Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR(...)

S E N T I N Ţ A Nr. 69

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2009

Preşedinte - (...) (...)

Grefier - (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul H. G. , domiciliat în B, B-dul (...) (...), . 109 C1, .2, . 6, judeţul B, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI , cu sediul în B,(...)-24, sector 1, cauză venită prin declinarea competenţei de la T r i b u n a l u l B u z ă u, potrivit sentinţei nr. 7 din 8 ianuarie 2009.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns reclamantul H. G. personal şi asistat de avocat D. B. din B a r o u l P r a h o v a potrivit împuternicirii avocaţiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta Curtea de Conturi a României.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că s-a acordat termen pentru ca reclamantul să facă precizări în susţinerea acţiunii sale , după care,

Apărătorul reclamantului H. G. , avocat D. B. depune la dosar practică judiciară constând în decizia 2522/2008 a Curţii de A p e l P l o i e ş t i – Secţia Conflicte de muncă, adresa nr. 2690/2008 a Curţii de Conturi a României transmisă reclamantului , precum şi note scrise, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea cererii.

H. G. prin avocat D. B. arată că, aşa cum reiese şi din adresa nr. 2690/18.12.2008 a Curţii de Conturi a României pe care au depus-o la acest termen , funcţia de controlor financiar pe care o deţinea H. G. la data emiterii ordinului de sancţionare şi o deţine şi în prezent face parte din categoria funcţiilor de natură contractuală. Faţă de acest aspect , aşa cum a opinat şi ÎCCJ printr-o încheiere pronunţată în acest sens, având în vedere că art. 22 Cod proc. civ. nu prevede expres un conflict de competenţă între Tribunal şi Curtea de Apel la care este arondat, Curtea de Apel urmează să-şi decline competenţa în favoarea Tribunalului , deci declinarea fiind obligatorie.

Concluzionând solicită declinarea competenţei în favoarea T r i b u n a l u l u i B u z ă u- Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

C U R T EA

Prin contestaţia înregistrată sub nr(...) la data de 20.11.2008 pe rolul acestei instanţe , contestatorul H. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI , pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a Ordinului 573 din 30.09.2008.

În motivarea contestaţiei , s-a învederat de către contestator faptul că îşi desfăşoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi B , în funcţia de controlor financiar şi prin Ordinul nr. 573 din 30.09.2008 al Preşedintelui Curţii de Conturi a României a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10 % , în temeiul art. 267 alin. 1 lit. d din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003 , reţinându-se în sarcina sa o singură abatere disciplinară (neglijenţă şi superficialitate în rezolvarea lucrărilor repartizate) cu ocazia efectuării controlului contului de execuţie bugetară şi bilanţului contabil pe anul 2007 , la Primăria comunei D. , judeţ B.

Contestatorul a invocat excepţia nulităţii absolute a ordinului de sancţionare disciplinară având în vedere că sancţiunea a fost aplicată tardiv , după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare prevăzut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii , că cercetarea prealabilă s-a efectuat tot după expirarea termenului legal de 30 zile , iar fapta pentru care a fost sancţionat disciplinar este de fapt un punct de vedere al unui membru al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă.

S-a mai arătat că angajatorul a încălcat prevederile art. 265 alin. 2 din Legea 53/2003 aplicând pentru aceeaşi abatere disciplinară două sancţiuni şi anume: reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10 % şi calificativul „nesatisfăcător”.

Pe fondul cauzei , contestatorul solicită anularea Ordinului nr.573/30.09.2008 având în vedere că i s-au imputat fapte inexistente , nemotivate şi nereale şi că nu au fost menţionate motivele pentru care i s-au înlăturat apărările , iar echipa de control care a propus sancţionarea sa disciplinară a fost subiectivă în aprecieri , urmărind doar sancţionarea sa şi nu rezolvarea pe fond a litigiului.

