă , pentru lipsa părţilor .

La data de 01.10.2007, s-a sesizat instanţa asupra perimării judecării cauzei şi s-a hotărât în sensul admiterii sesizării de perimare, prin decizia civilă nr. 1157/22.11.2007.

Ca urmare a acestei situaţii, cauza a rămas în faza de declinare a competenţei dispuse prin sentinţa civilă nr. 10060/22.04.2002 a J u d e c ă t o r i e i C o n s t a n ţ a, urmând a fi analizată pe fond .

La reluarea judecăţii asupra fondului , s-a verificat sesizarea şi s-a constatat că instanţa investită nu are competenţă conform dispoziţiilor legii 168/1999 şi c o d u l u i m u n c i i actual – art.284 alin. 2, deoarece la momentul declanşării conflictului de drepturi, fiind în vigoare Legea 168/1999 - art. 72 şi vechiul cod al muncii, competenţa revenea instanţei în circumscripţia căreia îşi avea sediul unitatea intimată, iar în prezent, după modificarea adusă acestei legi şi adoptarea codului munci - art. 70, competenţa revenea instanţei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.

În toate cererile, sediul intimatei figurează ca fiind în municipiul B, iar domiciliul reclamantului este constant indicat ca fiind tot în municipiul B, caz în care este aplicabilă competenţa teritorială reglementată de actele normative enunţate, astfel că prin sentinţa civilă nr.782 din 18 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a dispune declinarea cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i.

Împotriva sentinţei civile nr.782/18.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, la data de 16 iulie 2008 (data poştei) a declarat recurs reclamantul B. J..

La termenul stabilit pentru judecata recursului, intimata pârâtă a invocat tardivitatea declarării recursului în raport de data pronunţării hotărârii recurate de către reclamantul B. J..

În conformitate cu dispoziţiile art.137 cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Excepţia este fondată.

Potrivit dispoziţiilor art.158 alin.3 cod procedură civilă „dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare”.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că hotărârea recurată de către reclamant, fiind o hotărâre de declinare, putea fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Recurentul reclamant a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la data de 16 iulie 2008, deci cu mult peste termenul prevăzut de disp.art.158 alin.3 cod procedură civilă.

Având în vedere că, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre de declinare, iar recurentul nu a respectat dispoziţiile prevăzute de lege şi a depus cererea de recurs cu depăşirea termenului prevăzut de art.158 alin.3 cod pr.civilă, excepţia va fi admisă, iar recursul va fi respins ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca tardiv formulat recursul civil declarat de recurentul reclamant B. J. , domiciliat în B, sector, Calea G. nr.72, .5, J.. A, . B, .3, .16, împotriva sentinţei civile nr.782 din 18 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C.”S.„ S.A., cu sediul în B, sector 3,(...) – 19.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 T. 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Jud.fond : S.T./R.B.

Red.dec.Gref.R.D./2ex./10.09.2008