• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs

Hotararea nr. 536 din data 2009-05-05
Pronuntata de Curtea de Apel Suceava

- drepturi salariale –

 

 

 

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 536

Şedinţa publică din 5 mai 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

 

 

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta S.C. E. SA membru P. H. B, cu sediul în municipiul B, Calea E. nr. 239, împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, din 1 aprilie 2009.

La apelul nominal s-a prezentat B. M., pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamantul intimat E. E..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat B. M., pentru pârâta-recurentă, a cerut admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

După deliberare,

 

C U R T E A

 

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i şi înregistrată sub nr(...) reclamantul E. E. a solicitat obligarea pârâtei S.C. „E.” S.A. B la plata drepturilor salariale neacordate conform art. 183 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze pe anii 2005 – 2008 înregistrat la M i n i s t e r u l M u n c i i, Solidarităţii şi Sociale şi Familiei cu nr. 53346/06/25.04.2000 în vigoare la această dată asupra căruia s-au operat modificările şi completările aduse prin acte adiţionale încheiate până la această dată şi înregistrat în anul 2006 cu nr. 288/02/15/200.

De asemenea, a mai cerut obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale rezultate prin neaplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol şi gaze înregistrat la M i n i s t e r u l M u n c i i Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 53346/06/25.04.2000 în vigoare la această dată cu completările ulterioare al cărei semnatară este şi S.C. E. SA după cum urmează:

1. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă – iarnă, prevăzută la art. 170 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2005, 2006, 2007 şi 2008.

2. Suplimentarea salarială reprezentând ajutor material, egal cu contravaloarea a 2500-4000 m.c. de gaze naturale, conform art. 178 alin. 1.

Totodată, a mai cerut obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând salariul mediu de bază pe unitate pentru Paşti 2008; obligarea pârâtei la comunicarea salariului mediu pe unitate la data evenimentului pentru Paşti 2008; sumele datorate de pârâtă să fie reactualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 18.03.2009, pârâta S.C. E. SA B a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 al. 2 ultima liniuţă din Legea 53/2003 – Codul muncii prin raportare la art. 1 alin. 4 şi 5, art. 73 al. 3 lit. p şi art. 79 al. 1 din Constituţia României, susţinând că prin aceasta nu pot fi abrogate implicit prevederile corespunzătoare ale art. 782 din legea 168/1999.

Prin încheierea din 1 aprilie 2009 T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă în temeiul art. 29 al. 6 din Legea 47/1992, a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 al. 2 ultima liniuţă din Legea 53/2003, precum şi cererea de sesizare a curţii constituţionale.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că textul de lege invocat nu are legătură cu cauza devenind astfel incidente prevederile art. 29 al. 1 din Legea 47/1992 potrivit cărora Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti numai cu privire la dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Ori, aşa cum rezultă din acţiune, reclamantul şi-a fondat pretenţiile pe prevederile contractului colectiv de muncă şi ale C o d u l u i m u n c i i care la art. 284 prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz sediul.

La rândul ei pârâta a invocat că în ce priveşte competenţa ar fi aplicabile prevederile art. 72 din legea 168/1999.

În consecinţă, tribunalul trebuie să analizeze aceste texte de lege şi nu prevederile art. 298 al. 2 ultima liniuţă din Legea 53/2003.

S-a mai arătat în motivarea încheierii că într-o speţă similară, Curtea Constituţională a reţinut că excepţia vizează de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 284 al. 2 şi 298 al. 2 ultima liniuţă din Legea 53/2003 - Codul muncii

În consecinţă, aspectele ridicate de pârâtă ţin în realitate de aplicarea legii fiind atributul instanţei de judecată să stabilească modul de aplicare a dispoziţiilor art. 298 al. 2 din Legea 53/2003, iar nu Curţii Constituţionale.

Împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i din 1 aprilie 2009 a declarat recurs pârâta S.C. E. SA criticând-o pentru nelegalitate, reiterând motivele pe care şi-a întemeiat excepţia la instanţa de fond (f. 95-102, 3-10 dosar recurs)

Recursul este nefondat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate pârâta susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale şi anume: art. 1 alin. 4 şi 5, art. 73 al. 3 lit. p şi art. 79 al. 1, în măsura în care aceste dispoziţii legale se referă la abrogarea art. 72 din Legea 168/1999 privind conflictele de muncă, abrogare implicită şi nu expresă, folosindu-se sintagma în art. 298 al. 2 Codul muncii de „ abrogare a oricăror dispoziţii contrare”.

Ori, o asemenea excepţie a fost respinsă ca inadmisibilă într-o speţă similară de către Curtea Constituţională prin decizia nr. 254 din 24.02.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 149 din 10 martie 2009, cu motivarea că se pune în discuţie „ de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte care sunt de competenţa instanţei de judecată şi nu a Curţii Constituţionale”.

Cum excepţia invocată în prezenta cauză se referă la aceleaşi dispoziţii legale, analizate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, întemeiat tribunalul a respins-o le rândul său, ca inadmisibilă constatând incidenţa dispoziţiilor art. 29 al. 6 din Legea 47/1992 şi, pe cale de consecinţă, a respins şi cererea pârâtei de sesizare a Curţii Constituţionale.

Faţă de cele reţinute, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

 

D E C I D E:

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. SA membru P. H. B, cu sediul în municipiul B, Calea E. nr. 239, împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, din 1 aprilie 2009.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 mai 2009.

 

Preşedinte, Judecători, Grefier,

 

 

Red. M.A.

Jud. fond D. M.

E. I.

Tehnored. H.L.

Ex. 2/02.06.2009

Toate spetele


Sus ↑