La termenul de judecată din 08.01.2009 , din oficiu , instanţa a invocat excepţia privind necompetenţa materială a acesteia în soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa 7 din 08.01.2009 T r i b u n a l u l B u z ă u a admis excepţia de necompetenţă materială a T r i b u n a l u l u i B u z ă u- Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de A p e l P l o i e ş t i.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut că potrivit art. 10 alin. 1 teza a II a din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ , cu modificările şi completările ulterioare , litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel , dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel , iar potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă , curţile de apel judecă , în primă instanţă , procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiile centrale.

Având în vedere că intimata Curtea de Conturi a României este autoritate publică constituită la nivelul central a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a T r i b u n a l u l u i B u z ă u – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ în soluţionarea cauzei şi prin consecinţă a fost declinată competenţa în favoarea Curţii de A p e l P l o i e ş t i – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal .

La Curtea de A p e l P l o i e ş t i dosarul a fost înregistrat sub nr(...).

La termenul din 26 martie 2009 instanţa a pus in vedere reclamantului sa precizeze daca la data emiterii ordinului contestat aceasta avea calitatea de funcţionar public sau era angajat cu contract de munca, pentru a se putea determina competenta materiala de soluţionare a cauzei.

Reclamantul a depus la dosar adresa 2690/18.12.2008 a Curţii de Conturi a României si la termenul din 16 aprilie 2009 a invocat excepţia de necompetenta materiala a Curţii si a solicitat declinarea competentei de soluţionare a cauzei in favoarea T r i b u n a l u l u i P r a h o v a.

Curtea, examinând excepţia invocata de reclamant privind necompetenta materiala a Curţii de A p e l P l o i e ş t i, prin prisma dispoziţiilor legale incidente in cauza, dar si a actelor si lucrărilor dosarului retine următoarele:

Funcţia de controlor financiar face parte din categoria funcţiilor de natura contractuala, intrând sub incidenta dispoziţiilor Legii 53/2003 privind aprobarea C o d u l u i M u n c i i.

Potrivit art. 268 alin. 5 din Codul muncii, aprobat prin Legea 53/2003, cu modificările si completările ulterioare, decizia de sancţionare poate fi contestata de salariat la instanţele judecătoreşti competente in termen de 30 zile calendaristice de la data comunicării.

Instanţa judecătoreasca competenta este Tribunalul - Secţia litigii de munca si asigurări sociale potrivit art. 2 alin. 1 lit. c C. pr. Civ. , in acest sens fiind si Decizia II din 31 martie 2003 ale Secţiilor Unite ale actualei Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

In cauza nu se poate face aplicarea art. 10 din Legea 554/2004 deoarece Ordinul 573/2008, contestat de reclamant, nu este un act administrativ aplicat unui funcţionar public care sa atragă aplicarea dispoziţiilor Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ci este un act aplicat unui angajat cu contract de munca, fapt care a generat un conflict de drepturi si care face aplicabile dispoziţiile C o d u l u i M u n c i i, pentru care competenta revine tribunalului, conform celor reţinute anterior.

Prin urmare, se va admite excepţia de necompetenta materiala invocata de reclamant si in temeiul art.158 c.pr.civ. se va declina competenta si se va trimite cauza spre competenta soluţionare T r i b u n a l u l u i B u z ă u- Secţia Litigii de munca si asigurări sociale.

Având in vedere ca prin pronunţarea acestei ultime sentinţe s-a creat un conflict negativ de competenta, după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, in temeiul art. 22 alin. 4 C. pr. Civ. cauza se va înainta la Inalta C de Casaţie si Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenta.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂŞTE

Declină competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul H. G. , domiciliat în B, B-dul (...) (...), . 109 C1, .2, . 6, judeţul B, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI , cu sediul în B,(...)-24, sector 1 în favoarea T r i b u n a l u l u i B u z ă u - Sectia de Litigii de Munca si Asigurari sociale.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16 aprilie 2009.

PREŞEDINTE,

(...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. MP

Dact. /MI/ 4 e x.08.05.2009

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120